DECIZIE
Nr. 71 din 2 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998
privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 22 februarie 2006
Ion
Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Constantin Doldur
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Antonia Constantin -
procuror
Claudia Margareta Niţă -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art.
62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind
înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de
Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In
acest sens arată, pe de o parte, că textul de lege criticat nu încalcă
prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar, pe de altă parte,
apreciază că dispoziţiile legale atacate reprezintă tocmai măsuri concrete de
protecţie socială a tinerilor, adoptate de stat în îndeplinirea obligaţiilor ce
îi revin potrivit art. 47 şi 49 din Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.539/2005, Judecătoria Slobozia a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei
Naţionale pentru Locuinţe. Excepţia a fost
ridicată de Gabriela-Mariana Gaidanov în dosarul cu numărul de mai sus, având
ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii a unui contract de închiriere.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile
„art. 62 alin. (1)
din Legea nr. 152/1998, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/2003", contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în
măsura în care se face distincţie între persoanele care la momentul
introducerii cererii de închiriere îndeplineau condiţiile impuse de lege,
printre care aceea de a avea vârsta de până la 35 de ani, şi cele care, în
funcţie de momentul efectiv al aprobării cererii nu mai îndeplinesc aceste condiţii,
în sensul că depăşesc limita de vârstă. Menţionează că un rol important în
crearea acestei inegalităţi îl au autorităţile competente să hotărască asupra
cererii de atribuire a unei locuinţe, prin amânarea momentului hotărârii până
când solicitantul depăşeşte vârsta de 35 de ani. Textul de lege criticat
încalcă şi principiul universalităţii legii, prevăzut de art. 15 alin. (1) din
Constituţie, precum şi obligaţia statului de a asigura, potrivit art. 47 din
Legea fundamentală, un nivel de trai decent cetăţenilor.
Judecătoria Slobozia apreciază că textul legal criticat este constituţional, deoarece
instituirea unui criteriu legal de vârstă care să limiteze accesul persoanelor
la acordarea de către stat a unei locuinţe nu este de natură a încălca
principiul egalităţii în drepturi al cetăţenilor, fiind totodată în acord şi cu
obligaţia statului de a adopta un regim special de protecţie şi ajutorare faţă
de tineri.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Textul de lege nu face distincţie între momentul introducerii cererii de
închiriere al unei locuinţe şi cel al aprobării efective a acesteia, cum
susţine autorul excepţiei, legea producându-şi efectele, în mod firesc, la data
aplicării ei în fiecare caz în parte. „Distincţia" avută în vedere de
autorul excepţiei nu poate privi decât categoriile diferite de persoane care,
în funcţie de îndeplinirea criteriului obiectiv referitor la vârstă, se pot
încadra sau nu în categoria tinerilor cărora le este adresat actul normativ
criticat. Or, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a
Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit în mod constant că
egalitatea nu înseamnă uniformitate,
justificări de ordin obiectiv şi rezonabil impunând aplicarea unui tratament
juridic distinct.
Totodată, din analiza prevederilor
legii criticate rezultă că acestea nu numai că nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate ca fiind încălcate, dar că, dimpotrivă, ele constituie
chiar măsuri concrete prin care statul îşi îndeplineşte obligaţiile
constituţionale prevăzute de art. 47 şi de art. 49 alin. (1) referitoare la
regimul special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor
şi tinerilor, coroborate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentală.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Instituirea unei limite de vârstă până la care tinerii pot beneficia de
locuinţe construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe
destinate închirierii reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu instituie
discriminări în raport de nici unul din criteriile expres enumerate în art. 4
alin. (2) din Constituţie. Mai mult, principiul egalităţii, consacrat de art.
16 din Legea fundamentală, impune necesitatea unui regim juridic diferit faţă
de anumite categorii de persoane aflate în situaţii deosebite.
Dispoziţiile de lege criticate nu
contravin nici prevederilor art. 47 din Constituţie, ci, dimpotrivă, prin
măsurile de protecţie socială pe care le conţin dau expresie acestora.
Totodată, Avocatul Poporului
apreciază că prevederile art. 15 din Constituţie, pretins a fi încălcate, nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998
privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 16 iulie 1998, modificate prin
dispoziţiile art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 21 iulie 2005. Ulterior sesizării
Curţii cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, pct. 8 al
articolului unic din Legea nr. 10/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 105/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998
privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006, a modificat
prevederile art. 62
alin. (1) din legea criticată, astfel că acestea au, în prezent, următoarea
redactare: „(1) Tinerii, în sensul prevederilor
prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până
la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe
construite prin programele Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate
închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste."
In motivarea excepţiei se invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la
principiul universalităţii legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,fără privilegii
şi fără discriminări, şi ale art. 47 alin. (1) potrivit cărora statul este obligat
să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să
asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998 au
fost modificate de prevederile pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 10/2006
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998. Astfel, dacă în redactarea
anterioară textul de lege criticat prevedea ca solicitantul să nu depăşească
vârsta de 35 de ani la data repartizării locuinţei construite prin programele
Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, destinate închirierii, în redactarea
actuală, textul de lege prevede ca acesta să nu aibă mai mult de 35 de ani la data depunerii cererii pentru
repartizarea locuinţei. Mai mult, tocmai pentru a fi eliminate posibilele
dificultăţi apărute ca urmare a trecerii unei perioade mari de timp între
momentul depunerii cererii şi cel al aprobării efective, respectiv al
repartizării locuinţei, dispoziţiile art. 62 alin. (1) prevăd că solicitantul poate primi repartiţia în cel mult 12 luni de la
împlinirea vârstei de 35 de ani.
In consecinţă, Curtea constată că,
în actuala sa redactare, soluţia legislativă a textului de lege criticat este
diferită de cea iniţială. Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995
privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate
ulterior invocării excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat
că excepţia de neconstituţionalitate persistă „cât timp soluţia legislativă de
principiu din textul de lege modificat a fost preluată din textul anterior
modificării. Dacă însă această soluţie este diferită de aceea a prevederii
legale anterioare modificării, chiar dacă interesul urmărit de cel care a
invocat excepţia este acelaşi, Curtea nu se mai poate pronunţa asupra
constituţionalităţii dispoziţiei legale în noua sa redactare, deoarece ar depăşi
limitele sesizării." In consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1)
din Legea nr. 152/1998 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 152/1998
privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de
Gabriela-Mariana Gaidanov în Dosarul nr. 4.539/2005 al Judecătoriei Slobozia.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 2 februarie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă