DECIZIE   Nr. 691 din 20 decembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE:        CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:    MONITORUL OFICIAL  NR. 105 din  3 februarie 2006

 

     Ioan Vida          - presedinte
     Nicolae Cochinescu - judecator
     Aspazia Cojocaru   - judecator
     Constantin Doldur  - judecator
     Acsinte Gaspar     - judecator
     Kozsokar Gabor     - judecator
     Petre Ninosu       - judecator
     Ion Predescu       - judecator
     Ion Tiuca          - procuror
     Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

     Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei in Dosarul nr. 1.782/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
     La apelul nominal raspunde Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, prin consilier juridic, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
     Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului solicita admiterea exceptiei, sustinand ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 si 54 din Constitutie. Se apreciaza ca autoritatea publica emitenta a actului atacat nu are posibilitatea legala de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si a intereselor sale legitime desi, in intervalul dintre data suspendarii executarii actului emis si cea a solutionarii cererii cu privire la legalitatea actului, autoritatea nu poate pune in executare acel act.
     Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca, potrivit jurisprudentei sale, Curtea nu se poate pronunta asupra modificarii sau completarii prevederilor legale supuse controlului de constitutionalitate.

     CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
     Prin Incheierea din 6 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.782/2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei in dosarul mentionat, avand ca obiect solutionarea unei cereri de suspendare a executarii actului administrativ, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
     In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile criticate care permit persoanei vatamate printr-un act administrativ ca o data cu sesizarea autoritatii publice care a emis actul sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului respectiv contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie. Spre deosebire de reglementarea anterioara (art. 9 din Legea nr. 29/1990), arata autorul exceptiei, actualul text "nu mai impune obligativitatea introducerii actiunii in anularea actului administrativ a carui suspendare se cere (asa-numita actiune de fond). Pe cale de consecinta, textul actual, desi [face referire la] solutionarea actiunii de fond, nu impune introducerea acesteia si lasa astfel nereglementata o situatie de fapt si de drept extrem de importanta: ce se intampla cu un act administrativ suspendat dupa solutionarea favorabila a unei cereri introduse in temeiul art. 14, daca petentul nu introduce si actiunea in anularea actului administrativ. Exista, practic, posibilitatea ca acest act sa ramana suspendat o perioada indefinita de timp, legea nefacand vorbire si despre o modalitate de a deduce justitiei o astfel de cauza".
     Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, apreciind ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie.
     In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
     Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, nefiind incalcat, prin dispozitiile legale criticate, dreptul partii la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
     Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) si ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala. De asemenea, apreciaza ca in cadrul controlului de constitutionalitate Curtea examineaza conformitatea legilor si ordonantelor cu dispozitiile constitutionale, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului.
     Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

     CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
     Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
     Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are urmatorul cuprins: "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond."
     Dispozitiile art. 7 la care face trimitere textul criticat au urmatorul cuprins:
     "(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
     (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta.
     (3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7).
     (4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g).
     (5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila.
     (6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.
     (7) Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie."
     Critica de neconstitutionalitate are la baza, in esenta, sustinerea potrivit careia prevederile legale criticate, care permit persoanei ce se considera vatamata printr-un act administrativ ca o data cu sesizarea autoritatii publice care a emis actul sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului respectiv, fara sa impuna si obligativitatea introducerii actiunii in anulare a actului administrativ a carui suspendare se cere, incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, referitoare la dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
     Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate in sustinerea acesteia.
     Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la conditiile suspendarii executarii actului administrativ, acestea fiind norme de procedura care, in conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, se stabilesc de legiuitor.
     Posibilitatea conferita persoanelor vatamate prin acte administrative de a cere suspendarea executarii actelor respective, reglementata de textul de lege criticat, nu poate crea, astfel cum sustine autorul exceptiei, organului emitent o situatie "mai rea decat a petentului presupus vatamat". Instanta de judecata ce urmeaza sa solutioneze o astfel de cerere va tine seama ca suspendarea executarii actului administrativ este conditionata de existenta unor cazuri bine justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente, fiind asigurat in felul acesta cadrul unui proces echitabil.
     Referitor la sustinerea autorului exceptiei ca "exista, practic, posibilitatea ca acest act [administrativ] sa ramana suspendat o perioada indefinita de timp", Curtea retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004, text la care dispozitiile criticate fac trimitere, reglementand procedura prealabila, dispune la alin. (4) ca "Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g)", adica in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului, asa cum se arata in alin. (7) al art. 7 din lege. In consecinta, Curtea constata ca prin lege au fost prevazute conditii pentru ca solutionarea unor astfel de cauze sa se faca intr-un termen rezonabil.

     Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

     CURTEA CONSTITUTIONALA
     In numele legii
     DECIDE:

     Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei in Dosarul nr. 1.782/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
     Definitiva si general obligatorie.
     Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2005.

     PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
     prof. univ. dr. IOAN VIDA

     Magistrat-asistent,
     Mihai Paul Cotta