DECIZIE   Nr. 7 din 14 ianuarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice si, in subsidiar, a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 191 din 26 martie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 si, in subsidiar, a dispozitiilor art. 10 alin (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 497/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde avocatul Doru Bajan pentru autorul exceptiei, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor Legii nr. 506/2001 si, in subsidiar, a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001. Se arata ca asupra exceptiei de neconstitutionalitate a acestor prevederi legale Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 266/2002, aceasta fiind respinsa ca neintemeiata. Aceasta practica a Curtii ar trebui insa, in opinia autorului exceptiei, schimbata, deoarece in decizie sunt recunoscute efectele Deciziei nr. 1/1995, inaplicabile in materia contenciosului administrativ. Totodata, se considera ca, in conditiile in care Legea nr. 29/1990 este lege organica, Legea nr. 506/2001, fiind adoptata ca lege ordinara, este neconstitutionala in raport cu prevederile art. 74 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, se arata in subsidiar ca art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca judecata reglementata de aceste texte sa se faca cu participarea procurorului.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca Legea nr. 506/2001 este un act normativ care excede domeniului contenciosului administrativ. Totodata, se arata ca prin participarea procurorului la judecarea actiunilor in contenciosul administrativ promovate in baza Legii nr. 506/2001 nu se ajunge la "o inegalitate a armelor". Procurorul apara legalitatea, interesul public, iar nu interesele unei anumite parti. Se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care a statuat ca dispozitiile Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 si ale art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 497/2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 si, in subsidiar, a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si a celor ale art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca Legea nr. 506/2001 "a fost adoptata cu violarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, raportat la art. 72 lit. j) din Constitutie", intrucat, prin introducerea participarii procurorului la solutionarea litigiilor de contencios administrativ, avand ca obiect plangerile formulate in materie de impozite si taxe, a fost modificata o lege organica, Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, desi Legea nr. 506/2001 a fost adoptata cu procedura prevazuta de art. 74 alin. (2) din Constitutie pentru legile ordinare.
    In subsidiar, autorul exceptiei sustine neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, referitoare la participarea reprezentantului Ministerului Public la judecarea unor cauze, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 506/2001. In legatura cu acest aspect, se considera ca prin regimul derogatoriu instituit in cazul litigiilor de contencios fiscal prevazute de cele doua texte criticate, fata de celelalte cauze de contencios administrativ, se incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie si cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, desi nu exista o justificare obiectiva si rezonabila pentru aceasta diferentiere. Se apreciaza totodata ca "procurorul nu se afla in situatia obiectiva care sa-i permita exercitarea functiei sale sub conditia absoluta de impartialitate, pe care o impune art. 131 din Constitutie, intrucat el este un organ al puterii executive, respectiv al Ministerului Justitiei, asa cum, de altfel, a fost confirmat si de Curtea Constitutionala, in Deciziile nr. 73 din 4 iunie 1996, nr. 96 din 24 septembrie 1996 si nr. 339 din 18 iulie 1997". In aceste conditii, considera autorul exceptiei, este justificata "temerea rezonabila ca reprezentantul Ministerului Public se va alatura pozitiei organului executiv care este parte in proces". In legatura cu sintagma "temere rezonabila", autorul exceptiei face referire la sensul conferit de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, "de temere care poate fi justificata in mod obiectiv cu privire la lipsa impartialitatii" (Hotararea din 25 iunie 1992, Cauza Thorgeirson contra Islandei, si Hotararea din 24 mai 1989, Cauza Hanschild contra Danemarcei).
    De asemenea, autorul exceptiei sustine ca "prin normele de la art. 10 si 12 ale Ordonantei de urgenta nr. 13/2001 se ajunge practic la riscul unei suprareprezentari <<de facto>> a statului (a executivului) in proces, mai intai de catre organul emitent al actului atacat, iar apoi de catre procuror, la fel membru al executivului", ceea ce este de natura sa aduca atingere flagranta "principiului echilibrului (egalitatii) armelor prevazut de art. 6 alin. 1 al Conventiei privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale". In acelasi timp, in conceptia autorului exceptiei, "suprareprezentarea statului in procesele in care acesta are un interes (este parte) este de natura sa sugereze judecatorilor sa incline balanta in favoarea acestuia sau este, in orice caz, de natura sa trezeasca justitiabililor temerea rezonabila ca un asemenea fapt s-a produs".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat Legea nr. 506/2001 "nu influenteaza caracterul de lege organica al Legii privind contenciosul administrativ, fiind respectate prevederile art. 74 alin. (1) si art. 72 lit. j) din Constitutie". Referitor la dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, acestea privesc "solutionarea contestatiilor formulate impotriva masurilor dispuse prin acte de control sau impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, dispuse in cadrul competentelor legale ale acestora, contestatiile fiind cai administrative de atac al actelor de control sau impunere".
    In legatura cu dispozitiile art. 10 si 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 506/2001, prin care s-a stabilit participarea reprezentantului Ministerului Public la judecarea de catre instanta de judecata a caii de atac impotriva deciziilor de suspendare a solutionarii cauzei de catre organul financiar, atunci cand exista indiciile savarsirii unei infractiuni, la judecarea cailor de atac impotriva deciziilor directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, precum si impotriva deciziilor Ministerului Finantelor Publice, instanta apreciaza ca acestea nu incalca principiul independentei judecatorilor, prevazut la art. 123 alin. (2) din Constitutie. Totodata, instanta arata ca, potrivit art. 130 alin. (1) din Constitutie, in activitatea judiciara Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Or, participarea procurorului in cauzele respective reprezinta "o garantie si un suport legal real in apararea interesului public".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata, in esenta, ca "prevederile art. 3 din Legea nr. 29/1990 exclud din competenta instantelor de contencios administrativ solutionarea cererilor referitoare la impozite si taxe, acestea neintrand in domeniul de reglementare al Legii contenciosului administrativ. Astfel, Legea nr. 506/2001 apare ca lege speciala in raport cu Legea contenciosului administrativ, stabilind o procedura speciala de rezolvare a contestatiilor in materia impozitelor si taxelor, in raport cu cea stabilita de Legea nr. 29/1990". In consecinta, opineaza Guvernul, aprobarea Legii nr. 506/2001 conform procedurii legislative prevazute de art. 74 alin. (2) din Constitutie nu incalca aceste prevederi constitutionale.
    In legatura cu invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si ale art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind participarea reprezentantului Ministerului Public la solutionarea cauzelor prevazute in cele doua texte ale ordonantei, Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 130 alin. (1) din Constitutie, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Ca atare, "este firesc ca acest rol sa se concretizeze sub forma participarii procurorului la judecarea proceselor". Guvernul face referire, in acest sens, si la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 4 ianuarie 1995 privind solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 din Codul de procedura civila, prin care s-a stabilit ca "rolul instantei de a solutiona procesul in care a fost sesizata, precum si independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii nu sunt afectate prin participarea procurorului la procesul civil si prin punerea de concluzii", intrucat prevederile art. 130 alin. (1) din Constitutie nu au in vedere "transformarea procurorului intr-un avocat al uneia dintre parti".
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei ca raporturile dintre Ministerul Public si executiv, prevazute la art. 131 din Constitutie, ar afecta impartialitatea procurorului, Guvernul apreciaza ca "ratiunea participarii procurorului la solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice este tocmai reprezentarea intereselor generale ale societatii".
    Referindu-se la invocarea incalcarii prevederilor art. 6 alin. (1) si a celor ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Guvernul o considera neintemeiata, avand in vedere ca "procedura speciala instituita prin dispozitiile legale criticate este justificata de interesul public".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.
    In subsidiar, autorul exceptiei a invocat si neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si ale art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului 13/2001, astfel cum au fost modificate si completate prin pct. 3 si, respectiv, 5 ale articolului unic al Legii nr. 506/2001, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 10 alin (1^1): "Decizia de suspendare poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face in regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Solutia instantei este definitiva si irevocabila.";
    - Art. 12 alin. (1): "Deciziile directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, precum si deciziile Ministerului Finantelor Publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta. Judecarea se face in regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."
    1. Critica de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 74 alin. (1), raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie privind adoptarea legilor organice, considerandu-se, de catre autorul exceptiei, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a modificat Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. In aceasta situatie, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, legea pentru aprobarea ordonantei de urgenta trebuia sa fie adoptata conform procedurii prevazute pentru legile organice, iar nu conform procedurii prevazute de art. 74 alin. (2) din Constitutie pentru legile ordinare, asa cum rezulta din mentiunea cuprinsa in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001.
    Analizand aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea observa ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 are ca obiect reglementarea procedurii de solutionare a contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice. Nici o prevedere a ordonantei de urgenta nu dispune modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. In ceea ce priveste referirea pe care Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 o face la instanta de contencios administrativ, aceasta este o dispozitie procedurala, cu caracter special, care nu are alta semnificatie decat aceea de precizare a instantei competente sa solutioneze categoria de litigii pe care cele doua acte normative o reglementeaza si nicidecum de modificare a Legii contenciosului administrativ. Legiuitorul constituant a prevazut ca domeniul contenciosului administrativ va fi reglementat prin lege organica, iar, conform art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Rezulta deci ca dispozitiile din Legea nr. 506/2001, potrivit carora decizia de suspendare a procedurii prealabile, precum si deciziile directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti si deciziile Ministerului Finantelor Publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, nu au caracter organic. De altfel, din intreaga sa reglementare rezulta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 506/2001, are ca obiect o procedura paralela, dar diferita de procedura contenciosului administrativ. Aceasta diferenta este evidenta, avand in vedere si natura speciala a actelor la care se refera, termenele diferite de contestare a actelor, scutirea de taxa de timbru s.a.
    In consecinta, Curtea nu poate retine sustinerea autorului exceptiei potrivit careia cele doua acte normative criticate pentru neconstitutionalitate ar fi adus modificari Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, pentru a fi necesara respectarea procedurii de adoptare a legilor organice prevazute la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie.
    Curtea retine, de asemenea, ca, potrivit art. 3 din Legea contenciosului administrativ, "Cererile privitoare la stabilirea si scaderea impozitelor si a taxelor, precum si a amenzilor prevazute in legile de impozite si taxe, se rezolva de catre organele prevazute de legea speciala si in conditiile stabilite de acestea". Or, din insasi aceasta formulare a legii contenciosului administrativ rezulta ca materia contenciosului financiar-fiscal este o materie separata, reglementata prin lege speciala.
    Intrucat, pe de o parte, potrivit art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie, numai contenciosul administrativ formeaza obiect de reglementare prin lege organica, iar nu si rezolvarea litigiilor in materie financiara si fiscala, care, in lipsa unei alte prevederi constitutionale contrare, ramane obiect al legii ordinare, iar, pe de alta parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, competenta (inclusiv stabilirea cailor de atac) si procedura de judecata se stabilesc prin lege ordinara, Curtea constata ca sub acest aspect Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 este constitutionala.
    2. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate, formulata in subsidiar de autorul exceptiei, vizeaza dispozitiile art. 10 alin. (1^1) si ale art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 506/2001, in ceea ce priveste participarea reprezentantului Ministerului Public la solutionarea cauzelor prevazute in cele doua texte legale. Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 123 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Aceste dispozitii au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1) din Constitutie: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 16 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Toate aceste dispozitii sunt invocate de autorul exceptiei in legatura cu sustinerea ca participarea procurorului la judecarea cauzelor respective ar fi de natura sa duca la o suprareprezentare a statului, la o inegalitate a armelor intre partile procesului, intrucat procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei. Autorul exceptiei invoca, in acest context, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si dispozitiile constitutionale ale art. 130 si cele ale art. 131 din Constitutie, texte care au urmatorul continut:
    - Art. 130: "(1) In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
    (2) Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii.";
    - Art. 131: "(1) Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.
    (2) Functia de procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior."
    Analizand, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca cele doua texte criticate nu contin dispozitii de natura sa instituie un tratament juridic inegal, discriminatoriu, pentru anumite categorii de persoane. Dimpotriva, din examinarea textelor criticate rezulta ca, in toate cazurile, judecata se face in aceleasi conditii, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, ceea ce da expresie concreta rolului sau in activitatea judiciara, consacrat de art. 130 din Constitutie.
    Pe de alta parte, dispozitiile criticate sunt corelate cu cele ale art. 45 alin. 4 din Codul de procedura civila, conform carora, "In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii".
    Aceasta dispozitie din Codul de procedura civila este conforma jurisprudentei Curtii Constitutionale, care a stabilit ca "Procurorul nu este adversarul instantei si nici al vreuneia din parti, el intervine in proces pentru a veghea la respectarea legii" (in acest sens este si Decizia nr. 1/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995).
    In ceea ce priveste invocarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala retine ca aceasta este nerelevanta, in conditiile in care nici una din hotararile pronuntate cu privire la solutionarea exceptiei de fata, mentionate de autorul exceptiei, nu se refera la participarea procurorului in anumite procese, ci la impartialitatea judecatorilor. De altfel, Curtea observa ca textul art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se refera la dreptul la un proces echitabil, judecat de o instanta independenta si impartiala, intr-un termen rezonabil. Or, participarea procurorului la judecarea unor procese nu poate influenta, sub nici o forma, asupra impartialitatii instantei de judecata. Pentru aceleasi motive, este nerelevanta si invocarea, in sustinerea exceptiei, a dispozitiilor art. 123 din Constitutie.
    De asemenea, Curtea nu poate retine ca temeinica nici argumentarea, in sprijinul sustinerii exceptiei de neconstitutionalitate, a deosebirilor dintre Legea nr. 29/1990 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost aprobata, cu privire la participarea procurorului la judecarea cauzelor. Fiind doua legi diferite, cu deosebiri de continut in ceea ce priveste procedura, nu se poate considera ca participarea procurorului in cadrul uneia dintre proceduri ar fi de natura sa creeze o anumita discriminare sau sa afecteze impartialitatea instantei. In ceea ce priveste raporturile constitutionale dintre procuror si ministrul justitiei, acestea, in orice caz, nu pot fi considerate de natura sa afecteze impartialitatea instantei, intrucat procurorul nu intra in compunerea completului de judecata. Singurii care "spun dreptul", care decid in cauza, transeaza litigiul, sunt judecatorii care compun acest complet, procurorul avand un cu totul alt rol in desfasurarea procesului, si anume acela prevazut de art. 130 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate, prin Decizia nr. 266 din 16 octombrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, aceasta fiind respinsa ca neintemeiata. Referitor la critica potrivit careia Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 ar incalca dispozitiile art. 74 alin. (1), raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constitutie privind adoptarea legilor organice, Curtea a retinut ca "Nici o dispozitie constitutionala nu impiedica, insa, legiuitorul sa adopte, pe calea unei legi ordinare, dispozitii de procedura sau referitoare la competenta instantelor de contencios administrativ, in masura in care asemenea dispozitii nu contravin celor cuprinse in legea contenciosului administrativ si nu ar avea, astfel, caracterul unei modificari implicite a acesteia". Prin aceeasi decizie Curtea Constitutionala s-a pronuntat si asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001. S-a statuat, in acest sens, ca "prezenta procurorului in litigiile la care se refera dispozitiile criticate prin exceptia de neconstitutionalitate nu contravin dispozitiilor art. 130 din Constitutie si nici celor ale art. 6 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, caci solutionarea acestor litigii se face de catre instantele judecatoresti in cadrul unui proces public, contradictoriu si echitabil, in care procurorul nu are mai multe drepturi decat au partile in proces si nici nu participa la deliberari pentru a influenta in vreun fel hotararea judecatorilor". Intrucat in cauza nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele Deciziei nr. 266/2002 isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice si, in subsidiar, a dispozitiilor art. 10 alin. (1^1) si art. 12 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continent Marine Enterprise" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 497/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 ianuarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta