DECIZIE Nr.
683 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului
nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind
perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto
si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora si ale art.
1000 alin. 3 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr.
37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele
de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi
utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora şi ale art. 1000
alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comat" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 704/2006 al Judecătoriei
Beclean.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic al
Autorităţii Rutiere Române, Mihaela Chiriac, cu împuternicire de reprezentare
juridică depusă în şedinţă, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Autorităţii Rutiere
Române solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele
criticate nu conţin discriminări.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 704/2006, Judecătoria Beclean a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 15 lit. f) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr.
17/2002 şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul
civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Comat" - S.A. din Târgu Mureş în cadrul soluţionării plângerii
contravenţionale împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei
prevăzute de art. 15 lit. f) din Ordonanţa Guvernului
nr. 17/2002.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile criticate s-a
instituit răspunderea comitentului pentru fapta contravenţională a prepusului,
faptă ce constă în nerespectarea de către prepus a unor obligaţii personale,
clar şi precis stabilite în sarcina sa, prin art. 10 din ordonanţă, în mod
similar răspunderii civile stabilite prin art. 1000 alin. 3 din Codul civil.
Insă un prepus persoană fizică, cu capacitate deplină de exerciţiu, trebuie să
răspundă personal pentru fapta proprie, altfel se instituie o inegalitate în
faţa legii, discriminând comitentul angajator, operator de transport rutier.
Judecătoria Beclean şi-a
exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă
principul egalităţii, iar soluţia legislativă criticată se justifică prin
raportul de prepuşenie existent
între operatorul auto şi angajaţii acestuia, conducători auto. Mai mult,
comitenţii au la dispoziţie posibilitatea formulării unei acţiuni în regres
împotriva prepuşilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de
lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în
situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii
sau discriminări pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii
Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă
dispoziţiile art. 15 lit. f) şi art. 16 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în
transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 94 din
2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003,
cu modificările şi completările ulterioare. Curtea reţine că autorul excepţiei
critică, la modul general, instituirea răspunderii comitentului pentru fapta
contravenţională a prepusului, aşadar critică dispoziţiile ce reglementează
contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare acestora.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin
Incheierea din 26 ianuarie 2007, Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 a fost abrogată
prin art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului
de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a
activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007.
Având în vedere că dispoziţiile art. 8 şi art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc contravenţiile si sancţiunile corespunzătoare acestora, soluţia legislativă
criticată de autorul excepţiei fiind astfel preluată în nouă reglementare,
Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă
art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007.
De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintă şi
dispoziţiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil, cu următorul cuprins: „Stăpânii
şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile
ce li s-au încredinţat."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
referitoare la egalitatea în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 stabilesc
contravenţiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere,
pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea
aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi sancţiunile
corespunzătoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în
majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului
de transport rutier.
Curtea constată că obligarea întreprinderii sau
operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către
conducătorul auto, în speţă neutilizarea tahografelor, este o soluţie
legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între
întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat
al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune
conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevăzute de
lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru
fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva
prepusului.
Referitor la pretinsa încălcare a principiului
egalităţii în faţa legii, apreciem că această critică este neîntemeiată,
întrucât comitentul şi prepusul nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi, ca
atare, nu li poate aplica acelaşi tratament juridic.
Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nici
dispoziţiile art. 1000 alin. 3 din Codul civil nu contravin principiului
egalităţii în faţa legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind
stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere,
pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea
aparatelor de înregistrare a activităţii acestora şi ale art. 1000 alin. 3 din
Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comat" - S.A. din
Târgu Mureş în Dosarul nr. 704/2006 al Judecătoriei Beclean.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean