DECIZIE Nr.
686 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1
lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1
lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în
Dosarul nr. 3.619/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, precum şi jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului - Cauza Hurtado împotriva Elveţiei, 1994.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.619/2006, Curtea de Apel Ploieşti
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale
criticate sunt neconstituţionale deoarece „nu dau posibilitatea şi nu creează
cadrul legal necesar efectuării unor investigaţii şi tratamente în bune
condiţii pentru menţinerea vieţii şi integrităţii fizice". Se arată că, în
speţă, „deşi actele şi lucrările dosarului arată probleme de sănătate ce pot
avea consecinţe deosebite în viitor, lipsind totodată investigaţiile specifice
unor afecţiuni acuzate de natură canceroasă, textul de lege nu dă posibilitatea
întreruperii executării pedepsei în vederea investigării şi tratării în bune
condiţii" şi, ca urmare, se încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Totodată, se susţine că textele de lege criticate încalcă principiul egalităţii
în drepturi, creând o discriminare între „condamnaţii nedefinitiv a căror
sănătate pune semne de întrebare" şi condamnaţii definitiv la alte pedepse
decât cele privative de libertate, pe de o parte, respectiv cei aflaţi în
executarea unei pedepse privative de libertate, pe de altă parte.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi,
apreciază că textele de lege criticate nu creează privilegii sau discriminări.
Totodată, consideră că acestea nu încalcă dreptul la viaţă şi la ocrotirea
sănătăţii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în
drepturi şi pe cele privind ocrotirea sănătăţii. Se apreciază că celelalte
dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţă în
cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul
de procedură penală, referitoare la cazurile de amânare, respectiv de întrerupere
a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin
Incheierea din 22 mai 2006, textele de lege criticate au fost modificate prin
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea
şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006,
păstrându-se însă substanţa reglementării legale supuse controlului. Aşa fiind,
Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, în actuala redactare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 453 (Cazurile de amânare) alin. (1) lit. a):
„Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe
viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) când se constată
pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă
care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea
executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică. In acest caz, executarea
pedepsei se amână până
când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa
să poată fi pusă în executare;"]
- Art. 455 (Cazurile de
întrerupere): „Executarea pedepsei închisorii sau a
detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute
în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol.
Dispoziţiile art. 4531 şi art. 454 alin. 11 şi 12 se aplică în mod
corespunzător."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 34 referitoare la dreptul
la ocrotirea sănătăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie
respinsă.
Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
textele de lege criticate au fost instituite de legiuitor în vederea garantării
dreptului condamnaţilor la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, respectiv
a dreptului acestora la ocrotirea sănătăţii. In acest sens, referindu-se la
aplicabilitatea art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind interzicerea torturii, ale cărui dispoziţii
se regăsesc în art. 22 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei în
motivarea acesteia, Curtea de la Strasbourg a reamintit, în Cauza Matencio
contra Franţei, din 15 ianuarie 2004, jurisprudenţa Comisiei care afirmase
în mai multe cauze faptul că în condiţii de o gravitate particulară ne putem
găsi în situaţii în care buna administrare a justiţiei penale cere ca măsuri de
natură umanitară să fie luate pentru a le contracara. Starea de sănătate,
vârsta şi handicapul unei persoane constituie situaţii în legătură cu care se
poate pune în discuţie capacitatea unei persoane de a suporta condiţiile de
detenţie, prin raportare la art. 3 din Convenţie. In aceeaşi jurisprudenţa,
Curtea a mai statuat că, chiar dacă nu se poate spune că există o obligaţie
generală a statului de a elibera un deţinut pe motive de sănătate, art. 3 din
Convenţie impune, în orice caz, statului obligaţia de a proteja integritatea
fizică a persoanelor private de libertate, în special prin administrarea de
îngrijiri medicale necesare. Or, aşa cum se poate constata, textele de lege ce
fac obiectul excepţiei dau expresie tocmai preocupării legiuitorului de a
asigura măsuri de natură umanitară care să contracareze situaţiile în care, din
motive de sănătate, condiţiile de detenţie nu pot fi suportate de către
persoana condamnată.
Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica în
sensul că dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei încalcă egalitatea în
drepturi, întrucât acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe
considerente arbitrare, fiind aplicabile, în mod egal, tuturor persoanelor
aflate în ipoteza normei juridice, respectiv condamnaţilor la pedeapsa
închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.
De altfel, autorul excepţiei, nemulţumit de rezultatele
expertizei medicale efectuate în cauză, precum şi de soluţionarea de către
instanţa de fond a cererii sale, solicită, în realitate, completarea textelor
de lege criticate în sensul
reglementării posibilităţii întreruperii executării pedepsei închisorii sau a
detenţiunii pe viaţă şi pentru efectuarea „investigării şi a tratării în bune
condiţii". Asemenea critici nu intră în competenta de soluţionare a Curţii Constituţionale care, în
conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Iacov Stanciu în Dosarul nr. 3.619/2006
al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta