DECIZIE   Nr. 70 din  5 mai 1999

asupra obiectiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1), art. 9, art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (1) lit. B.h), art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18, art. 30 alin. (2) si art. 45 din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului, adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedintele din 22 februarie 1999

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 221 din 19 mai 1999

    In temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie si al art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei, la data de 2 aprilie 1999, a solicitat Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra constitutionalitatii urmatoarelor prevederi din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului: art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1), art. 9, art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (1) lit. B.h), art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18, art. 30 alin. (2) si art. 45 alin. (1).
    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 55A/1999.
    In sesizare sunt formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale mentionate mai sus:
    A. Dispozitiile art. 2 alin. (1), potrivit carora referendumul national constituie mijlocul de consultare si de exprimare directa a vointei suverane a poporului cu privire la revizuirea Constitutiei, demiterea Presedintelui Romaniei si la probleme de interes national, sunt neconstitutionale, pentru ca ordinea tematica stabilita de legiuitor in materia organizarii referendumului nu este simetrica ordinii stabilite prin dispozitiile art. 90, ale art. 95 alin. (3) si ale art. 147 alin. (3) din Constitutie. De aceea, "pentru simetria structurii legii fata de textele constitutionale, se impune reformularea prevederilor, dupa cum urmeaza:
    a) pentru probleme de interes national, la cererea Presedintelui Romaniei, dupa consultarea Parlamentului;
    b) in caz de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, pentru aprobarea demiterii acestuia;
    c) pentru aprobarea propunerii de revizuire a Constitutiei, adoptate de Parlament".
    B. Se afirma ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 6 alin. (1), teza finala, care prevad ca "organizarea si desfasurarea referendumului se stabilesc prin lege". Tinand seama de precizarile art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie, apare necesar sa se completeze textul fie cu mentionarea caracterului de lege "organica", fie cu sintagma "in baza prezentei legi". Se mai sustine ca, in absenta unei precizari exprese, prin notiunea de "lege" s-ar putea intelege lege ordinara si, astfel, s-ar contraveni textului constitutional invocat.
    C. Se sustine ca prevederile art. 9 sunt neconstitutionale, prin aceea ca intrebarea "Sunteti de acord cu demiterea Presedintelui Romaniei ?" are un caracter general, pentru ca ea nu face referire la propunerea de demitere a Parlamentului, astfel cum prevede art. 95 din Constitutie. Se sustine ca intrebarea ar trebui sa fie formulata "explicit si simetric" in raport cu intrebarea cuprinsa in art. 7 alin. (1) din lege, urmand sa aiba urmatoarea redactare: "Sunteti de acord cu propunerea Parlamentului ca Presedintele Romaniei sa fie demis din functie ?".
    D. Cu privire la art. 11 alin. (2), potrivit caruia "Referendumul asupra problemelor de interes national se organizeaza anterior luarii unor masuri, inclusiv de ordin legislativ, iar initierea sa are caracter facultativ", se sustine ca este neconstitutional finalul frazei, referitor la caracterul facultativ al initierii referendumului. Se afirma ca, intrucat alin. (1) al aceluiasi articol prevede ca Presedintele Romaniei poate cere poporului sa isi exprime vointa prin referendum, dupa consultarea Parlamentului, "iar initiativa referendumului, cat si decizia organizarii acestuia (prin decret prezidential) apartin sefului statului, finalul frazei de la art. 11 alin. (2) apare inutil si introduce o sintagma noua - referendum... facultativ - ceea ce excede cadrului constitutional".
    Este, de asemenea, considerata ca fiind neconstitutionala dispozitia cuprinsa in mentionatul alineat (2) al art. 11, referitoare la organizarea referendumului asupra unor probleme de interes national numai anterior luarii unor masuri, inclusiv de ordin legislativ. "Prin raportare la litera Constitutiei", o asemenea prevedere este mai restrictiva si "intra in contradictie cu spiritul acesteia". Din moment ce, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Constitutie, suveranitatea apartine poporului, nu exista impediment constitutional ca Presedintele Romaniei sa poata cere poporului sa se pronunte asupra unor probleme de interes national la care se refera o masura deja luata, daca, dupa luarea acesteia, o mare parte a populatiei o considera inacceptabila. "Un vot pozitiv va consfinti legitimitatea unei asemenea masuri, dupa cum un vot negativ va determina reconsiderarea ei de catre Guvern sau Parlament. De altfel, si in situatiile in care referendumul se organizeaza in baza art. 147 alin. (3) sau a art. 95 alin. (3) din Constitutie, el survine dupa ce Parlamentul a aprobat propunerea de revizuire a Constitutiei si, respectiv, de suspendare din functie a Presedintelui".
    E. Dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. B.h), care prevad ca pot face obiectul referendumului "alte probleme propuse Parlamentului de catre Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale constitutionale", contravin dispozitiilor art. 90 din Constitutie. Potrivit acestui text constitutional, Presedintele Romaniei cere poporului, iar nu Parlamentului, sa se pronunte asupra unor probleme de interes national, chiar daca, in baza acelorasi dispozitii constitutionale, consultarea anterioara a Parlamentului este obligatorie.
    Prin sesizare se propune reformularea textului art. 12 alin. (1) lit. B.h) astfel: "alte probleme propuse de Presedintele Romaniei, in exercitarea atributiilor sale constitutionale".
    F. Dispozitiile cuprinse la art. 15 alin. (1), care prevad ca obiectul si data referendumului national se stabilesc "prin lege, in cazul referendumului privind revizuirea Constitutiei" si "prin hotarare a Parlamentului, in cazul referendumului privind demiterea Presedintelui Romaniei", contravin art. 72 alin. (2) lit. c) din Constitutie, conform caruia "organizarea (inclusiv obiectul) si desfasurarea (inclusiv data) referendumului se reglementeaza prin lege organica". Prin textul de lege criticat "apar aplicabile prevederile art. 74 alin. (2) din Constitutie, referitoare la adoptarea legilor si a hotararilor cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare Camera".
    In legatura cu aceasta dispozitie legala se mai afirma ca "Exista insa si intrebarea daca, din considerente de simetrie, referendumul pentru revizuirea Constitutiei nu ar trebui organizat in temeiul unui vot cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, conform art. 147 alin. (1) din Constitutie".
    G. Prevederile legale ale art. 17 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 18 reglementeaza desfasurarea referendumului in baza Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si in baza Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale. Se considera ca omiterea Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei "contravine art. 95 din Constitutie, conform caruia demiterea Presedintelui Romaniei se hotaraste prin vot direct si universal, exact ca si alegerea sa, reglementata distinct prin art. 81 alin. (1) si (2) din Constitutie si prin Legea nr. 69/1992".
    H. Sunt neconstitutionale prevederile art. 30 alin. (2) din lege, potrivit carora "In campania pentru referendum, partidele politice si cetatenii au dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, prin adunari publice si prin mijloace de informare in masa", pentru ca aceste prevederi nu se refera si la Presedintele Romaniei. In temeiul art. 90 din Constitutie, Presedintele poate initia un referendum de interes national, iar in temeiul art. 146 alin. (1) din legea fundamentala acesta poate initia un referendum in vederea revizuirii Constitutiei. De aceea este necesar ca, "pentru deplina constitutionalitate, dispozitiile art. 30 alin. (2) din lege sa continue cu urmatoarea fraza: Presedintele Romaniei poate uza de acest drept, inclusiv in cazul suspendarii sale din functie, in conditiile art. 95 din Constitutie si ale art. 15 - 17 din Legea nr. 69/1992".
    I. In fine, obiectia de neconstitutionalitate mai vizeaza si textul art. 45 alin. (1) din lege, potrivit caruia "Curtea Constitutionala, la cererea motivata si insotita de dovezile pe care se intemeiaza partidele sau aliantele acestora, anuleaza referendumul national, in cazul in care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda". Se sustine ca aceasta prevedere legala "contrazice art. 144 lit. g) din Constitutie, care da dreptul Curtii Constitutionale sa vegheze la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si sa confirme rezultatele acestuia", precum si dispozitiile art. 144 lit. d) din Constitutie, potrivit caruia Curtea Constitutionala are atributia "de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea si, deci, si pentru demiterea Presedintelui Romaniei, si de a confirma rezultatele sufragiului". Nici una dintre dispozitiile constitutionale nu conditioneaza exercitarea atributiilor Curtii Constitutionale de vreo sesizare, in general, sau de sesizarea din partea unei anumite categorii de persoane ori autoritati, ca in cazurile prevazute la art. 144 lit. a), b), c), e) sau f) din Constitutie. In consecinta, s-ar impune ca art. 45 alin. (1) din lege sa prevada: "In cazul in care constata ca procedura pentru organizarea si desfasurarea referendumului a fost incalcata, Curtea Constitutionala anuleaza referendumul." Aceasta prevedere ar permite Curtii Constitutionale sa actioneze atat din oficiu, cat si la cererea oricarei persoane care prezinta dovezi in sustinerea sesizarii.
    La data de 12 aprilie 1999, deputatul Acsinte Gaspar, in calitate de initiator al legii, a trimis Curtii Constitutionale o scrisoare in care se sustine, in esenta, ca obiectia de neconstitutionalitate initiata de Presedintele Romaniei este introdusa tardiv, dupa implinirea termenului de promulgare a legii, prevazut la art. 77 alin. (1) din Constitutie. De aceea se solicita ca, fata de aceasta imprejurare, Curtea sa constate ca sesizarea este inadmisibila.
    In baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Presedintelui Romaniei a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-a solicitat acestora sa inainteze Curtii punctele lor de vedere cu privire la obiectia de neconstitutionalitate.
    In punctul de vedere al Presedintelui Camerei Deputatilor, transmis prin Adresa nr. XVII/34 din 19 aprilie 1999, se arata urmatoarele:
    A. Critica de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile art. 2 alin. (1) nu poate fi primita, "intrucat sub aspect material se constata ca nu au fost incalcate dispozitiile legii fundamentale, iar sub aspect formal legiuitorul este liber sa isi exprime vointa in forma pe care o considera potrivita".
    B. In legatura cu sustinerea din sesizare, referitoare la necesitatea de a se mentiona la art. 6 alin. (1) caracterul legii prin care se reglementeaza organizarea si desfasurarea referendumului, se considera ca obiectia este intemeiata, "in masura in care actualul text al art. 6 alin. (1) ar avea intelesul ca organizarea si desfasurarea referendumului privind revizuirea Constitutiei s-ar putea realiza si pe calea legii ordinare".
    C. Obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din lege este justificata, tinandu-se seama de prevederile art. 81 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, la fel ca si Parlamentul, astfel incat "ceea ce se supune referendumului este doar o propunere de demitere, ca urmare a suspendarii Presedintelui Romaniei, conform art. 95 alin. (3) din Constitutie".
    D. Sustinerea din sesizare, conform careia expresia "referendum facultativ", prevazuta la art. 11 alin. (2), excede cadrului constitutional, nu poate fi insusita, pentru ca dispozitiile articolului mentionat nu utilizeaza expresia "referendum facultativ", ci expresia "utilizarea sa are caracter facultativ", ceea ce este in concordanta cu dispozitiile art. 90 din Constitutie.
    Propunerea de eliminare a termenului "anterior" din cuprinsul art. 11 alin. (2), termen considerat ca fiind inutil, este justificata, intrucat prin textul de lege criticat se introduce o distinctie care nu rezulta din Constitutie, "adaugand astfel dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 90", iar prin aceasta distinctie se aduce o restrangere dreptului constitutional al Presedintelui Romaniei de a recurge la referendum.
    E. Obiectia privind dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. B.h) din lege este intemeiata, "intrucat, potrivit art. 90 din Constitutie, Presedintele Romaniei se adreseaza poporului, iar nu Parlamentului", pe care insa trebuie sa il consulte anterior.
    F. Obiectia privind dispozitiile art. 15 alin. (1) din lege este justificata, in masura in care actualul text al art. 15 alin. (1) lit. b) ar avea intelesul ca pentru adoptarea hotararii Parlamentului, in baza art. 95 alin. (3) din Constitutie, ar fi suficienta majoritatea ceruta pentru legile ordinare. In ceea ce priveste dispozitiile art. 15 alin. (1) lit. a), se mai arata ca "aceasta posibilitate este inlaturata prin referirea expresa la art. 147 alin. (3) din Constitutie".
    G. Obiectia privind omisiunea de reglementare - atat la art. 17 alin. (1) si (2), cat si la art. 18 din lege - a operatiunilor de desfasurare si organizare a referendumului in temeiul si al Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei poate fi primita "numai in masura in care se accepta ca, printr-o reglementare viitoare, s-ar ajunge la modificarea actualelor dispozitii ale art. 7 din Legea nr. 69/1992".
    H. Obiectia ce vizeaza prevederile art. 30 alin. (2) din lege nu poate fi primita, pentru ca, "desi critica este intemeiata, solutia propusa nu poate fi atinsa pe calea controlului de constitutionalitate, intrucat Curtea Constitutionala nu poate completa dispozitiile legale prin adaugarea unui nou text".
    I. Obiectia privind dispozitiile art. 45 alin. (1) din lege este intemeiata numai "in masura in care actuala formulare a art. 45 alin. (1) interzice Curtii Constitutionale sa isi exercite fara restrictii prerogativele prevazute la art. 144 lit. g) din Constitutie", text care nu stabileste "necesitatea vreunei sesizari, astfel incat exista dreptul Curtii Constitutionale ca, veghind la respectarea procedurii referendumului, sa ridice din oficiu cauze de nulitate".
    In punctul de vedere al Presedintelui Senatului, transmis prin Adresa nr. CC62 din 21 aprilie 1999, se arata urmatoarele:
    A. Sesizarea referitoare la art. 2 alin. (1) din lege nu priveste continutul dispozitiei legale, ci sistematizarea articolului respectiv si de aceea obiectia "nu afecteaza cu nimic constitutionalitatea legii". In sprijinul acestei sustineri este evocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 37/1996, prin care s-a statuat ca sistematizarea unei dispozitii legale este o chestiune de tehnica legislativa, iar nu de constitutionalitate.
    B. Obiectia privind prevederile art. 6 alin. (1) din lege este fondata, intrucat, in conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie, organizarea si desfasurarea referendumului constitutional se stabilesc prin lege organica, iar nu prin lege, astfel cum se prevede in finalul alin. (1) al art. 6.
    C. Critica vizand dispozitiile art. 9 nu este intemeiata, "intrucat, in forma in care se cere modificarea textului, dispozitia legala ar deveni neconstitutionala". Se arata ca, potrivit art. 95 din Constitutie, Parlamentul are competenta exclusiva de a-l suspenda pe Presedinte din functie, iar nu si de a propune demiterea sa. Daca Parlamentul ar avea competenta sa propuna si demiterea, iar corpul electoral ar respinge-o prin vot, "s-ar produce un grav conflict politic intre Parlament, ales de corpul electoral, si corpul electoral insusi, a carui solutionare ar implica in mod necesar dizolvarea Parlamentului, intrucat si-a pierdut reprezentativitatea. Tocmai in scopul evitarii acestei consecinte s-a prevazut la art. 91 alin. (3) din Constitutie ca Parlamentul poate adopta numai masura de suspendare din functie a Presedintelui, care inceteaza la data referendumului, fie ca efect al demiterii sale, fie ca efect al reconfirmarii sale in functie.
    D. Propunerea referitoare la organizarea unui referendum dupa adoptarea unor masuri, inclusiv de ordin legislativ, este considerata ca neconstitutionala. Obiectia formulata este contrara prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, intrucat prin supunerea unei masuri adoptate, inclusiv de ordin legislativ, unui referendum, se poate ajunge la instituirea "unei modalitati cu valoare de referendum abrogativ, in cadrul caruia corpul electoral confirma sau infirma o masura legislativa adoptata". Referendumul nu poate privi decat o masura anterioara adoptarii sale, intrucat orice consultare, prin natura sa, este anterioara deciziei ce urmeaza sa se ia. Se mai arata ca propunerea de a se organiza un astfel de referendum este si inaplicabila, deoarece acesta nu se poate realiza in limita termenului de 20 de zile pentru promulgarea legii. Daca Adunarea Constituanta ar fi adoptat aceasta modalitate de referendum, "ar fi modificat si procedura promulgarii, deoarece in mod firesc termenul de promulgare nu mai poate curge, in acest caz, de la data trimiterii legii spre promulgare, ci de la data stabilirii rezultatelor referendumului".
    Propunerea de eliminare a termenului "facultativ", considerat ca fiind inutil, se refera la o problema de redactare, iar nu la una de constitutionalitate, intrucat Curtea Constitutionala, astfel cum a statuat prin deciziile nr. 1/1992 si nr. 40/1994, nu poate reformula textele de lege pe care le-ar considera redactate nesatisfacator.
    E. Obiectia de neconstitutionalitate privind art. 12 alin. (1) lit. B.h) este intemeiata, deoarece obligatia Presedintelui "ca inainte de declansarea referendumului sa propuna Parlamentului problemele ce urmeaza sa faca obiectul acestuia" excede prevederilor art. 90 din Constitutie, "care conditioneaza referendumul numai de consultarea Parlamentului". Prin reglementarea formularii unei propuneri in afara acestei consultari se adauga la Constitutie o conditie suplimentara si inutila, de vreme ce "Parlamentul se va exprima cu ocazia consultarii". De fapt, in acest fel s-ar institui o dubla consultare cu posibile situatii conflictuale. De asemenea, se invedereaza ca termenii "propunere" si "consultare" nu au aceeasi semnificatie, deoarece "propunerea" devine obligatorie fie ca este acceptata, fie ca nu, pe cand "consultarea" nu poate impiedica tinerea referendumului.
    F. Obiectia formulata la art. 15 alin. (1) lit. a) si b), prin care se propune ca actele normative prin care se stabilesc obiectul si data referendumului national sa se adopte cu majoritatea ceruta pentru legile organice, este privita ca intemeiata, intrucat este evident ca "obiectul referendumului este o componenta a acestuia, iar potrivit art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie, referendumul se reglementeaza prin lege organica". Altminteri, s-ar stabili, cu o alta majoritate decat cea constitutionala, un element esential al referendumului. Se apreciaza ca "ar urma ca in cadrul procedurii de reexaminare sa se faca precizarea ca legea si hotararea prevazute la lit. a) si b) se adopta cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie".
    In legatura cu sugestia ca, pentru adoptarea legii privind referendumul constitutional, majoritatea trebuie sa fie de doua treimi, se arata ca aceasta este neintemeiata. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, majoritatea de doua treimi este prevazuta numai pentru adoptarea de catre Parlament a legii de revizuire a Constitutiei, asa incat ea "nu poate fi extrapolata si la referendum, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. c) si art. 72 alin. (1) din Constitutie, se adopta cu majoritatea absoluta a voturilor".
    G. Obiectia de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 17 alin. (1) si (2) si ale art. 18, care reglementeaza operatiunile pentru desfasurarea referendumului numai potrivit Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale si Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, fara sa enumere si Legea nr. 69/1992 privind alegerea Presedintelui Romaniei, este considerata ca fiind partial intemeiata. Temeiul il constituie "un principiu de simetrie juridica cu valoare constitutionala", potrivit caruia, "cat timp alegerea Presedintelui se face pe un temei distinct de cel al Parlamentului", nu se justifica sa nu fie luata in considerare, la referendumul pentru demiterea Presedintelui, legea in baza careia el a fost ales. Ipotetic, Legea nr. 68/1992 ar putea fi modificata, daca se adopta scrutinul uninominal, "ceea ce ar implica si revizuirea solutiei legislative, cuprinsa in Legea nr. 69/1992, care reglementeaza alegerea Presedintelui Romaniei". Pentru aceste considerente este mult mai justificata aplicarea Legii nr. 62/1992. "Dar tocmai pe acest motiv nu se justifica amendarea art. 17 alin. (2), care se refera exclusiv la listele electorale permanente".
    H. Propunerea cuprinsa in critica de neconstitutionalitate privind art. 30 alin. (2) al legii este partial intemeiata, si anume "in ceea ce priveste dreptul Presedintelui Romaniei de a utiliza mijloacele de exprimare publica in perioada premergatoare referendumului privind demiterea sa". Insa, in cadrul campaniei prezidentiale, "chiar presedintele in functie are numai calitatea de candidat". Dispozitiile legale criticate, referindu-se la cetateni, nu exclud pe nimeni. Tinandu-se seama de principiul ca, in cadrul unei competitii electorale, cum este si referendumul, autoritatile publice au menirea sa asigure numai prestatiile de serviciu necesare, insa "nu pot participa ca actori politici implicati in sustinerea unor opinii sau puncte de vedere si ca presedintelui suspendat, supus procedurii de demitere prin referendum, trebuie sa i se asigure dreptul constitutional la aparare", se considera justificata obiectia vizand exercitarea acestui drept.
    I. Obiectia referitoare la dispozitiile art. 45 alin. (1) din lege nu este intemeiata, deoarece "optiunea politica a legiuitorului de a se anula referendumul pentru frauda numai la sesizarea partidelor si a aliantelor acestora nu este neconstitutionala". Regimul sanctionarii fraudelor electorale trebuie sa fie acelasi atat in cazul referendumului, cat si in cazul alegerilor generale sau prezidentiale. Se invoca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, consacrat in art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale, in care s-a statuat ca in situatii similare solutiile nu trebuie sa fie diferite. Or, se apreciaza ca, atat potrivit Legii nr. 68/1992, cat si potrivit Legii nr. 69/1992, "sesizarea in caz de frauda electorala reprezinta un drept acordat tot partidelor politice". Solutia legislativa criticata "are in vedere impactul politic major pe care il produce anularea alegerilor, in cazul de fata a referendumului", spre a evita ca pentru vina celor care au savarsit frauda sa fie sanctionati cei care alcatuiesc marea majoritate a votantilor. Daca s-ar accepta solutia propusa, s-ar crea in mod evident o discriminare neconstitutionala.
    In punctul de vedere al Guvernului, transmis prin Adresa nr. 5/2.253/RV din 20 aprilie 1999, se arata urmatoarele:
    A. Obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din lege nu este intemeiata, intrucat nu poate constitui un motiv de neconstitutionalitate enumerarea domeniilor ce fac obiectul referendumului intr-o alta ordine decat cea stabilita in Constitutie. Ordinea enumerarii lor in Constitutie este o chestiune de sistematizare a normelor. Nu se poate retine ca este neconstitutionala nici formularea continutului dispozitiilor lit. a), b) si c), deoarece "enumerarea generica a domeniilor ce fac obiectul referendumului este suficienta si nici pe departe neconstitutionala, astfel incat sa se impuna reformularea acestora". Reformularea textelor in sensul propus nu se justifica si pentru motivul ca la art. 6 alin. (1), art. 8 si art. 11 sunt prevazute conditiile privind organizarea si desfasurarea referendumului pentru revizuirea Constitutiei, pentru demiterea Presedintelui Romaniei si pentru probleme de interes national.
    B. Obiectia formulata la art. 6 alin. (1) din lege nu este intemeiata, insa propozitia finala, si anume "iar organizarea si desfasurarea referendumului se stabilesc prin lege", este redactata deficitar. Prevederea legala citata se refera la stabilirea prin lege a organizarii "unui referendum cu privire la una dintre problemele mentionate la art. 2 alin. (1) din Constitutie". Pentru aceasta interpretare, in sensul redactarii deficitare a textului citat, "pledeaza" si dispozitiile art. 5 alin. (1) din lege, potrivit carora "Referendumul national si referendumul local se organizeaza si se desfasoara potrivit prevederilor prezentei legi", iar legea in discutie a fost votata cu procedura prevazuta la art. 74 alin. (1) din Constitutie.
    C. Obiectia vizand dispozitiile art. 9 nu este intemeiata, intrucat dispozitiile legale atacate "au un caracter tehnic" si se refera la intrebarea trecuta pe buletinul de vot privind demiterea Presedintelui, in timp ce dispozitiile art. 95 din Constitutie reglementeaza procedura suspendarii sale din functie.
    Propunerea de reformulare a intrebarii de pe buletinul de vot nu poate fi primita, deoarece Curtea Constitutionala nu poate reformula textele legale, ci poate, in temeiul dispozitiilor art. 145 alin. (1) din Constitutie, sa trimita legea Parlamentului spre reexaminare, atunci cand constata neconstitutionalitatea unor dispozitii legale, potrivit art. 144 lit. a) din legea fundamentala. Se mai arata ca numai Parlamentul are competenta exclusiva de reformulare a textelor legale.
    D. Obiectia privind dispozitiile art. 11 alin. (2) din lege nu este fondata. Ea ridica o chestiune de tehnica legislativa si nu de constitutionalitate. In raport cu prevederile cuprinse la art. 11 alin. (1), propozitia "iar initierea sa are un caracter facultativ" este superflua.
    Propunerea formulata prin obiectie, referitoare la organizarea unui referendum dupa adoptarea unei masuri, este justificata, pentru ca nu exista nici un impediment ca Presedintele Romaniei sa ceara poporului sa se pronunte cu privire la probleme de interes national, care sa se refere la o masura luata. Dispozitiile cuprinse la art. 11 alin. (2) sunt neconstitutionale in raport cu cele ale art. 2 alin. (1) din Constitutie.
    E. Obiectia privind art. 12 alin. (1) lit. B.h) este intemeiata, intrucat, in baza dispozitiilor art. 90 din Constitutie, "Presedintele Romaniei poate cere poporului sa isi exprime prin referendum vointa cu privire la probleme de interes national si nu Parlamentului", chiar daca este obligatorie consultarea acestuia.
    F. Obiectia referitoare la constitutionalitatea dispozitiilor art. 15 alin. (1) nu este intemeiata. Nu se poate retine ca aceste prevederi legale sunt neconstitutionale, intrucat dispozitiile art. 74 alin. (3) lit. c) din Constitutie nu se refera la stabilirea prin lege organica a obiectului si a datei referendumului, ci la reglementarea printr-o astfel de lege a organizarii si desfasurarii referendumului.
    G. Obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (1) si (2) si ale art. 18 din lege nu este fondata. Intre aceste dispozitii si cele ale art. 95 din Constitutie, care reglementeaza procedura suspendarii din functie a Presedintelui Romaniei, nu exista nici o legatura, dispozitiile legale fiind constitutionale.
    H. Propunerea cuprinsa in obiectia de neconstitutionalitate este o problema de ordin redactional, iar nu de neconstitutionalitate, deoarece prevederile art. 90 si ale art. 146 alin. (1) din Constitutie nu sunt incidente. De altfel, dispozitiile art. 30 alin. (2) permit Presedintelui Romaniei sa isi exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin orice mijloc de comunicare publica prevazut de lege.
    I. Obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) din lege este neintemeiata. Se sustine ca "dispozitiile cuprinse in art. 144 lit. d) si g) din Constitutie, ce se pretind a fi incalcate, sunt ... dispozitii de principiu, modalitatile concrete prin care Curtea Constitutionala vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui, respectiv a celor pentru organizarea si desfasurarea referendumului fiind prevazute, detaliat, in Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei si in Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului". Potrivit dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 69/1992, se arata in continuare, in situatia in care se anuleaza alegerile, "Curtea Constitutionala actioneaza tot la cererea partidelor, a formatiunilor politice si a candidatilor care au participat la alegeri, procedura fiind similara in cazul referendumului".

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate formulata de Presedintele Romaniei, punctele de vedere comunicate de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si de Guvern, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile Legii privind organizarea si desfasurarea referendumului, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    I. Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa se pronunte asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
    Potrivit dispozitiilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala exercita controlul de constitutionalitate asupra legilor inainte de promulgarea acestora, la sesizarea unor subiecte expres si limitativ determinate, printre care figureaza si Presedintele Romaniei.
    In ceea ce priveste legalitatea sesizarii, Curtea constata ca Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului nu a fost promulgata. De aceea nu exista impedimente constitutionale sau legale pentru realizarea controlului de constitutionalitate.
    Potrivit art. 77 alin. (1) din Constitutie, "Legea se trimite spre promulgare Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire". In lumina acestor prevederi, atributia Presedintelui de a promulga legea il implica pe acesta in relatii specifice cu Parlamentul, relatii care depasesc insa cadrul controlului de constitutionalitate a legilor, realizat de Curtea Constitutionala in baza art. 144 lit. a) din Constitutie si a art. 17 - 20 din Legea nr. 47/1992.
    II. Cu privire la obiectiile de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului, formulate de catre Presedintele Romaniei, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
    A. In ceea ce priveste constitutionalitatea art. 2 alin. (1):
    Art. 2 alin. (1) din lege prevede: "Referendumul national constituie forma si mijlocul de consultare directa si de exprimare a vointei suverane a poporului roman cu privire la:
    a) revizuirea Constitutiei;
    b) demiterea Presedintelui Romaniei;
    c) probleme de interes national."
    Obiectia adusa alin. (1) al art. 2 din lege se refera la faptul ca "Ordinea propusa prin legea votata de Parlament contravine celei stabilite prin art. 90, art. 95 alin. (3) si prin art. 147 alin. (3) din Constitutia Romaniei". Se considera ca "pentru simetria structurii legii de fata (a referendumului) cu textul constitutional se impune o reformulare a lit. a), b) si c) ale art. 2 alin. (1) din lege, in urmatoarea ordine:
    a) pentru probleme de interes national, la cererea Presedintelui Romaniei, dupa consultarea Parlamentului;
    b) in caz de suspendare din functie a Presedintelui, pentru aprobarea demiterii acestuia;
    c) pentru aprobarea propunerii de revizuire a Constitutiei, adoptate de Parlament".
    Examinand aceasta obiectie, Curtea constata ca art. 90 si art. 95 alin. (3) din Constitutie fac parte din capitolul II (art. 80 - 100), care reglementeaza rolul si functiile Presedintelui Romaniei. Art. 90 prevede: "Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national." Art. 95 din Constitutie reglementeaza suspendarea din functie a Presedintelui, statuand la alin. (3): "Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui." Art. 147 din Constitutie priveste procedura de revizuire a Constitutiei, prevazand la alin. (3) ca: "Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire."
    Curtea observa ca, astfel cum este formulata, obiectia nu priveste un aspect de constitutionalitate, ci are in vedere sistematizarea reglementarii, pentru asigurarea simetriei structurii legii in raport cu textul constitutional, referindu-se asadar la un aspect de tehnica legislativa. Potrivit competentei sale, Curtea Constitutionala, in exercitarea controlului de constitutionalitate, se pronunta numai asupra intelesului legii contrar Constitutiei, in conformitate cu art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992. De aceea, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca "sistematizarea unei dispozitii legale intr-un act normativ constituie o problema de tehnica legislativa, nu de constitutionalitate" (de exemplu, prin Decizia nr. 37/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996). Daca instanta de control constitutional ar proceda, ea insasi, la restructurarea textului legal supus controlului, in raport cu cerintele de tehnica legislativa, si-ar depasi competenta, substituindu-se astfel legiuitorului, singurul in drept sa stabileasca forma finala a actului normativ, intrucat "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii" [art. 58 alin. (1) din Constitutie].
    De altfel, Curtea constata ca actuala redactare a art. 2 alin. (1) din lege respecta ordinea valorilor consacrate de Constitutie.
    B. A doua obiectie cu care Presedintele Romaniei sesizeaza Curtea Constitutionala se refera la art. 6 alin. (1) din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului. Potrivit art. 6 alin. (1), "Initiativa si procedura revizuirii Constitutiei sunt supuse normelor prevazute la art. 146 si 147 din Constitutie, iar organizarea si desfasurarea referendumului se stabilesc prin lege". Acest text se inscrie in capitolul II "Organizarea referendumului national", sectiunea 1 "Referendumul privind revizuirea Constitutiei". Obiectia priveste teza finala a alin. (1) al art. 6: "Organizarea si desfasurarea referendumului se stabilesc prin lege". Motivarea obiectiei se axeaza pe necesitatea corelarii textului cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie, text care, stabilind categoriile de legi, statueaza ca organizarea si desfasurarea referendumului se reglementeaza prin lege organica. Avand in vedere prevederile art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie - se sustine in obiectia adresata Curtii - apare necesara completarea textului in sensul: "... iar organizarea si desfasurarea referendumului se stabilesc prin lege organica" (sau "in baza prezentei legi)". Se arata ca, in absenta acestei precizari exprese, prin "lege" s-ar intelege lege ordinara, ceea ce ar contraveni textului constitutional.
    Analizand aceasta obiectie, Curtea constata ca, astfel cum este formulata, aceasta contine atat o critica de ordin formal - propunand o varianta de text legislativ -, cat si o critica de ordin material, sustinandu-se ca exista o contradictie a textului, in actuala redactare, cu o norma constitutionala. In masura in care legiuitorul a avut in vedere, prin art. 6 alin. (1) teza finala, ca organizarea si desfasurarea referendumului, in cazul revizuirii Constitutiei, sa se stabileasca prin lege, intelegandu-se faptul ca aceasta lege ar fi una ordinara, este evident ca textul ar veni in contradictie cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie. Trebuie insa ca dispozitiile art. 6 alin. (1) sa fie interpretate in mod sistematic, in raport cu economia intregului act normativ. Astfel Curtea constata ca, in cadrul dispozitiilor generale ale Legii privind organizarea si desfasurarea referendumului, legiuitorul a introdus o norma cu caracter de principiu, prin art. 5 alin. (1), care prevede: "Referendumul national si referendumul local se organizeaza si se desfasoara potrivit prevederilor prezentei legi." Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului este lege organica, necontestandu-se ca ea a fost adoptata de Parlament cu cvorumul necesar acestei categorii de legi, iar intreaga materie a organizarii si desfasurarii referendumului - deci si cea privind revizuirea Constitutiei - este reglementata potrivit prevederilor acestei legi, astfel cum se statueaza prin art. 5 alin. (1).
    In aceasta lumina, nu se poate observa o contradictie intre textul legal criticat si art. 72 alin. (3) lit. c) din Constitutie.
    Pe de alta parte, in ceea ce priveste constitutionalitatea unei legi prin care, in viitor, s-ar stabili organizarea unui referendum in vederea revizuirii Constitutiei, Curtea constata ca aceasta este o problema distincta de aceea a constitutionalitatii Legii privind organizarea si desfasurarea referendumului, astfel incat nu face obiectul controlului de constitutionalitate realizat prin prezenta decizie. In plus, calificarea unei legi ca fiind organica se realizeaza prin dispozitiile Constitutiei, iar nu prin prevederile unei alte legi, precum, de exemplu, Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului.
    C. A treia critica se refera la art. 9 teza finala din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului, care contine intrebarea ce ar urma sa figureze pe buletinul de vot, in cazul referendumului organizat pentru demiterea Presedintelui. Textul legal ce face obiectul criticii are urmatoarea redactare: "Sunteti de acord cu demiterea Presedintelui Romaniei ?". Si in acest caz obiectia cu care a fost sesizata Curtea propune un text imbunatatit al articolului, si anume: "Sunteti de acord cu propunerea Parlamentului ca Presedintele Romaniei sa fie demis din functie ?". Cerinta perfectionarii textului rezulta, astfel cum se precizeaza in obiectie, din necesitatea formularii intrebarii in mod explicit si simetric aceleia inscrise in art. 7 alin. (1) din lege. "O intrebare generala, care sa nu faca referire la o propunere a Parlamentului, ar incalca limitele prevazute la art. 95 din Constitutie", se conchide in sesizarea de neconstitutionalitate.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca art. 7 alin. (1) din lege formuleaza continutul intrebarii de pe buletinul de vot, in cazul referendumului pentru revizuirea Constitutiei, in felul urmator: "Sunteti de acord cu legea de revizuire a Constitutiei Romaniei in forma aprobata de Parlament ?".
    Curtea retine, de asemenea, ca initiativa revizuirii Constitutiei o pot avea: Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului, cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot. Art. 147 alin. (1) din Constitutie prevede: "Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere." Intrucat proiectul sau propunerea de revizuire este adoptata de Parlament, iar revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, legiuitorul a considerat ca este legitim ca, in continutul intrebarii adresate participantilor la vot, sa se indice autoritatea care a aprobat proiectul sau propunerea de revizuire. In cazul demiterii Presedintelui, care, de fapt, este o revocare populara, Parlamentul nu poate sa faca o asemenea propunere de demitere, intrucat Presedintele, fiind ales de popor, iar nu de Parlament, nu raspunde in fata Parlamentului, ci in fata corpului electoral care l-a ales prin vot universal. Art. 95 din Constitutie prevede, la alin. (1), ca "In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor ... ", iar la alin. (3): "Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui." Suspendarea Presedintelui constituie, in aceasta lumina, procedura premergatoare si obligatorie pentru o eventuala sanctionare a Presedintelui de catre electorat, iar nu de catre Parlament.
    Astfel fiind, Curtea constata constitutionalitatea textului de lege criticat prin obiectia formulata.
    D. A patra critica se refera la art. 11 alin. (2) din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului, care are urmatorul continut: "Referendumul asupra problemelor de interes national se organizeaza anterior luarii unor masuri, inclusiv de ordin legislativ, iar initierea sa are caracter facultativ."
    Se considera ca, intrucat atat initiativa referendumului, cat si decizia organizarii acestuia (prin decret) apartin sefului statului, finalul frazei art. 11 alin. (2) apare inutil si introduce o sintagma noua - "referendum ... facultativ" -, ceea ce excede cadrului constitutional. Totodata art. 11 alin. (2) din lege prevede organizarea referendumului asupra unor probleme de interes national (numai) "anterior" luarii unor masuri, inclusiv de ordin legislativ. Aceasta prevedere este considerata restrictiva, venind in contradictie cu litera si spiritul Constitutiei. "Din moment ce - se arata in sesizare -, conform art. 2 alin. (1) din Constitutie, suveranitatea apartine poporului, nu exista nici un impediment constitutional ca Presedintele Romaniei sa ceara poporului sa se pronunte asupra unei probleme de interes national, la care se refera o masura deja luata, daca, dupa luarea acesteia, se considera ca o mare parte a populatiei o considera inacceptabila."
    D.1. In ceea ce priveste prima critica, referitoare la caracterul superfluu al sintagmei "referendum facultativ", Curtea constata ca, astfel cum este formulata, obiectia priveste redactarea textului, considerata ca fiind nesatisfacatoare. Legea nu atribuie insa Curtii Constitutionale competenta de a indrepta erorile de redactare si, in consecinta, de a da o alta formulare textelor de lege supuse controlului.
    De aceea, in legatura cu aceasta critica nu se poate retine un aspect de neconstitutionalitate.
    D.2. Cu privire la cea de-a doua critica adusa prevederilor art. 11 alin. (2) Curtea retine ca aceasta se refera la initierea referendumului asupra unor probleme de interes national, realizata de catre Presedintele Romaniei. Prin obiectia formulata se sustine ca, astfel cum este redactat textul, acesta contravine dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Constitutie, deoarece limiteaza posibilitatea initierii de catre Presedinte a referendumului numai la situatia in care acesta se organizeaza anterior luarii unor masuri, inclusiv de ordin legislativ.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca expresia "anterior luarii unor masuri" din textul art. 11 alin. (2) este neconstitutionala, dar nu in raport cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constitutie, ci in raport cu prevederile art. 90 din Constitutie. Curtea considera ca prin aceasta formulare se creeaza premisele ingradirii exercitiului unui drept constitutional al Presedintelui si se adauga o conditie inexistenta in textul art. 90 din Constitutie, care prevede: "Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa isi exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national."
    In lumina acestor prevederi, consultarea Parlamentului este, in toate cazurile, obligatorie. Constitutia nu conditioneaza insa, prin raportare la o anumita perioada, initierea de catre Presedinte a acestei forme de consultare populara asupra unor probleme de interes national. De aceea formularea din lege (si anume: "anterior luarii unei masuri") constituie o ingradire legala in exercitarea de catre Presedinte a dreptului sau constitutional, venind astfel in contradictie cu prevederea constitutionala.
    Dreptul constitutional al Presedintelui de a recurge la referendum nu ii poate conferi insa acestuia posibilitatea legiferarii, intrucat, in conformitate cu vointa Constituantului roman, Presedintele nu poate initia un "referendum legislativ", ci numai un "referendum consultativ". Aceasta rezulta cu claritate din prevederile art. 58 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legislativa.
    E. Urmatoarea critica formulata in sesizarea Presedintelui Romaniei vizeaza prevederile art. 12 alin. (1) lit. B.h) din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului. Art. 12 alin. (1), enumerand problemele de interes national in legatura cu care, in sensul art. 11, Presedintele poate cere poporului sa isi exprime vointa, prevede la lit. B.h): "alte probleme propuse Parlamentului de catre Presedintele Romaniei, in exercitarea atributiilor sale constitutionale." Obiectia considera ca "textul contravine art. 90 din Constitutie, potrivit caruia Presedintele propune ("cere") poporului sa se pronunte asupra unor probleme de interes national, si nu Parlamentului ...".
    Curtea constata ca aceasta critica este indreptatita.
    Astfel cum rezulta din art. 90 din Constitutie, procedura referendumului initiat de Presedinte cu privire la "probleme de interes national" presupune doua etape succesive, astfel:
    - consultarea Parlamentului, care, in Camere reunite, adopta o hotarare, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor;
    - consultarea poporului, care isi exprima vointa cu privire la problemele de interes national ce ii sunt supuse de catre Presedinte.
    In raport cu aceasta reglementare constitutionala, dispozitia legala criticata reprezinta o ingradire a dreptului Presedintelui, prin obligarea acestuia, conform art. 12 alin. (1) lit. B.h) din lege, de a propune Parlamentului ce anume "alte probleme" urmeaza sa constituie, in exercitarea atributiilor sale constitutionale, obiect al referendumului pe care intentioneaza sa il initieze. In realitate, Presedintele este singurul indreptatit sa stabileasca "problemele de interes national" asupra carora poate cere poporului sa isi exprime vointa prin referendum.
    Desi obiectia de neconstitutionalitate este intemeiata, in sensul celor aratate mai sus, Curtea nu se poate pronunta in legatura cu textul alternativ propus in sesizare, considerat in cuprinsul obiectiei ca fiind corespunzator in raport cu dispozitiile constitutionale, intrucat redactarea finala este atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie.
    F. O alta critica se refera la prevederile art. 15 alin. (1) din lege, care prevede: "Obiectul si data referendumului national se stabilesc dupa cum urmeaza:
    a) prin lege, in cazul referendumului privind revizuirea Constitutiei, cu respectarea art. 147 alin. (3) din Constitutie;
    b) prin hotarare a Parlamentului, in cazul referendumului privind demiterea Presedintelui Romaniei, cu respectarea art. 95 alin. (3) din Constitutie;
    c) prin decret al Presedintelui Romaniei, in cazul referendumului cu privire la probleme de interes national."
    Obiectia formulata se refera la prevederile cuprinse la lit. a) si b) si considera ca: "Prin aceasta formulare apar aplicabile prevederile art. 74 alin. (2) din Constitutie, respectiv adoptarea fie a legii, fie a hotararii, cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare Camera. Aceasta ar contrazice art. 72 alin. (2) lit. c) din Constitutie, conform caruia organizarea (inclusiv obiectul) si desfasurarea (inclusiv data) referendumului se reglementeaza prin lege organica."
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata mai intai ca, in realitate, nu este vorba despre art. 72 alin. (2) lit. c), ci despre art. 72 alin. (3) lit. c). De asemenea, Curtea constata ca, potrivit acestei sustineri, obiectul referendumului national este inclus in sfera normelor care reglementeaza organizarea acestuia, iar data referendumului, in sfera celor care privesc desfasurarea sa.
    Curtea nu observa insa ca o atare concluzie ar reiesi din textul legii. Ipoteza avuta in vedere de legiuitor, prin continutul art. 15 alin. (1), este aceea a stabilirii obiectului si a datei referendumului, distinct de reglementarea privind organizarea si desfasurarea lui. Tipurile de referendum, ca obiect generic al consultarii populare, sunt stabilite de lege in conformitate cu dispozitiile constitutionale. Aceste tipuri sunt: referendumul national constitutional, care are ca obiect revizuirea Constitutiei, referendumul national, care are ca obiect demiterea Presedintelui si referendumul national initiat de Presedinte asupra unor probleme de interes general. Prin lege, hotarare a Parlamentului si, respectiv, decret al Presedintelui Romaniei se vor stabili, pentru fiecare caz in parte, obiectul si data desfasurarii referendumului. In acest scop, legea si hotararea Parlamentului vor fi adoptate cu respectarea art. 147 alin. (3) si, respectiv, a art. 95 alin. (3) din Constitutie, astfel cum statueaza art. 15 alin. (1) lit. a) si b) din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului. Desigur, trimiterea la art. 95 alin. (3) din Constitutie include si dispozitiile celorlalte doua alineate ale aceluiasi articol, cu toate consecintele constitutionale aferente, rezultate din aceasta includere.
    Fata de cele de mai sus Curtea nu retine in acest caz un motiv de neconstitutionalitate.
    G. O alta critica are in vedere art. 17 alin. (1) si (2) si art. 18 din lege, care, reglementand operatiunile de desfasurare a referendumului, se refera la Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si la Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, cu omiterea insa a Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, ceea ce, se sustine, ar contraveni dispozitiilor art. 95 din Constitutie.
    Art. 17 alin. (1) din Legea pentru organizarea si desfasurarea referendumului prevede: "Operatiunile pentru desfasurarea referendumului au loc in circumscriptiile electorale si la sectiile de votare organizate potrivit prevederilor Legii nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, respectiv ale Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicata, pe baza copiilor de pe listele electorale permanente, a listelor electorale speciale si a celorlalte liste electorale prevazute de lege." In continuare, legea dispune ca reactualizarea listelor electorale permanente si afisarea acestora se realizeaza, de asemenea, potrivit prevederilor Legii nr. 68/1992 si Legii nr. 70/1991.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, intr-adevar, alegerea Presedintelui se realizeaza in baza altei reglementari legale decat aceea privind alegerea Parlamentului, si anume, pe baza Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Trebuie remarcat insa ca Legea nr. 69/1992 face trimitere la dispozitiile legale privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, in ceea ce priveste organizarea birourilor electorale ale sectiilor de votare, imprimarea buletinelor de vot, utilizarea numai a semnelor electorale stabilite in cadrul alegerilor pentru cele doua Camere etc. Astfel art. 7 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei prevede in mod expres: "Birourile electorale ale sectiilor de votare indeplinesc, in mod corespunzator, atributiile ce le revin, potrivit legii, pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului."
    Intr-o atare lumina, intrucat aceste prevederi legale nu au fost modificate sau abrogate, Curtea nu poate constata un aspect de neconstitutionalitate a textelor legale criticate prin obiectia cu care a fost sesizata.
    Desigur insa ca, in masura in care in viitor aceasta dubla intrebuintare a unor instrumente tehnice utilizate in operatiunile pentru desfasurarea alegerilor ar disparea, prin instituirea unor sisteme de vot diferite in ceea ce priveste alegerea Parlamentului si, respectiv, a Presedintelui Romaniei, va trebui ca operatiunile pentru desfasurarea referendumului privind demiterea Presedintelui sa se realizeze potrivit reglementarilor referitoare la alegerea Presedintelui - acesta fiind sensul art. 17 alin. (1) din Legea pentru organizarea si desfasurarea referendumului.
    H. Urmatoarea critica se refera la prevederile art. 30 alin. (2) din lege, conform carora: "In campania pentru referendum, partidele politice si cetatenii au dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber si fara nici o discriminare, prin mitinguri, prin adunari publice si prin mijloace de informare in masa."
    Critica adusa textului priveste faptul ca Presedintele Romaniei, nefiind cuprins in aceasta enumerare, nu poate uza, la randul sau, de acest drept, desi este participant, in calitate de Presedinte, la referendum. De aceea, in obiectia inaintata Curtii se propune, pentru inlaturarea acestei discriminari, un text nou, si anume: "Presedintele Romaniei poate uza de acest drept, inclusiv in cazul suspendarii sale din functie, in conditiile art. 95 din Constitutie si ale art. 15 - 17 din Legea nr. 69/1992."
    Examinand textul criticat, Curtea constata mai intai ca, astfel cum este redactat in prezent, art. 30 alin. (2) nu il exclude pe Presedinte de la exercitarea vreunui drept. De aceea, in timpul campaniei pentru referendum, Presedintele, la fel ca si cetatenii sau partidele politice, are dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber, fara nici o discriminare.
    De asemenea, Curtea mai constata ca, de altfel, nu intra in competenta sa formularea unei alte redactari a textului legal controlat, astfel cum rezulta din art. 58 alin. (1) din Constitutie.
    Asa fiind, Curtea nu retine un motiv intemeiat de neconstitutionalitate, in concordanta cu obiectia formulata.
    I. Ultima critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 45 alin. (1) din lege, care prevad: "Curtea Constitutionala, la cererea motivata si insotita de dovezile pe care se intemeiaza partidele sau aliantele acestora, anuleaza referendumul national, in cazul in care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda." Se considera ca in aceasta redactare "textul contrazice art. 144 lit. g) din Constitutie, care da dreptul Curtii Constitutionale sa vegheze la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si sa confirme rezultatele acestuia, precum si dispozitiile prevazute de acelasi articol [144 lit. d)], potrivit caruia Curtea Constitutionala are atributia generala de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea (deci si pentru demiterea) Presedintelui Romaniei si de a confirma rezultatele sufragiului". Intrucat nici una dintre aceste dispozitii constitutionale nu conditioneaza exercitarea atributiilor Curtii de vreo sesizare, se impune ca, in cazul referendumului, Curtea sa se sesizeze din oficiu si sa anuleze referendumul, in conditiile in care constata ca procedura pentru organizarea si desfasurarea acestuia a fost incalcata.
    Analizand critica formulata, Curtea considera ca aceasta este intemeiata.
    Art. 144 lit. g) din Constitutie statueaza: "[Curtea Constitutionala] vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acestuia." Prin aceasta formulare generala, Constitutia recunoaste dreptul Curtii de a solutiona actiuni specifice contenciosului constitutional si, de pe aceasta pozitie, de a rezolva cererile sau sesizarile care privesc eventualele abateri de la regulile si procedurile referendare. Nu este insa mai putin adevarat ca in sfera dreptului ce ii este conferit prin Constitutie de "a veghea" la respectarea procedurilor de organizare si desfasurare a referendumului intra si posibilitatea Curtii de a se autosesiza atunci cand constata in mod direct sau cand are informatii (de la cetateni, din presa, de la organizatii neguvernamentale etc.) in legatura cu nerespectarea acestor reguli si proceduri. Aceasta posibilitate este indisolubil legata de exercitarea atributiilor Curtii de "confirmare" a rezultatelor referendumului. In cazul constatarii unor fraude care pun sub semnul indoielii corectitudinea rezultatului referendumului, Curtea nu confirma aceste rezultate. Semnificatia neconfirmarii, care este un act juridic cu consecinte grave, este aceea a constatarii nulitatii referendumului national. Pentru acest motiv Curtea nu poate fi limitata in actiunea sa de necesitatea existentei unei cereri din partea partidelor sau a aliantelor acestora, asa cum, neconstitutional, statueaza in prezent art. 45 alin. (1) din lege.
    Constatand neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 45 alin. (1), in sensul celor de mai sus, Curtea, in temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, procedeaza la extinderea criticii de neconstitutionalitate si asupra prevederilor art. 45 alin. (2) din lege, potrivit carora "Cererea de anulare a referendumului national trebuie depusa in termen de 48 de ore de la incheierea votarii, sub sanctiunea decaderii". In mod necesar si evident, aceste prevederi nu pot fi disociate de prevederile alineatului precedent.
    In acest sens Curtea constata neconstitutionalitatea prevederilor art. 45 alin. (1) si (2) din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului, in raport cu dispozitiile art. 144 lit. g) din Constitutie.
    III. Avand in vedere:
    - considerentele expuse in prezenta decizie;
    - dispozitiile art. 2 alin. (1), art. 58, art. 72 alin. (2) lit. c), art. 74 alin. (2), art. 77 alin. (1), art. 87 alin. (1) si (2), art. 90, art. 95, art. 144 lit. a) si g), art. 145 alin. (1) si art. 147 din Constitutie;
    - prevederile art. 17 - 20 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
    cu majoritate de voturi cat priveste dispozitiile art. 11 alin. (2), in ceea ce priveste expresia "anterior luarii unor masuri", dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. B.h) si dispozitiile art. 45,
    cu unanimitate de voturi, in ceea ce priveste celelalte prevederi ce fac obiectul sesizarii de neconstitutionalitate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 11 alin. (2), in ceea ce priveste expresia "anterior luarii unor masuri", dispozitiile art. 12 alin. (1) lit. B.h), in ceea ce priveste expresia "propuse Parlamentului", precum si dispozitiile art. 45 din Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului.
    2. Constata ca sunt constitutionale dispozitiile art. 2 alin. (1), ale art. 6 alin. (1), ale art. 9, ale art. 11 alin. (2), in ceea ce priveste expresia "caracter facultativ", ale art. 15 alin. (1), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art. 18 si ale art. 30 alin. (2) din aceeasi lege.
    Decizia se trimite presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului, in vederea declansarii procedurii de reexaminare prevazute la art. 145 alin. (1) din Constitutie.
    Decizia se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva.
    Dezbaterea a avut loc la data de 5 mai 1999 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru Vonica, judecatori.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu