DECIZIE Nr. 71
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, art. 318, art. 17 si art. 159
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 27 ianuarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318, art. 17 şi art. 159
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„A&B Fashion Desing" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.523/120/2008 al
Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.523/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317,
art. 318, art. 17 şi art. 159 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „A&B Fashion Desing" - S.R.L. în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin.
(1)-(3), deoarece legiuitorul a limitat motivele pentru care poate fi
exercitată contestaţia în anulare, prejudiciind astfel grav liberul acces la
justiţie al celor interesaţi de a obţine îndreptarea unei erori săvârşite
printr-o hotărâre judecătorească.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 317, art. 318, art. 17 şi art. 159 din Codul de
procedură civilă, care au următorul conţinut:
- Art. 317: „Hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate
mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau
recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua
când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea
dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită
pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate
prin cererea de recurs, dar instanţa Ie-a respins pentru că aveau nevoie de
verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost
judecat în fond.";
-Art. 318: „Hotărârile
instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată
este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul
sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 17: „Cererile
accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea
principală.";
- Art. 159: „Necompetenţa
este de ordine publică:
1. când pricina nu
este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
2. când pricina este de competenţa unei instanţe de
alt grad;
3. când pricina este de competenţa unei alte
instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 977 din 30 septembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din
Codul de procedură civilă. De asemenea, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Cu privire la dispoziţiile art.
17 şi art. 159 din Codul de procedură civilă raportate la dispoziţiile art. 317
şi 318 din acelaşi cod, Curtea arată că nu poate primi critica potrivit căreia
legiuitorul, dincolo de limitele stabilite prin Legea fundamentală şi în
dispreţul principiilor sale, ar fi afectat liberul acces la justiţie şi
principiul egalităţii în drepturi. Dimpotrivă, normele contestate sunt de
procedură judiciară şi se aplică tuturor persoanelor aflate într-o situaţie
juridică identică. De altfel, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art.
126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul
este liber să dispună cu privire la aceasta. In plus, contestaţia în anulare ca
mijloc procedural de acces la o instanţă superioară de control este o cale
extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ
prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au
observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul
unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă).
Aşa fiind, prin acest mijloc instanţa este ţinută să verifice numai dacă există
vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze
justeţea soluţiei pronunţate. Partea interesată are posibilitatea de a-şi
valorifica drepturile în faţa judecătorului fondului ori în faţa judecătorului
în căile ordinare de atac, fără a se putea admite soluţia reexaminării sine die a unei hotărâri judecătoreşti,
întrucât, cu excepţia materiei penale, liberul acces la justiţie este pe deplin
respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui
drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei
instanţe naţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317, art. 318, art. 17 şi art. 159 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A&B Fashion
Desing" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.523/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Afrodita Laura Tutunaru