DECIZIE Nr.
733 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 465 din 6 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Bliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, excepţie ridicată de Mihăilescu Ioan Prodrom în Dosarul nr.
34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30
aprilie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 7 mai
2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată
de Mihăilescu Ioan Prodrom cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva
Sentinţei civile nr. 3.093 din 10 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul
nr. 34.037/3/LM/2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor. In acest sens, arată că, potrivit art.
161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000, persoanele care au realizat stagiu
de cotizare anterior datei de 1 septembrie 1947 beneficiază de un punct de
cotizare pentru fiecare lună de stagiu din această perioadă, indiferent de
nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite.
Astfel, această categorie de persoane este discriminată în raport cu persoanele
care au realizat stagiul de cotizare după data de 1 septembrie 1947 şi ale căror
venituri dovedite se iau în calcul la stabilirea pensiei. Inegalitatea apare cu
atât mai evidentă în cazul persoanelor care, anterior datei de 1 septembrie
1947, au realizat venituri care le-ar fi permis să obţină un punctaj mai mare
decât cel prevăzut de textul de lege criticat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
întrucât textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce
se încadrează în ipoteza normei de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile
art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile, deopotrivă,
tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei legale atacate, şi anume tuturor
cetăţenilor care, pentru aceeaşi perioadă, nu pot face dovada salariilor
obţinute. De asemenea, aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2)
din Constituţie, dreptul la pensie se acordă în condiţiile stabilite de lege.
Astfel, legiuitorul are competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru
stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuţia la fondul
asigurărilor sociale şi în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor şi
al altor ajutoare sociale.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, sens în care aminteşte cele
reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 766/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie
2000, text introdus prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din
28 martie 2007.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 161 alin. (3) lit. a): „Fac excepţie de la
aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963
pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:
a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de
cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947,
indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă
sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate
drepturile salariale;".
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind
egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate are în vedere
diferenţa de tratament juridic pe care art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr.
19/2000 o instituie în raport cu celelalte texte de lege privind pensiile din
sistemul public şi prin care se prevede luarea în calcul la stabilirea
pensiilor a veniturilor realizate dovedite, în raport cu care s-a realizat
contribuţia la fondul de asigurări sociale. In acest sens, autorul excepţiei
arată că, deşi poate dovedi drepturile salariale obţinute anterior datei de 1
septembrie 1947, legea îi acordă, indiferent de nivelul veniturilor realizate,
un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în acea perioadă.
Faţă de acestea, Curtea reţine că, potrivit
prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, „Cetăţenii au dreptul la
pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile
sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale
publice sau private, prevăzute de lege."
Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească
conţinutul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept, putând ca, în
considerarea unor situaţii obiectiv diferite, să instituie un tratament juridic
diferenţiat, fără a contraveni astfel dispoziţiilor constituţionale ce consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
In acest sens, Curtea observă că, în reglementarea
textului de lege criticat, legiuitorul a avut în vedere faptul că pentru
perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947 nu se cunosc salariile minime
şi medii din fiecare an şi nici nu pot fi determinate, din cauza lipsei
informaţiilor despre reformele monetare. De asemenea, în confirmările
prezentate de pensionari, salariile extrase din statele de plată sau obţinute
de la arhive sunt nedenominate, iar salariul mediu prevăzut în Legea nr.
19/2000 este denominat. In astfel de situaţii, punctajul mediu anual nu poate
fi determinat, întrucât cele două elemente nu sunt comparabile.
Aşa fiind, Curtea constată că tratamentul juridic
instituit prin art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 a avut în
vedere situaţia obiectiv diferită în care se găsesc persoanele care se
încadrează în ipoteza acestui text de lege în raport cu celelalte persoane titulare
ale dreptului la pensie, astfel încât nu poate fi vorba de o încălcare a
principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 161 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de
Mihăilescu Ioan Prodrom în Dosarul nr. 34.037/3/2007 (4.688/2008) al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea