DECIZIE Nr.
676 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 411 alin. 1 si art. 720 8 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 714 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează plenul că, la dosar,
partea Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti a depus o
cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvantul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 8 septembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 9.979/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 411 alin. 1 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Viorel Dan Paul într-o
cauză avand ca obiect o
contestaţie la executare silită.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere
art. 44 alin. (2) teza întai
şi art. 20 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 17 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului. In acest sens, arată că prin art. 7208 din Codul de procedură civilă se
atribuie caracter executoriu sentinţelor pronunţate în primă instanţă în cauze
comerciale, fără ca acestea să fie definitive şi fără obligarea părţii care
solicită executarea la plata unei cauţiuni.
Aşa fiind, se instituie o diferenţă de tratament
juridic între părţi, fundamentată doar pe natura cauzei, şi care contravine
prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Totodată, dispoziţiile art. 411 alin. 1 din Codul de
procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2)
teza întai privind garantarea
şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, deoarece instituie
un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărare judecătorească nedefinitivă, debite
care au un caracter incert şi provizoriu. Astfel, atunci cand executarea se face asupra bunurilor mobile ale debitorului, nu
mai este posibilă întoarcerea acesteia în situaţia în
care debitorul ar caştiga în
calea de atac a apelului.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Astfel, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit să transpună în
practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, mai pregnant
în materie comercială, fără a se aduce atingere prevederilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest
sens, arată că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc
atingere principiului egalităţii în faţa legii, întrucat
acestea nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în
situaţiile menţionate în ipoteza normei, fără a institui un regim
discriminatoriu pe considerente arbitrare.
De asemenea, cu privire la critica de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă, faţă
de prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi art. 17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, se constată că aceasta nu poate fi reţinută,
întrucat, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate se stabilesc prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 411 alin. 1 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă.
Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
Art. 411 alin. 1: „Dacă în
termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată,
executorul judecătoresc de pe langă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor
mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un
terţ."
Art. 7208: „Hotărarile date în primă instanţă privind
procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea
apelului nu suspendă de drept executarea."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile cuprinse în art. 44 alin.
(2) teza întai privind
garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private şi art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, din Legea
fundamentală, precum şi în raport cu art. 7 privind dreptul oamenilor la o
egală protecţie a legii şi dreptul la o egală protecţie împotriva oricărei
discriminări şi art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului.
Examinand excepţia, Curtea
Constituţională constată că prevederile art. 7208 din Codul de procedură civilă dau expresie principiului
celerităţii în ceea ce priveşte executarea hotărarilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un
tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu comercial.
Această diferenţiere, determinată de natura litigiului,
nu constituie însă o discriminare în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 7
privind dreptul oamenilor la o egală protecţie a legii şi dreptul la o egală
protecţie împotriva oricărei discriminări din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Curtea observă că nu pot fi reţinute nici susţinerile
autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 7208 din Codul de procedură civilă aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întai din Constituţie şi art. 17 privind
dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceasta
deoarece, în situaţia admiterii apelului şi a schimbării în tot sau în parte a
hotărarii care a fost deja
executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării.
Cat priveşte susţinerea
autorului excepţiei potrivit căreia art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă
contravine prevederilor art. 44 alin. (2) teza întai
privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege
a proprietăţii private din Constituţie, deoarece instituie un termen de o zi
pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărare judecătorească nedefinitivă, debite care au un caracter incert
şi provizoriu, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută.
Astfel, autorul excepţiei pleacă de la o premisă
greşită constand în
absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcand abstracţie de prevederile art. 44 alin.
(1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia „conţinutul şi limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136
alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, „în
condiţiile legii organice".
Aşa cum a statuat Curtea în mod constant în
jurisprudenţa sa, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul
juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încat să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 7208 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Dan
Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu