DECIZIE   Nr. 70 din 18 iulie 1995

referitoare la constitutionalitatea unor prevederi ale art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 156 din 20 iulie 1995

    Curtea constitutionala a fost sesizata la data de 28 iunie 1995 de catre 51 de deputati si anume: Ion Diaconescu, Ion Ratiu, Mircea Ciumara, Barbu Pitigoi, Ion Florian-Angelo, Gavril Dejeu, Nestor Calin, Ion Dinu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Sergiu George Rizescu, Ion Berciu, Mihail Bucur, Mircea Ioan Popa, Sorin Victor Lepsa, Ion Cornita, Mihail Nica, Horia Radu Pascu, Valentin Vasilescu, Mircea-Mihai Munteanu, Tudor Gavril Dunca, George Stanescu, Costel Paunescu, Ion Hui, Aurelian Paul Alecu, Emilian Bratu, Gheorghe Comanescu, Teodor Vintilescu, Ioan Victor Pica, Mihnea-Tudor Ionita, Dan-Florin Trepcea, Romulus Ioan Joca, Petru Litiu, Emil-Teodor Popescu, Ioan Timis, Victor Bostinaru, Ion Gurau, Alexandru Ota, Corneliu-Constantin Ruse, Paula-Maria Ivanescu, Georgica Alexandrache, Teodor Luputiu, Emil Boros, Mihai Chiriac, Stelian Tanase, Rasvan Dobrescu, Gheorghe Gorun, George Crin Laurentiu Antonescu, Ioan Muresan, Valentin Argesanu si Vasile Gheorghe Victor Pop, in legatura cu neconstitutionalitatea unor prevederi ale art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
    In sesizare se sustine ca, potrivit art. 1 lit. b) din lege, Guvernul este abilitat sa emita ordonante pentru completarea si modificarea unor reglementari privind impunerea veniturilor agricole, impozitele si taxele locale, impozitul pe dividende, impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice straine si ca aceste dispozitii contravin art. 138 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.
    Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze sesizarea, care s-a inaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din legea sa de organizare.
    In temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca obiectia de neconstitutionalitate a art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante este neintemeiata.
    In esenta, se sustine ca materia impozitelor si taxelor locale este de domeniul legii ordinare, iar nu al celei organice, si, ca atare, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante. In acest sens, se precizeaza ca domeniul legilor organice este exclusiv cel prevazut de Constitutie si ca expresia "numai prin lege" are rolul de a inlatura posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat prin acte administrative inferioare legii, cum ar fi hotararile Guvernului, ordinele ori instructiunile ministrilor.
    Presedintele Senatului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca sesizarea este neintemeiata, deoarece art. 138 alin. (1) din Constitutie, prevazand ca impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, exclude posibilitatea reglementarii lor printr-un act normativ inferior legii, nu si posibilitatea de a fi instituite pe baza unei legi de abilitare, printr-o ordonanta a Guvernului emisa in temeiul acestei legi. Se mentioneaza, in acest sens, ca delegarea legislativa este o institutie parlamentara specifica, care, in conditii justificate, da Guvernului competenta de a adopta reglementari cu putere de lege, pe calea unei ordonante, in limitele abilitarii acordate, si anume cu respectare obiectului reglementarii, a termenului de emitere a ordonantei, cu obligatia depunerii acesteia spre aprobare Parlamentului intr-un anume termen, care o poate aproba sau respinge, conform procedurii de legiferare, printr-o lege supusa intregului proces constitutional de control inainte de promulgare. Se considera ca sesizarea nu distinge intre aceste trasaturi esentiale ale institutiei delegarii legislative, asa incat nu este motivata, neindicindu-se nici un temei constitutional de sustinere a tezei invocate.
    Potrivit punctului de vedere al Guvernului, sesizarea este nefondata, deoarece prevederile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante nu incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, care stabileste ca impozitele si taxele se reglementeaza prin lege. Se precizeaza ca, in regimul constitutional actual, ordonantele Guvernului au forta juridica a legii, singura limitare impusa de legea fundamentala in materia delegarii legislative fiind imposibilitatea emiterii ordonantelor in domenii ce tin de sfera legilor organice.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere obiectia de neconstitutionalitate din sesizarea celor 51 de deputati, punctele de vedere exprimate de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 1 lit. b) din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, precum si practica jurisdictionala a Curtii in materie, constata urmatoarele:
    Potrivit art. 1 lit. b) din legea ce face obiectul sesizarii, Guvernul este abilitat sa emita ordonante pentru perfectionarea unor reglementari in domeniul fiscal. In sesizare se considera ca abilitarea acordata in ce priveste impunerea veniturilor agricole, impozitele si taxele locale, impozitul pe dividende si impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice straine este neconstitutionala, deoarece incalca art. 138 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca impozitele si taxele se stabilesc numai prin lege.
    Obiectia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
    Termenul numai din prevederea constitutionala sus-mentionata are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare, ca forta juridica, legii, cum sunt hotararile Guvernului, care se emit "pentru organizarea executarii legilor" [art. 107 alin. (2) din Constitutie], ordine ale ministrilor etc.
    Este de mentionat ca, potrivit art. 114 alin. (1) din Constitutie, Guvernul poate fi abilitat sa emita ordonante, insa numai in domeniile in care se poate legifera prin legi ordinare.
    Asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992 a Curtii Constitutionale, domeniile legii ordinare nu sunt prevazute in mod expres de Constitutie, ci ele corespund unei competente reziduale de drept comun a legiuitorului, dupa deducerea domeniilor rezervate legii organice enumerate in art. 72 alin. (3) si in alte prevederi constitutionale, precum si a sferei legii constitutionale.
    Cat priveste materia impozitelor si taxelor, aceasta nu face parte din domeniile rezervate legii organice, astfel incat este de domeniul legii ordinare, si, pe cale de consecinta, poate face obiectul unei legi de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante. A interpreta ca expresia numai exclude posibilitatea adoptarii de ordonante, fiind un domeniu rezervat legii organice, inseamna a adauga la Constitutie. O asemenea interpretare ar fi contrara prevederilor art. 72 alin. (3) lit. r) din Constitutie, care stabileste expres si limitativ domeniul legii organice. De aceea, daca o lege nu se incadreaza in aceste domenii, ea are caracterul unei legi ordinare. Asa cum se arata si in punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, in situatia in care Adunarea Constituanta ar fi dorit sa dea alt sens prevederilor art. 138 alin. (1) din Constitutie, ar fi adaugat, ca si in alte cazuri prevazute de legea fundamentala, cuvantul organica dupa cuvantul lege.
    Rezulta deci ca obiectia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, dispozitiile art. 1 lit. b) din lege, ce fac obiectul controlului, fiind constitutionale. Aceasta solutie se impune si in raport cu practica jurisdictionala a Curtii, care s-a pronuntat in acelasi sens atat prin Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, cat si prin Decizia nr. 75 din 13 iulie 1994.

    Avand in vedere considerentele aratate, dispozitiile art. 72 alin. (3), art. 107 alin. (2), art. 114 alin. (1), art. 138 alin. (1) si ale art. 144 lit a) din Constitutie, precum si prevederile art. 17-20 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca prevederile art. 1 lit. b), referitoare la impunerea veniturilor agricole, impozitele si taxele locale, impozitul pe dividende si impunerea veniturilor reprezentantelor persoanelor juridice straine, din Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante sunt constitutionale.
    2. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 18 iulie 1995 si la ea au participat Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
           prof. univ. dr. IOAN MURARU

                      Magistrat-asistent,
                      Constantin Burada