DECIZIE Nr. 7 din 2 martie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 179 din 27 iulie 1993
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Ioan Muraru - judecator
Antonie Iorgovan - judecator
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, dupa prezentarea raportului si avand in vedere actele
dosarului, deliberand, retine urmatoarele.
In dosarul nr. 213/1992 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia
contencios administrativ, reclamantul Petrosanu Ionel a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 privind taxele de
timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti,
precum si asupra actelor de notariat si a serviciilor prestate de acestea si a
art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, in baza carora a
fost obligat la plata taxei de timbru de 250 lei.
Reclamantul considera ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale
deoarece incalca prevederile art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin.
(1), art. 107 alin. (2) si (4), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) si art.
150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, solicita instantei, la
termenul din 7 octombrie 1992, sesizarea Curtii Constitutionale pentru
solutionarea exceptiei invocate.
Reclamantul solicita, totodata, judecarea in fond a cauzei, opunandu-se
suspendarii.
Incheierea de sesizare nu cuprinde opinia instantei asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, motiv pentru care s-a cerut completarea acesteia cu
adresa nr. 400/26.10.1992 si, respectiv, adresa de revenire din 24.12.1992.
Incheierea de sesizare nu cuprinde nici punctul de vedere al Ministerului
Muncii si Protectiei Sociale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
intrucat la termenul cand aceasta a fost pusa in discutie paratul a lipsit.
Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ,
conformandu-se dispozitiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, opineaza
"in sensul neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstitutionalitate
invocate de reclamantul Petrosanu Ionel, in situatia in care acesta a achitat
taxa de timbru prevazuta de lege (...). De altfel, Sentinta nr. 199/1992,
pronuntata in dosarul nr. 213/1992, a ramas definitiva prin respingerea
recursului la Curtea Suprema de Justitie ...".
Fiind sesizata prin Incheierea Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia
contencios administrativ din 7 octombrie 1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA,
luand act de sustinerile reclamantului si de pozitia instantei de judecata,
avand in vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 29/1990, ale Hotararii Guvernului
nr. 1295/1990, ale art. 16 alin. (2), art. 21, art. 51, art. 58 alin. (1), art.
107 alin. (2) si (4), art. 123 alin. (2), art. 138 alin. (1) si art. 150 alin.
(1) din Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/992, retine
urmatoarele:
Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile si celelalte acte
normative anterioare intrarii sale in vigoare sunt abrogate in masura in care
contravin prevederilor acesteia.
Rezulta deci ca instanta de judecata, in scopul aplicarii unei dispozitii
legale anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei, este obligata ca, in
prealabil, pentru a stabili daca aceasta prevedere mai este in vigoare sau a
fost abrogata, sa determine masura in care prevederea respectiva contravine
Constitutiei.
Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia contencios administrativ, prin
completarea la Incheierea din 7 octombrie 1992, a exprimat opinia
"neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstitutionalitate" a art.
7 din Legea nr. 29/1990 si a Hotararii Guvernului nr. 1295/1990, deci considera
aceste texte in vigoare.
Facand aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit caruia
neconstitutionalitatea unei legi se poate constata doar cu referire la
raporturile juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, se
justifica trimiterea exceptiei Curtii si interesul reclamantului de a o
sustine.
Legea, in inteles de act juridic, este supusa regulii "tempus regit
actum", adica regimului constitutional din perioada cand a fost adoptata,
inclusiv in ce priveste posibilitatea controlului constitutionalitatii sale.
Contradictia unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia, fiind
un aspect al conflictului de legi in timp, are drept consecinta abrogarea ei,
totala sau partiala, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
Hotararea Guvernului nr. 1295 din 13 decembrie 1990, prin care se stabilesc
taxele de timbru pentru actiunile si cererile introduse la instantele
judecatoresti, a fost emisa conform ordinii juridice existente inaintea adoptarii
Constitutiei, in baza abilitarii date Guvernului prin Legea nr. 36 din 7
decembrie 1990 privind autorizarea Guvernului de a stabili sau modifica taxe si
impozite. Sistemul delegarii legislative se pastreaza si in actuala
Constitutie, fiind prevazut de art. 114.
Conform prevederilor art. 138 alin. (1) din Constitutie, impozitele, taxele
si orice alte venituri ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc
numai prin lege.
Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine acestei reguli
constitutionale, delegarea legislativa insemnand de fapt abilitarea temporara
si conditionata a Guvernului de a emite norme cu putere de lege, a caror
valoare juridica este egala cu a legii, daca sunt emise in conformitate cu
prevederile constitutionale si legale existente in momentul emiterii lor; or,
acesta este cazul in speta, hotararea in discutie fiind adoptata in baza Legii
de abilitare nr. 36/1990.
In acest context, invocarea neconstitutionalitatii hotararii fata de art.
16 alin. (2) din Constitutie, conform caruia "Nimeni nu este mai presus de
lege", apare ca fara obiect, ca si invocarea art. 51 "respectarea
Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie" care
stabileste o indatorire fundamentala a cetatenilor, si anume aceea a
cunoasterii si respectarii legii.
Pe de alta parte, Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine nici
prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia
"Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica
autoritate legiuitoare", de vreme ce textul nu interzice emiterea, in
conditii strict determinate, a unor norme juridice si de catre alte autoritati,
care pot stabili, in cazul de fata, taxe si impozite, situatiile si conditiile
in care acestea se datoreaza.
Este adevarat ca, potrivit art. 21 din Constitutie, "Orice persoana se
poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a
intereselor sale legitime", dar aceasta nu inseamna ca accesul la justitie
trebuie sa fie considerat gratuit.
Prin articolul mentionat nu se instituie nici o interdictie cu privire la
taxele in justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos
nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa
contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Prin urmare, regula este cea a
timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in
care sunt stabilite de legiuitor.
Art. 7 din Legea nr. 29/1990 este o norma de trimitere, in concordanta cu
aceste prevederi constitutionale, prin care se stabileste o limita maxima a
taxei datorate in conditiile legii.
Constitutionalitatea acestei norme de trimitere este in afara oricarui
dubiu.
Art. 107 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia hotararile Guvernului
se emit pentru organizarea executarii legilor, nu are legatura cu situatia
analizata, deoarece hotararea trebuie apreciata in raport cu ordonantele
Guvernului emise in temeiul art. 107 alin. (3), in timp ce alineatul (4) al
aceluiasi articol, fata de care, de asemenea, este invocata
neconstitutionalitatea, stabileste conditiile procedurale si formale cerute
hotararilor si ordonantelor Guvernului, emise dupa 8 decembrie 1991.
Normele emise cu respectarea conditiilor impuse de ordinea juridica,
existente in momentul emiterii hotararii, nu pot fi considerate astazi
neconstitutionale.
Referirea la art. 123 alin. (2) din Constitutie - "judecatorii sunt
independenti si se supun numai legii" -, atunci cand se invoca
neconstitutionalitatea Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 si a art. 7 din Legea
nr. 29/1990, nu este relevanta in cauza.
In concluzie, Curtea Constitutionala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 7 din Legea nr. 29/1990 si a Hotararii Guvernului
nr. 1295/1990 fata de prevederile articolelor din Constitutie enuntate este
vadit nefondata.
Pentru considerentele sus-mentionate, in temeiul art. 13 alin. (1) lit. A)
c) si al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, in
unanimitate,
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate formulata de
reclamantul Petrosanu Ionel din Bucuresti, str. Compozitorilor nr. 16, bloc 16,
sc. 4, ap. 1, sector 6, privind Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 si art. 7
din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la 2 martie 1993.
PRESEDINTE,
Florin Bucur Vasilescu
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu