DECIZIE Nr.
716 din 7 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80, 83 si 84 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 496 din 17 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imad
Tesy" - S.R.L, din Medgidia în Dosarul nr. 2.644/118/2007 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.644/118/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.
80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Imad Tesy" - S.R.L, din Medgidia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prin textele legale criticate se încalcă art. 44
alin. (2) şi (8) din Constituţie, deoarece persoanele care au achiziţionat
anumite bunuri din averea debitorului, în condiţiile în care vânzarea a
respectat condiţiile de publicitate, nu pot fi prezumate a fi de rea-credinţă
exclusiv pentru motivul că au calitatea de rudă sau soţ cu asociaţii sau
acţionarii societăţii debitoare. Imprejurarea că soţul sau ruda apropriată a
cunoscut că valoarea bunului achiziţionat nu este cea reală ar trebui dovedită,
iar nu prezumată, aşa cum reglementează textul de lege criticat. Integrarea în
circuitul economic a bunurilor proprietate privată se realizează în condiţiile
libertăţii comerţului şi industriei, prevăzute în art. 135 din Constituţie, de
aceea proprietatea privată stă la baza economiei de piaţă, fiind expresia
economică a libertăţii individuale. Prin urmare, textele de lege criticate
încalcă şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a), întrucât restrâng
libertatea comerţului şi creează un cadru nefavorabil pentru valorificarea
potenţialului comercial, precum şi dispoziţiile art. 45 din Constituţie
referitoare la accesul liber al persoanelor la o activitate economică.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, normele legale criticate
reprezintă norme de drept procesual, iar soluţionarea acţiunilor se face de
către judecător în condiţii de contradictorialitate.
Chiar dacă prin dispoziţiile art. 84 pct. 2 se
instituie o prezumţie de culpă şi de fraudă, dobânditorul are posibilitatea să
dovedească că actul a cărui anulare se cere a fost încheiat în condiţii de
desfăşurare normală a activităţii societăţii comerciale şi fără intenţia de a
frauda interesele creditorilor acesteia. Normele legale criticate nu sunt de
natură să afecteze libertatea comerţului, atât timp cât actele de comerţ sunt
încheiate în limitele statornicite de lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 80: „(1) Administratorul judiciar sau, după
caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea
constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi
pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor
prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în
cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în
scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia
debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii
procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage
bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel
drepturile;
d) acte de transfer de proprietate către un creditor
pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în
cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care
creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică
decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale
pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare
deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în
cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese
stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii
efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii
procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a
frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării
transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv
ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting),
realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior
debitor, în sensul prezentei legi.
(2) Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu
debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate,
dacă sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat
deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din
drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul
este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume
colectiv sau cu răspundere limitată;
b) cu un membru sau administrator, atunci când
debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din
acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală
a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al
organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe
acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
e) cu orice altă persoană fizică ori juridică,
deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.";
- Art. 83: „(1) Terţul dobânditor în cadrul unui
transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui să restituie averii
debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia
de la data transferului efectuat de către debitor.
(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii
debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor,
va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să
fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica,
întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. In caz contrar, terţul
dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia
anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţă a terţului
dobânditor trebuie dovedită.
(3) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de
bună-credinţă va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa
acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogăţit. In caz de
rea-credinţă, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum
şi fructele percepute.";
- Art. 84: „(1) Administratorul judiciar,
lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a
recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către
debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a
bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este
susceptibil de a fi anulat.
(2)In cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă
sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ
că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. (1)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 alin. (2) si (8), art. 45, 57, 124 si art. 135 alin. (1) şi alin.
(2) lit. a).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, prin mai multe decizii, Curtea stabilind netemeinicia
criticilor. Astfel, prin Decizia nr. 748 din 26 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, şi prin
Decizia nr. 615 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, Curtea Constituţională a reţinut că
textele de lege criticate reglementează o parte dintre atribuţiile
administratorului judiciar, ale lichidatorului sau ale comitetului
creditorilor, şi anume cele referitoare la introducerea de acţiuni pentru
anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor
creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor
operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii
acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Cu
privire la aceste reglementări, Curtea a statuat că dispoziţiile legale
criticate constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind
acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele
frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Astfel, dispoziţiile legale
criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a
drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă
scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului
juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o
cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea
niciun efect.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1 - 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 80, 83 şi 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Imad Tesy" -
S.R.L, din Medgidia în Dosarul nr. 2.644/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa -
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu