DECIZIE Nr. 71 din 26 februarie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 18 martie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
munca, republicata, exceptie ridicata de Sindicatul Liber Sanitar din Spitalul
Judetean "Sf. Apostol Andrei" din Galati in Dosarul nr. 1.357/c/2003
al Tribunalului Galati - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat
nu contravine prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului
de proprietate privata, intrucat obligatia de protectie a mediului nu aduce
atingere acestui drept.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
1.357/c/2003, Tribunalul Galati - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din
Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, exceptie
ridicata de Sindicatul Liber Sanitar din Spitalul Judetean "Sf. Apostol
Andrei" din Galati.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 130/1996, republicata, prevede ca negocierea colectiva este
obligatorie numai la nivel de unitate, deci, per a contrario, la celelalte
niveluri, respectiv la nivel de grup de unitati, la nivel de ramura si la nivel
national, negocierea colectiva nu este obligatorie. In acest fel, se apreciaza
ca stabilitatea ierarhiei contractelor colective de munca nu este asigurata.
Se arata, in acelasi timp, ca art. 3 nu contine prevederi concrete care sa
garanteze efectiv desfasurarea negocierii, respectiv perioada de timp, pe
saptamani, zile si ore, in care sa se desfasoare negocierea.
Astfel, se arata ca reprezentantii salariatilor sau sindicatele nu au nici
o cale de a obliga patronatul sa participe efectiv la negocieri, acesta avand
posibilitatea de a simula desfasurarea negocierilor pe o perioada scurta de
timp, fara a se putea considera, sub acest aspect, ca este vorba de o incalcare
a legii.
Se propune, de lege ferenda, stabilirea unor prevederi concrete, spre
exemplu, negocierea a cate 3 ore in fiecare zi lucratoare din intervalul de 60
de zile, prevederi de la care partile sa poata deroga numai de comun acord.
Tribunalul Galati - Sectia civila apreciaza ca organizatiile sindicale pot
initia incheierea unor contracte colective de munca si la nivel de grup de
unitati, la nivel de ramura sau la nivel national, iar in situatia in care
patronatul ar refuza incheierea unor asemenea contracte, legea prevede
procedura de mediere, garantand astfel dreptul la negocieri colective.
In ceea ce priveste critica referitoare la faptul ca art. 3 din Legea nr.
130/1996, republicata, nu stabileste perioada de timp in care se desfasoara
negocierea, se apreciaza ca aceasta este o problema de fapt, de interpretare si
aplicare a legii, care excedeaza controlului Curtii Constitutionale.
Se arata, in acelasi timp, ca propunerea de lege ferenda a autorului
exceptiei nu poate face obiectul procedurii de solutionare a exceptiei de
neconstitutionalitate.
In consecinta, instanta de judecata apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 130/1996,
republicata, ca fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul apreciaza ca reglementarea modalitatilor concrete prin care se
asigura garantarea dreptului la negocieri colective in materie de munca si
caracterul obligatoriu al conventiilor colective de munca, incheiate in baza
negocierii colective, reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului.
Se arata ca garantarea dreptului la negocieri colective in materie de munca
presupune, in mod esential, libertatea si egalitatea partenerilor sociali la
negocierea clauzelor si incheierea contractelor colective, astfel cum rezulta
din dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicata.
Se mai apreciaza ca dreptul la negocieri colective in materie de munca nu
este incalcat prin prevederea obligativitatii negocierii colective la nivelul
unitatii, prevazuta in alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata,
de vreme ce, potrivit art. 10 din aceeasi lege, partenerii sociali pot incheia
contracte colective si la nivelul grupurilor de unitati, ramurilor de
activitate, precum si la nivel national.
In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3
alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca,
republicata, este considerata ca fiind neintemeiata, iar, in ceea ce priveste
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (3) din aceeasi
lege, aceasta este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala are competenta de a se
pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa
prevederea legala supusa controlului.
Avocatul Poporului apreciaza ca, potrivit prevederilor art. 236 alin. (2)
din Codul muncii, cu care se completeaza dispozitiile art. 3 din Legea nr.
130/1996, "negocierile colective sunt obligatorii, cu exceptia cazului in
care angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati". Pe cale de
consecinta, se arata ca negocierile colective sunt obligatorii la toate
nivelurile, respectiv la nivel de angajator, grup de angajatori, ramuri de
activitate si la nivel national. Mai mult decat atat, se constata ca, in
conformitate cu art. 238 din Codul muncii, contractele colective de munca nu
pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui
stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
Astfel, drepturile prevazute in contractul colectiv de munca la nivel national
sunt considerate minime si constituie baza de la care porneste negocierea
contractelor colective de munca la celelalte niveluri. Ca urmare, in situatiile
in care nu se incheie contracte colective de munca pe ramura sau grupuri de
angajatori, negocierea contractelor colective de munca la nivel de angajator
incepe de la prevederile contractului colectiv de munca la nivel national.
Se arata ca, in ceea ce priveste durata negocierii colective si modul de
desfasurare a acesteia, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in
jurisprudenta sa ca, potrivit competentei sale, nu poate modifica si completa
prevederea legala supusa controlului.
In concluzie, se considera ca dispozitiile art. 3 din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de munca, republicata, sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 3 din Legea
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998. Textul legal criticat
are urmatorul continut:
- Art. 3: "(1) Negocierea colectiva, la nivel de unitate, este
obligatorie, cu exceptia cazului in care unitatea are mai putin de 21 de
salariati.
(2) Negocierea colectiva are loc in fiecare an, dupa cum urmeaza:
a) dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de
incheierea contractului colectiv de munca, sau de la data intrarii in vigoare a
contractului colectiv de munca, dupa caz;
b) cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractelor colective de
munca incheiate pe un an.
(3) Durata negocierii colective nu poate depasi 60 de zile.
(4) Negocierea colectiva va avea ca obiect, cel putin: salariile, durata
timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.
(5) Initiativa negocierii apartine patronului.
(6) In cazul in care patronul nu angajeaza negocierea, aceasta are loc la
cererea organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz,
in termen de 15 zile de la formularea cererii."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 38 alin. (5) din Constitutie, care, ulterior sesizarii, a fost
modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr.
429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29
octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din
Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31
octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua
numerotare. Dupa republicare, textul constitutional invocat are urmatoarea
numerotare si continut:
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective in materie de
munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit
prevederilor legale, contractul colectiv de munca reprezinta conventia
incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati,
reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,
si are ca scop promovarea unor relatii de munca echitabile de natura sa asigure
protectia sociala a salariatilor, prevenirea sau limitarea conflictelor
colective de munca.
In argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleaca de la formula
utilizata in alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 130/1996, republicata, potrivit
careia negocierea colectiva a contractelor de munca este obligatorie numai la
nivel de unitate, ceea ce impune concluzia per a contrario ca la celelalte
niveluri - grup de unitati, ramura, national - aceasta nu ar fi obligatorie,
incalcandu-se astfel textul constitutional de referinta.
O atare sustinere nu poate fi retinuta, intrucat neconstitutionalitatea
unei reglementari constituie o stare intrinseca a acesteia si nu poate fi
dedusa pe calea unei interpretari per a contrario, operatie care presupune a
atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevazut in terminis.
Curtea considera ca prin consacrarea obligativitatii negocierilor colective
la nivelul celei mai mici entitati organizatorice care are calitatea de
angajator se da pe deplin expresie reglementarii de principiu din Constitutie,
obligativitatea acestora la nivel de unitate avand semnificatia unei
obligativitati generale, chiar daca, potrivit art. 10 din aceeasi lege, la
nivelurile superioare, respectiv al grupurilor de unitati, al ramurilor sau la
nivel national, asemenea negocieri au doar un caracter facultativ.
De altfel, critica adusa de autorul exceptiei nu poate fi retinuta si
datorita faptului ca neconstitutionalitatea nu este dedusa din contrarietatea
textului legal criticat cu anumite prevederi din Legea fundamentala, ci din
pretinse lacune ale celui dintai. Restabilirea concordantei dintre Constitutie
si lege, intr-o atare situatie, ar presupune inlaturarea lacunei prin
completarea reglementarii, ceea ce excedeaza competentei Curtii
Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr.
47/1992, republicata, "se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara
a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Legea
nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, exceptie
ridicata de Sindicatul Liber Sanitar din Spitalul Judetean "Sf. Apostol
Andrei" din Galati in Dosarul nr. 1.357/c/2003 al Tribunalului Galati -
Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu