Decizia Nr.674 din 31.10.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.142D/2016.2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă trebuie coroborate cu alin. (3) al aceluiaşi articol. Susţine, în esenţă, că în privinţa hotărârilor judecătoreşti de fond care sunt supuse unei singure căi de atac, apel sau recurs, instanţele de control judiciar resping această unică cale de atac fără a cerceta unul sau niciunul din motivele de nelegalitate. Astfel, dispoziţiile legale criticate exclud de la calea contestaţiei în anulare hotărârile judecătoreşti din apel care, ca şi hotărârile de recurs, pot fi pronunţate fără cercetarea vreunui motiv de legalitate. În acest mod se încalcă accesul real la justiţie, respectiv cercetarea reală a motivelor de nelegalitate, principiul supremaţiei Constituţiei, precum şi egalitatea în drepturi a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie a respingerii unicei căi de atac fără a fi cercetat unul sau niciunul din motivele de nelegalitate.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea constatând constituţionalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 415 din 16 iunie 2016. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, apreciază că soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 7 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.511/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii pronunţate în apel. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textele de lege invocate permit ca hotărârile date de prima instanţă să fie supuse doar unei singure căi de atac, apelul sau recursul, iar în speţă calea de atac a fost respinsă pe motivul că „altul ar fi cadrul procesual la fond", fără ca instanţa de control judiciar să cerceteze, pe fond, unul sau toate motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul apelului/recursului.7. Tribunalul Braşov –- Secţia I civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, arătând doar că susţinerile autoarei excepţiei vizează, în esenţă, o chestiune de interpretare a sintagmei „erori materiale" prin raportare la modalitatea în care instanţa de judecată a soluţionat cererea de apel, şi anume dacă în categoria greşelilor materiale intră şi situaţia în care instanţa respinge apelul/recursul pentru greşita stabilire a cadrului procesual, ca motiv de ordine publică, ceea ce duce la omiterea cercetării, pe fond, a motivelor de apel/recurs. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.10. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."14. Art. 503 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins:(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 13-17 şi 20, Curtea, referitor la contestaţia în anulare specială, a reţinut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere înseşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată. Contestaţia în anulare specială este reglementată la art. 503 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru următoarele motive expres şi limitativ reglementate, şi anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen şi instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.17. Curtea a reţinut că textul de lege criticat, respectiv art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, extinde obiectul contestaţiei în anulare speciale şi prevede astfel că dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicare a alin. (2) pct. 3 în ipoteza hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestaţiei în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - priveşte exclusiv hotărârile instanţelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres şi limitativ prevăzute la art. 488 din cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare" este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.18. De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin