DECIZIE Nr. 212 din 7
martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) si alin. (2) teza
finala, precum si ale art. 45 alin. (1), (2) si (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu şi Constantin Stelian lordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezent personal Constantin
Stelian lordănescu şi asistat de avocat Laura Cosma. Sunt
prezenţi, de asemenea, Ana
Ciurcu, Emil Gongescu şi
Nicoleta Dumitrescu, prin acelaşi avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Apărătorul părţilor prezente
solicită admiterea excepţiei. Arată că prin adoptarea
Legii nr. 10/2001, legiuitorul a ignorat întinderea şi limitele dreptului de proprietate, pe care ar fi trebuit să îl interpreteze şi să îl aplice în
concordanţă cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, cât şi în raport
de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, legiuitorul a inclus în sfera de aplicabilitate a
acestei legi imobile preluate de stat fără titlu,
legiferând posibilitatea ca foştii proprietari să primească numai despăgubiri. De aceea, restricţia instituită de
art. 2 alin. (2) teza a doua este nejustificată din punct de vedere obiectiv şi raţional. In ce
priveşte neconstituţionalitatea art. 45 alin. (5), arată că această prevedere instituie
o restrângere aberantă a
exerciţiului dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de
vânzare-cumpărare privind
imobilele ce cad sub incidenţa
Legii nr. 10/2001.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că scopul
Legii nr. 10/2001 a fost acela de reparare a tuturor abuzurilor şi injustiţiilor din trecut, astfel că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 12.119/2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2
alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta
Dumitrescu şi Constantin
Stelian lordănescu într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele
criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate,
întrucât includ în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi imobilele preluate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea
dispoziţiilor legale în
vigoare la data preluării
imobilului, precum şi cele
preluate prin acte administrative emise fără temei legal. In
acest fel este afectată şi obligativitatea ergaomnes a
deciziilor Curţii Constituţionale, care, în jurisprudenţa sa, a decis că prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile imobilelor cu
privire la care statul nu a dobândit legal dreptul de proprietate.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prevederile
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. In ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (2), apreciază că acestea sunt neconstituţionale, în raport cu art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53
din Constituţie, deoarece ele
creează o categorie distinctă de imobile preluate de stat fără titlu valabil. In opinia instanţei de judecată, foştii proprietari ai acestor categorii de
imobile nu îşi pot exercita
prerogativele dreptului de proprietate decât după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire. De asemenea, apreciază că şi prevederile art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din această
lege sunt neconstituţionale,
în raport cu art. 15 alin. (2), întrucât prin sintagma „în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu
bună-credinţă", cuprinsă în acest articol, se ajunge la validarea cu efect retroactiv a
actelor juridice de înstrăinare
a unor imobile preluate fără titlu valabil, cu singura condiţie a existenţei bunei-credinţe
în momentul încheierii actului juridic.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind
constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Excepţia
are ca obiect prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale
art. 45 alin. (1), (2) şi (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Textele legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2): „(1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate
în mod abuziv se înţelege:
i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea
dispoziţiilor
legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără
temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
(2) [...] Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform
prevederilor prezentei legi."
- Art. 45 alin. (1), (2) şi (5): „ (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt
valabile dacă au
fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de
privatizare, având ca obiect imobile preluate fără
titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
[...]
(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei
legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) - egalitatea în drepturi, art. 21 - accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) - garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 53 - restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi al art. 147 - deciziile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la unele dintre textele constituţionale invocate în cauza de faţă.
Astfel, cu privire la constituţionalitatea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, Curtea
prin Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 24
noiembrie 2005, a decis că
soluţia de restituire a unor
asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea
dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia anterioară.
Cu privire la constituţionalitatea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea, prin
Decizia nr. 482 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie
2004 a statuat că acest text
reglementează ipoteza în care
unele imobile au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori fără titlu sau în condiţiile inexistenţei
reglementării legale care să constituie temeiul juridic al
constituirii dreptului de proprietate al statului. Legea a prevăzut numai că această calitate
de proprietar avută la data
preluării imobilului va fi
exercitată de titular după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de
restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Referitor la constituţionalitatea art. 45 alin. (1), (2) şi (5), Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, şi prin Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 240 din 22 martie 2005, reţinând că, prin
consacrarea bunei-credinţe ca
o cauză de asanare a nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al
bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoaşterea prevalentei interesului subdobânditorului de bună-credinţă a fost impusă de
raţiuni ce vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor
decizii sunt valabile şi în
cauza de faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Cu referire la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 147 din Constituţie, Curtea constată
că sunt neîntemeiate, întrucât
prevederile legale criticate se aplică deopotrivă tuturor
persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceste texte şi
nu prevăd nici o restrângere a
prerogativelor dreptului de proprietate.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 147 din Constituţie, Curtea constată
că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale
art. 45 alin. (1), (2) şi (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu şi Constantin Stelian lordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu