DECIZIE Nr.
610 din 27 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 1 alin. 1 pct.1 lit. a) si art.
108 3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 553 din 22 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1081 alin. 1 pct.1 lit. a) şi art. 1083 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ion Cercel şi Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007
al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât
autorul solicită modificarea textului de lege criticat, şi anume definirea
noţiunii de „rea-credinţă".
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 17.070/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1081 alin. 1 pct.1 lit. a) şi art. 1083 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ion Cercel şi Silvia
Cercel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de
lege criticate sunt imprecise, deoarece introduc noţiunea de rea-credinţă fără
a o defini. Or, în măsura în care buna-credinţă se prezumă, calificarea unei
cereri în justiţie ca vădit neîntemeiată nu poate determina, prin ea însăşi,
profilul psihologic, gradul de cultură sau personalitatea celui care a formulat
cererea de chemare în judecată, sub aspectul bunei sau relei sale credinţe.
Mai mult, în condiţiile în care persoana care introduce
acţiunea cu rea-credinţă este obligată la plata cheltuielilor de judecată,
sancţionarea şi cu amendă judiciară sau cu plata unor despăgubiri apare ca o
îngrădire a accesului liber la justiţie exercitat în scopul apărării
drepturilor şi intereselor pe care aceasta le consideră legitime.
Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că accesul la justiţie
trebuie guvernat de reguli care să împiedice exercitarea abuzivă a drepturilor
procesuale. Imprejurarea că reaua-credinţă ce ar putea exista la momentul
introducerii unei cereri vădit netemeinice nu este definită prin lege nu
constituie o cauză de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale, judecătorul
având posibilitatea ca, raportat la probele administrate în dosar, să aprecieze
cu privire la existenţa acestui element.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
împrejurarea că nu este definită prin lege reaua-credinţă care ar putea exista
la momentul introducerii unei cereri vădit netemeinice nu constituie o cauză de
neconstituţionalitate a dispoziţiei legale, deoarece judecătorul are
posibilitatea ca, raportat la probele administrate în cauză, să aprecieze
existenţa sau nu a acestei stări de fapt.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 1081 alin. 1 pct.1 lit. a) şi art. 1083 din Codul de procedură civilă,
texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 1081 alin. 1 pct.1 lit. a): „Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor
prezentului capitol, va sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu
procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri
vădit netemeinice;";
- Art. 1083: „Cel
care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a
executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 1081 sau art. 1082, la
cererea părţii interesate va putea fi obligat
de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de
executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin
Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Cu acel prilej, a statuat că
„activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea
normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în
faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului,
soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi
ale art. 129 din Legea fundamentală.
Pentru valorificarea
drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu
bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă. In
opinia autorului excepţiei, nefiind definită prin lege, reaua-credinţă nici nu
poate exista, cu atât mai mult cu cât buna-credinţă este prezumată, iar
„netemeinicia" unei cereri sau petiţii nu este de natură să păgubească
justiţia, de vreme ce acela care introduce cererea o şi timbrează. Astfel,
autorul excepţiei ajunge să considere că abuzul este îngăduit, de vreme ce
acela care îl săvârşeşte plăteşte pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de
judecată devine astfel, în această viziune, o simplă prestare de servicii,
comandată de reclamant".
Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa,
de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de
către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să
justifice, prin ea însăşi, o prezumţie
a relei-credinţe. Insă exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când
acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a
recunoscut.
Curtea nu poate reţine nici critica autorului excepţiei
potrivit căreia sancţionarea justitiabililor pentru nerespectarea regulilor de
procedură ar împiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 1085 din Codul de procedură civilă,
împotriva încheierii de stabilire a sancţiunii, persoana obligată la amendă sau
despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a
solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente
noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale
în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1081 alin. 1
pct.1 lit. a) şi art. 1083 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cercel şi
Silvia Cercel în Dosarul nr. 17.070/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu