DECIZIE Nr.
715 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 si art. 83 alin. 2 din Legea nr.
84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 28 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice,
excepţie ridicată de Dorin Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia I-a
penală.
La apelul nominal răspunde apărătorul autorului
excepţiei, Adrian Geavid Ibraim, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii
prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 martie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 25.204/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia I-a
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile
şi indicaţiile geografice.
Excepţia a fost ridicată de Dorin Eliodor Păun într-o
cauză privind recursul declarat de acesta, Societatea Comercială „Pavone
Pourfumi Internaţional" - S.R.L., Lancome Parfums Et Beaute&Cie,
L'Oreal Societe Anonyme, G.A. Modefine S.A. împotriva sentinţei penale nr.
1.600 din 23 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia l-a Penală
în Dosarul nr. 25.204/3/2007, prin care au fost respinse plângerile formulate
de recurenţi împotriva Ordonanţei nr. 515/P/2006 din 10 mai 2007 a Parchetului
de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a învinuitului Dorin Eliodor Păun pentru infracţiunea prevăzută
de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1998,
deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;
încetarea urmăririi penale faţă de Dorin Eliodor Păun pentru săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. 2 coroborat cu art. 35 alin. 2 şi 3 din
Legea nr. 84/1998, deoarece a lipsit împuternicirea reprezentantului
titularului mărcii, compania GA Modefine SA; neînceperea urmăririi penale faţă
de Dorin Eliodor Păun sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 5
alin. 1 lit. b) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale,
modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001, şi art. 86 din Legea nr.
84/1998, deoarece nu au fost întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii. Totodată, prin aceeaşi ordonanţă a Parchetului de pe lângă
Tribunalul Bucureşti, s-a dispus şi confiscarea anumitor produse puse în
circulaţie de Dorin Eliodor Păun şi restituirea altora.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs şi al notelor
scrise, autorul acesteia susţine că modalitatea în care este definită
infracţiunea de contrafacere de marcă încalcă principiul constituţional al
libertăţii economice a persoanelor, restricţionează libertatea concurenţială de
piaţă şi contravine principiului asigurării de către statul român a libertăţii
comerţului, In acest sens, motivează excepţia de neconstituţionalitate prin
argumente care privesc situaţia de fapt în dosarul instanţei de judecată,
arătând că operaţiunile comerciale efectuate de acesta constituie un „import
paralel", nesancţionat de legislaţia comunitară. Totodată, consideră că
textele de lege criticate încalcă principiul liberului acces al mărfurilor
reţinut de Tratatele Uniunii Europene şi de Regulamentul Consiliului nr.
3.295/1994, fiind astfel contrare art. 148 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală apreciază că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu
principiile fundamentale reglementate de Constituţie. Consideră că definiţia
infracţiunii de contrafacere de marcă, reglementată prin art. 83 alin. 2 din
Legea nr. 84/1998, nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 45, de
vreme ce „libertatea economică" trebuie exercitată „în
condiţiile" legilor speciale. Aşa fiind, apărarea drepturilor asupra
mărfurilor prin Legea nr. 84/1998, inclusiv prin sancţiuni penale, reprezintă o
aplicare în concret a libertăţii economice prevăzute de art. 45 din
Constituţie. Totodată, apreciază că prevederile criticate sunt în acord şi cu
dispoziţiile art. 135 din Constituţie, principiile economiei de piaţă
reglementate prin textul constituţional invocat fiind promovate şi protejate
prin incriminarea infracţiunii de contrafacere, asigurându-se astfel o
concurenţă loială şi evitându-se provocarea, în percepţia consumatorilor, a unui risc de confuzie.
De asemenea, consideră că art. 148 din Constituţie nu este încălcat, întrucât
prin reglementarea infracţiunii de contrafacere se urmăreşte protejarea
concurenţei loiale pe piaţa Uniunii Europene, obiective ce se regăsesc şi în
art. 81 şi art. 82 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că accesul
liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea
unor limite de exercitare a acestei libertăţi, astfel încât textele de lege
criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale ale art.45. Totodată,
consideră că textul art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998, care defineşte
infracţiunea de contrafacere de marcă, nu reprezintă decât o valorificare în
plan legislativ a regulilor constituţionale privind libertatea economică.
Reţine, de asemenea, conformitatea prevederilor criticate cu dispoziţiile art.
135 şi ale art. 148 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 privind
mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, având următorul cuprins:
- Art. 35: „Inregistrarea
mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti
competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială,
fără consimţământul titularului:
a)un semn identic cu marca pentru produse sau
servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b)un semn care, dată fiind identitatea sau
asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau
serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care
marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de
confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;
c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de
cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un
renume în România şi dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar
putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea
semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
In aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să
fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b)oferirea produselor
sau comercializarea ori deţinerea lor în alt scop sau, după caz, oferirea sau
prestarea serviciilor, sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru
publicitate;";
- Art. 83 alin. (2):
„Săvârşirea de către un terţ a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. 2, fără
consimţământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracţiune de
contrafacere."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 45 privind
libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) şi (2)
lit. a) şi g) relative la economia României şi ale art. 148 referitoare la
integrarea României în Uniunea Europenă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în realitate autorul critică modalitatea de redactare a art. 35 şi
a art. 83 alin. 2 din Legea nr. 84/1998 ce reglementează contrafacerea de
marcă. Acesta susţine că modalitatea în care este definită infracţiunea de
contrafacere de marcă încalcă principiul constituţional al libertăţii economice
a persoanelor, restricţionează libertatea concurenţială de piaţă şi contravine
principiului asigurării de către statul român a libertăţii comerţului. Astfel,
din această perspectivă, susţinerile autorului excepţiei excedează competenţei
instanţei de contencios constituţional, care, potrivit dispoziţiilor art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse
controlului". Prin urmare, Curtea
Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare
defectuoasă a textului de lege criticat.
Totodată, autorul motivează excepţia de
neconstituţionalitate prin argumente care privesc situaţia de fapt în dosarul
instanţei de judecată, arătând că operaţiunile comerciale efectuate de acesta
constituie un „import paralel", nesancţionat de legislaţia comunitară. Or,
acest aspect nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional,
care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, asigură controlul
de constituţionalitate prin raportare la prevederile Legii fundamentale,
aplicarea reglementărilor legale revenind instanţelor judecătoreşti. De altfel,
reglementarea operaţiunilor de „importuri paralele" se regăseşte şi în
legislaţia naţională, art. 37 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 prevăzând faptul că
„titularul unei mărci înregistrate nu poate cere să se interzică altor persoane
deţinerea, oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poartă
această marcă, pentru produsele care au fost puse în comerţ de însuşi titular
sau cu consimţământul acestuia".
In consecinţă, prevederile legale criticate nu pot fi
supuse controlului de constituţionalitate sub aspectele invocate, excepţia
fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Dorin
Eliodor Păun în Dosarul nr. 25.204/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
l-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu