DECIZIE   Nr. 68 din 5 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. (1) lit. e), art. 75, art. 76, art. 77 si art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 27 februarie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. (1) lit. e), art. 75, art. 76, art. 77 şi art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 2.080/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Având cuvântul, Florian Drăgoi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prin Legea nr. 275/2006 au fost înfiinţate instanţe extraordinare în penitenciare, persoanele private de libertate fiind judecate de judecătorul delegat, cu încălcarea dreptului la apărare al acestora şi a principiului contradictorialităţii.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.080/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. 1 lit. e), art.75, art. 76, art. 77 şi art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florian Drăgoi în dosarul menţionat.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele:

-  art. 26 din Legea nr. 275/2006 oferă posibilitatea unui regim semideschis numai pentru persoane cu bani sau care, anterior condamnării, au avut funcţii publice, încurajând luarea de mită şi traficul de influenţă; în prezent, în Penitenciarul Rahova aceste dispoziţii se aplică în mod discriminatoriu;

- art. 68 alin. (1) din acelaşi act normativ limitează „dreptul de recompensă cu ieşire din penitenciar";

- art. 69 „nu statuează ieşirea din penitenciar pentru situaţii familiale grave, urgente";

- art. 86 din Legea nr. 275/2006 „abrogă Legea nr. 23/1969 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003, dar rapoartele de pedepsire care au fost făcute în baza acestor acte normative nu se abrogă şi la discutarea în comisia de propuneri pentru eliberarea condiţionată se va ţine cont de aceste rapoarte"; în plus, normele criticate nu au valoare constituţională, deoarece, cu toate că art. 86 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 prevede că, în termen de 10 zile de la intrare în vigoare, Guvernul va aproba Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobarea a fost realizată „tardiv";

- textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât dau posibilitatea unor cadre din sistemul penitenciar „să se îmbogăţească prin facilitatea trecerii dintr-un regim în altul de executare a pedepsei".

Se fac referiri la condiţiile grele din penitenciar şi se conchide în sensul că, în condiţiile în care autorul excepţiei mai are 10 luni până la discutarea în comisie a propunerii de eliberare condiţionată, nu poate avea libertăţile pe care i le conferă regimul semideschis, pentru a putea să fie pregătit pentru eliberare, rezultă că se face o discriminare, îngrădindu-se drepturile şi libertăţile prevăzute de lege.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti opinează că excepţia este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că niciun drept fundamental nu este absolut, ci cunoaşte anumite limite în exercitarea sa. Prin stabilirea unor limite cu privire la exercitarea drepturilor de către persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate nu înseamnă că se realizează o discriminare a acestor subiecte de drept.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia Guvernului, faptul că autorul excepţiei nu este beneficiarul unei schimbări de regim, deşi mai are de executat doar 10 luni din pedeapsa aplicată de instanţă, nu este de natură a releva neconstituţionalitatea normelor criticate, ci se datorează conduitei acestuia în timpul executării pedepsei în penitenciar. Regimul de executare a pedepsei este stabilit de către instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare şi este condiţionată de conduita acestuia.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări şi nu încalcă dreptul la informaţie şi dreptul de petiţionare. In plus, restrângerea exerciţiului unor drepturi ale persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate este justificată, scopul prevederilor legale fiind acela al desfăşurării în bune condiţii a instrucţiei penale şi al apărării ordinii publice. Se mai arată că dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11, 20,35, 50, 57, 148 şi 154 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal cuprinse în art. 23 - Regimul semideschis, în art. 26 - Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în art. 49 alin. (6) - care stabileşte confiscarea bunurilor interzise şi sumelor de bani găsite asupra persoanelor private de libertate, cu prilejul percheziţiilor, în art. 68 alin. (1) lit. a)-g) - Felurile recompenselor, în art. 69 alin. (1) lit. e) - care se referă la permisiunea de ieşire din penitenciar pentru participarea persoanei condamnate la înhumarea soţului/soţiei, unui copil, părinte, frate/soră sau bunic, în art. 75 - Condiţiile de acordare a liberării condiţionate, în art. 76 - Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în art. 77 - Procedura de acordare a liberării condiţionate şi în art. 86 - Dispoziţii finale.

Se susţine că aceste texte de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român de drept, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 28 - Secretul corespondenţei, ale art. 31 -Dreptul la informaţie, ale art. 35 - Dreptul la un mediu sănătos, ale art. 50 - Protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 124 - Infăptuirea justiţiei, ale art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană şi ale art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul său nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Susţinerile acestuia vizează fie pretinse omisiuni legislative (unele dintre textele de lege criticate fiind criticate pentru ceea ce nu reglementează), fie modul de interpretare şi aplicare a legii în raport cu situaţia concretă în care se află acesta, (inclusiv tratamentul discriminatoriu la care susţine că este supus), fie chestiuni legate de condiţiile din penitenciar sau probleme de reglementare [pretinsa neconstituţionalitate a normelor criticate, dedusă de autorul excepţiei  din  aşa-zisa  nerespectarea de  către  Guvern  a prevederilor art. 86 alin. (2) al Legii nr. 275/2006, concretizată în aprobarea „tardivă" a Regulamentului de aplicare a legii]. Aceste aspecte, invocate de autorul excepţiei, sunt, după caz, de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Aceeaşi concluzie este valabilă şi cu privire la consecinţele concrete ce decurg din abrogarea unui act normativ (susţinerile referitoare la situaţia rapoartelor de pedepsire întocmite în baza actelor normative încheiate sub imperiul reglementărilor abrogate prin Legea nr. 275/2006). Subzistenţa unei sancţiuni, indiferent de caracterul acesteia, dispusă sub imperiul legii vechi, constituie o problemă de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate.

Referitor la invocarea, direct în faţa Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, a neconstituţionalităţii Legii nr. 275/2006, în raport de art. 126 alin. (5) din Constituţie privind interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, Curtea constată că nu a fost legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstitutionalitate în faţa instanţei şi nici în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se regăsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunţă numai „asupra excepţiilor de neconstitutionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi [...]".

In sfârşit, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 şi art. 86 alin. (3) din Legea nr. 275/2006. In acest sens sunt deciziile nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, respectiv nr. 487 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 20 iunie 2007. Soluţia de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate pronunţată anterior, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 23, art. 26, art. 49 alin. (6), art. 68 alin. (1) lit. a)-g), art. 69 alin. (1) lit. e), art. 75, art. 76, art. 77 şi art. 86 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florian Drăgoi în Dosarul nr. 2.080/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta