DECIZIE Nr.
732 din 24 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) si art. 60 alin. (1)
lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 954 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1)
lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moda Mania" - S.R.L. din Aleşd
în Dosarul nr. 1.313/2005 al Judecătoriei Aleşd.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie,
invocat ca fiind încălcat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 1.313/2005, Judecătoria Aleşd a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moda Mania" - S.R.L.
din Aleşd într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva
unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul textelor
de lege criticate.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se susţine că art. 47 alin.
(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, care prevede aplicarea
tarifelor de utilizare pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor,
pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană
a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de
administraţia drumurilor, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie,
referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări. Neconstituţionalitatea textului constă în aceea că permite
„Companiei naţionale de autostrăzi şi drumuri naţionale" să sancţioneze,
„în mod abuziv", „pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar
în interiorul localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra
direct pe drumul naţional", ceea ce creează o discriminare evidentă între societăţile comerciale cu
acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradă a localităţii
respective, precum şi în aceea că prevede aplicarea unor taxe de utilizare, dar
nu şi „care sunt aceste tarife". Cu privire la dispoziţiile art. 60 alin.
(1) lit. b) din ordonanţă nu sunt formulate, distinct, critici de
neconstituţionalitate.
Judecătoria Aleşd apreciază
că prin art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţă nu se
creează o discriminare între societăţile comerciale cu acces direct la drumul
naţional şi societăţile comerciale care au acelaşi acces de pe o stradă a
localităţii respective, întrucât aceste dispoziţii se aplică „tuturor
persoanelor fizice sau juridice care au acces direct la drumul naţional şi care
se folosesc de beneficiile amplasării construcţiilor pe drumul naţional, drum
care, conform art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, ocupă
primul loc în ordinea importanţei din punct de vedere funcţional şi
administrativ teritorial, cu consecinţe în ce priveşte clientela şi vadul
comercial". Totodată, arată că „prin anexa 4 la Ordinul nr. 1.702/2005
sunt stabilite tarifele de utilizare a zonei autostrăzilor şi drumurilor
naţionale în România".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât „textele
criticate nu conţin, în mod vădit, nici o dispoziţie de natură să creeze discriminări ori privilegii - pentru nici o
persoană fizică sau juridică -, respectându-se principiul egalităţii de tratament în faţa legilor şi a
autorităţilor publice". Consideră că teza
întâi a art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticată oferă, fără distincţie,
conform art. 20-22 din ordonanţă, posibilitatea oricărei categorii de persoane
fizice sau juridice de a ocupa, prin amplasare, zona căilor de comunicaţie şi a
altor bunuri aflate pe domeniul public şi administrate de Compania Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în schimbul unor tarife de
utilizare. Se mai arată că aceste tarife se constituie venit destinat
activităţii de administrare a bunurilor respective, la dispoziţia
administratorilor, astfel că reglementarea este chiar în sensul prevederilor
art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. In acest sens,
arată că art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997, republicată, „nu aduc atingere principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în
situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii
sau discriminări pe considerente arbitrare". Se invocă deciziile Curţii
Constituţionale nr. 40/1996, nr. 41/1996, precum şi Decizia Plenului Curţii nr. 1/1994. Mai arată că, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 18/1996 şi nr.
175/2003, principiul egalităţii în drepturi „are în vedere numai cetăţenii, nu
şi persoanele juridice".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţă
a fost modificat şi completat succesiv, în prezent prevederile acestuia fiind
cuprinse în articolul unic pct. 1 - referitor la articolul I, punctul 2, alineatul (1) al art. 60 -
din Legea nr. 98/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2005
pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005.
Textele de lege criticate prevăd:
- Art. 47 alin. (4): „Pentru ocuparea zonei drumurilor,
a podurilor, pasajelor, viaductelor,
tunelurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii,
instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, se
aplică tarife de utilizare, care se constituie ca venituri la dispoziţia
administratorului, respectiv pentru administrarea, exploatarea, întreţinerea,
repararea şi modernizarea drumurilor publice. Se exceptează perceperea de
tarife de utilizare de către administratorii drumului, dacă amplasarea se
realizează pe zonele de protecţie unde aceştia nu sunt deţinători. Perceperea
şi folosirea acestor tarife de utilizare a zonelor de protecţie proprietate
privată se realizează de către deţinătorul terenului respectiv.";
- Art. 60 alin. (1) lit.
b): „(1 ) Constituie contravenţii şi se
sancţionează următoarele fapte:[...]
b) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art.
26, 30, art. 32 alin. (2), art. 43, art. 44 alin. (3), art. 46, art. 47 alin.
(11)
- (5), ale art. 48, 50, 52 şi 53 se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei
la 40.000.000 lei, aplicată persoanelor fizice sau juridice;".
Autorul excepţiei consideră că prin textele de lege
menţionate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, potrivit criticilor de neconstituţionalitate
formulate, art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor stabilesc o discriminare
evidentă între societăţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi
cele cu acces de pe o stradă a localităţii respective şi nu prevăd tarifele
aplicabile pentru acest acces, ceea ce permite „Companiei naţionale de
autostrăzi şi drumuri naţionale" să sancţioneze, „în mod abuziv",
„pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar în interiorul
localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra direct pe
drumul naţional".
Analizând aceste susţineri,
Curtea constată că art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticată prevede că, pentru
ocuparea zonei drumului public prin amplasarea unor construcţii, instalaţii sau
panouri publicitare, administraţia drumurilor aplică tarife de utilizare, iar
pentru zona de protecţie proprietate privată perceperea şi folosirea acestor
tarife se realizează de către deţinătorul terenului respectiv. Prin urmare,
singura distincţie pe care acest text de lege o face este cea referitoare la
aplicarea şi perceperea tarifelor, după cum zona ocupată cu construcţii
aparţine drumului public (situaţie în care tarifele de utilizare sunt aplicate
de administraţia drumurilor şi sunt destinate administrării, exploatării,
întreţinerii, reparării şi modernizării drumurilor publice) sau protecţiei
private (situaţie în care perceperea şi folosirea tarifelor de utilizare se
efectuează de către deţinătorul terenului respectiv). Rezultă că nici una din
dispoziţiile art. 47 alin. (4) din ordonanţă, care în opinia autorului
excepţiei „creează o discriminare evidentă între societăţile comerciale cu
acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradă a localităţii
respective", nu cuprinde vreo prevedere în sensul căreia „Compania
naţională de autostrăzi şi drumuri naţionale" sancţionează, „în mod
abuziv", „pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar în
interiorul localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra
direct pe drumul naţional". Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea art.
16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, chiar dacă
aceste prevederi constituţionale s-ar aplica şi persoanelor juridice, iar nu
numai cetăţenilor.
Cât priveşte susţinerea că textul de lege este
neconstituţional întrucât „prevede aplicarea unor taxe de utilizare", iar
nu şi „care sunt aceste tarife", adică nu stabileşte cuantumul lor, Curtea
constată că aceasta nu priveşte un aspect de constituţionalitate şi, în
consecinţă, nu o poate examina.
Excepţia de neconstituţionalitate vizează şi art. 60
alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, în
redactarea cuprinsă în Legea nr. 98/2005, articol care prevede faptele ce constituie
contravenţii - între care şi încălcarea prevederilor art. 47 alin. (4) - şi se
sancţionează cu amendă. In realitate, în legătură cu aceste prevederi de lege
nu sunt formulate critici, ci doar se invocă neconstituţionalitatea lor.
Intrucât Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în motivarea ei, nici
această susţinere nu poate fi reţinută.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (1) si (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Moda Mania" - S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr.
1.313/2005 al Judecătoriei Aleşd.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu