DECIZIE Nr.
676 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea
clauzei penale din oarecari contracte si pentru adaosul unui alineat la art.
1089 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 915 din 10 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate
a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari
contracte şi pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepţie
ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin
lichidator judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.074/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru
anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat
la art. 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română
Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea
Comercială „Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L.
Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a
nulităţii absolute a clauzei penale cuprinse într-un contract de împrumut.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că
Legea nr. 313/1879 contravine principiului constituţional al accesului liber la
justiţie, întrucât privează pe creditor de un drept al său convenit pe cale
convenţională, şi anume acela de a sancţiona debitorul care nu îşi achită
ratele la scadenţa convenită, prin stabilirea unei clauze penale.
Judecătoria Tulcea apreciază
că excepţia de neconstitu-ţionalitate ridicată este neîntemeiată, fiind
respectate prevederile art. 21 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea în
discuţie asigură un tratament juridic egal pentru toţi cei interesaţi în
realizarea aceloraşi drepturi, dându-se astfel urmare cerinţelor prevederilor
art. 16 din Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul
legal criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor interesate de a se adresa
justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen
rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 313/1879 pentru
anularea clauzei penale din oarecari contracte şi pentru adaosul unui alineat
la art. 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40
din 20 februarie 1879, şi are următorul cuprins:
- Art. 1: „Clauza penală,
aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţii în natură, este şi va
rămânea anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă
numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va cădea în urma promulgării
acestei legi.
Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna
numai la plata dobânzii prevăzuta de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de
alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil.";
- Art. 2: „Dacă clauza
penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va
rezulta din condiţiunile actului, judecătorul va aprecia şi va putea anula din
contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după
cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul
civil.";
- Art. 3: „La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul aliniat:
«Clauza prin care, de mai înainte şi în momentul
formării unei convenţiuni alta decât o convenţiune comercială, se va stipula
dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult
de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă»".
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
este cel al art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate sub aspectul avut în vedere de autorul
excepţiei. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 541 din 27 iunie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006, a constatat
că dispoziţiile Legii nr. 313/1879 sunt constituţionale, stabilind că
prevederile Constituţiei garantează liberul acces la justiţie în măsura în care
este satisfăcută cerinţa imperativă privind legitimitatea dreptului sau a
interesului apărat. Or, în condiţiile în care legea interzice instituirea
clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în natură, sub
sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil,
ce prevăd că obligaţia fondată pe o cauză nelicită, prohibită de legi, nu poate
avea nici un efect, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu pot fi invocate
într-o astfel de situaţie, dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiţie
fiind, în mod vădit, nelegitim.
Intrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi
soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte şi
pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de
Banca Populară Română Cooperativa de Credit - Agenţia Tulcea, prin lichidator
judiciar Societatea Comercială „Real - Reorganizare, Administrare,
Lichidare" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 1.074/2006 al Judecătoriei
Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly