DECIZIE Nr. 69 din 18 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 226 din 3 aprilie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata
de Maria Tomulescu si Ileana Jecu in Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecatoriei
Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu
sunt incalcate dispozitiile art. 41 din Constitutie referitoare la ocrotirea
proprietatii private, intrucat textele de lege criticate consacra protectia
dobanditorului de buna-credinta, justificata din ratiuni de echitate sociala,
care reprezinta o exceptie de la regula "resoluto iure dantis resolvitur
ius accipientis".
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
5.760/2001, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (1) si (2)
din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Maria Tomulescu si Ileana Jecu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 46 alin.
(1) si (2) din Legea nr. 10/2001 contravine textelor constitutionale ale art.
41 alin. (1), (2) si (3), intrucat buna-credinta a dobanditorilor unui imobil
preluat de stat fara titlu inlatura titlul de proprietate al adevaratului
proprietar, ceea ce echivaleaza cu o preluare abuziva.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si punctul de vedere,
considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se apreciaza
ca "din redactarea textului criticat rezulta ca, de regula, actele de
instrainare incheiate asupra imobilelor preluate fara titlu sunt lovite de
nulitate absoluta, cazul in care actul de instrainare a fost incheiat cu buna-credinta
fiind o exceptie de la aceasta regula. Asadar, potrivit acestei interpretari,
actele de instrainare asupra imobilelor preluate fara titlu incheiate de stat
sunt lovite de nulitate absoluta, intrucat statul, in urma deposedarii ilegale
a proprietarului, nu poate pretinde ca a stapanit cu buna-credinta imobilul
astfel preluat si nici ca a fost de buna-credinta la instrainarea acestuia.
Este o solutie ce deroga partial de la principiile dreptului comun aplicabil
vanzarii lucrului altuia, in sensul ca, in ipoteza in care instrainatorul este
de rea-credinta, iar dobanditorul este de buna-credinta, contractul este lovit
de nulitate absoluta, iar nu de nulitate relativa".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca, in ceea ce priveste art. 46 alin. (1), acesta consacra
principiul constitutional al neretroactivitatii, incheierea actelor juridice si
regimul juridic al nulitatii acestora fiind reglementate de legea in vigoare la
acel moment. Astfel, regimul juridic al proprietatii - continutul juridic,
limitele si mijloacele de aparare - este acelasi pentru toti proprietarii, acestia
fiind egal ocrotiti de legea civila in vigoare, la acel moment. Referitor la
art. 46 alin. (2), se apreciaza ca protejarea dobanditorului de buna-credinta
este justificata de consideratiuni de echitate si utilitate sociala si
constituie una dintre exceptiile de la principiul "resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis". In concluzie, exceptia de
neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41, referitoare la protectia
proprietatii private, intrucat nu instituie un tratament inegal in ocrotirea
dreptului de proprietate, ci se reglementeaza conditiile de valabilitate a
actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate de stat cu titlu sau fara
titlu. Se mai arata ca exista o motivare obiectiva si rezonabila a instituirii
exceptiei bunei-credinte si nu exista o disproportie intre scopul urmarit de
lege - stabilirea unor masuri reparatorii pentru fostii proprietari sau
mostenitorii acestora - si mijloacele folosite. Pe de alta parte, art. 41 din
Constitutie statueaza ca legea stabileste continutul si limitele dreptului de
proprietate si, prin urmare, legiuitorul, determinand aceste limite, are in
vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite. Prin
urmare, exceptia este considerata ca fiind neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (1)
si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de
lege care are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (1) si (2): "(1) Actele juridice de instrainare,
inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect
imobile care cad sub incidenta prevederilor prezentei legi, sunt valabile daca
au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
(2) Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul
procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil,
sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost
incheiat cu buna-credinta."
Textul constitutional invocat de autoarele exceptiei ca fiind incalcat are
urmatoarea redactare:
- Art. 41 alin. (1), (2) si (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum
si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin
coroborare cu alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, primul alineat al
acestui articol are in vedere actele juridice de instrainare a imobilelor
preluate cu titlu valabil. Prin efectul acestei preluari, proprietarul initial
al imobilului a pierdut titlul de proprietate in favoarea statului, care, in
aceasta calitate, este indreptatit sa exercite toate prerogativele dreptului
sau asupra bunului. Statul poate dispune de bunul sau, instrainandu-l in mod valabil,
cu respectarea legilor in vigoare la data vanzarii, fara sa incalce dreptul
proprietarului initial, care, in urma preluarii, a incetat sa mai existe.
Altfel spus, titularul initial al dreptului de proprietate, nemaiavand
calitatea de proprietar la data instrainarii bunului de catre cel care il
detine in proprietate, recte statul, nu are cum sa invoce incalcarea - pe calea
reglementarii care recunoaste validitatea actului de instrainare - a unui drept
pe care nu-l mai are.
Nu exista, asadar, nici o contradictie intre reglementarea prevazuta de
alin. (1) al art. 46 si principiul constitutional al garantarii dreptului de
proprietate consacrat de art. 41 din Legea fundamentala, motiv pentru care
Curtea constata ca, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
Cu privire la alin. (2) al art. 46 din Legea nr. 10/2001, Curtea retine ca,
potrivit celor ce rezulta din motivarea exceptiei, critica de
neconstitutionalitate vizeaza teza a doua a alineatului, potrivit careia - prin
exceptie de la regula instituita prin teza intai care sanctioneaza cu nulitatea
absoluta actele juridice de instrainare avand ca obiect imobilele preluate fara
titlu valabil - asemenea acte sunt valabile daca au fost incheiate cu
buna-credinta.
Curtea considera ca, prin consacrarea bunei-credinte ca o cauza de asanare
a nulitatii absolute a actelor de instrainare a imobilelor preluate fara titlu
valabil, legiuitorul a inteles ca in conflictul de interese legitime dintre
adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil
sa fie preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului
subdobanditorului de buna-credinta a fost impusa de ratiuni care vizeaza
asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor juridice.
Din punct de vedere juridic solutia se fundamenteaza pe principiul validitatii
aparentei in drept, a carui esenta este exprimata prin adagiul "error
communis facit jus".
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra aplicabilitatii acestui
principiu de drept in materia care face obiectul controlului de
constitutionalitate (de exemplu, prin Decizia nr. 191/2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002), retinand
cu acel prilej ca "incidenta principiului validitatii aparentei in drept
este insa subsecventa intrunirii cumulative a doua conditii privind eroarea cu
privire la calitatea de proprietar a vanzatorului - eroare care trebuie sa fie
comuna sau unanima si, de asemenea, invincibila - si a unei conditii privind
buna-credinta a subdobanditorului, care trebuie sa fie perfecta, adica lipsita
de orice culpa sau chiar indoiala imputabila acestuia".
De altfel, optiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobanditorul de
buna-credinta nu vine in contradictie cu spiritul Legii nr. 10/2001, si anume
cu caracterul reparator consacrat de aceasta, intrucat in situatia in care
restituirea in natura nu mai poate opera devin aplicabile dispozitiile art. 1
alin. (2) din legea mentionata, potrivit carora: "(2) In cazurile in care
restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin
echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu
alte bunuri ori servicii oferite in echivalent de detinator, cu acordul
persoanei indreptatite, in acordare de actiuni la societati comerciale
tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominala folosite
exclusiv in procesul de privatizare sau de despagubiri banesti."
In consecinta, Curtea constata ca art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii
private, fiind in deplina concordanta cu art. 41 alin. (1) teza a doua,
potrivit careia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(1) si (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Maria Tomulescu si
Ileana Jecu in Dosarul nr. 5.760/2001 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu