Decizia Nr.674 din 20.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 26 noiembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Filote în Dosarul nr. 3.117/89/2014 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 208D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, deoarece critica autorului excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare a legii. De altfel, problema supusă controlului a fost dezlegată deja prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 5 din 8 decembrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.117/89/2014, Tribunalul Vaslui - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Filote într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale la fond, în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi pornografie infantilă, prevăzute de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) din Codul penal [art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal 1969] şi art. 374 alin. (1) şi (2) din Codul penal, trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) din Codul penal.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate afectează dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece permit judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate de a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.6. Tribunalul Vaslui - Secţia penală opinează că excepţia este întemeiată şi face trimitere la Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2014, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 şi art. 347 din Codul de procedură penală stabileşte că: Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală.“7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 348 cu denumirea marginală Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: (1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207. 11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în fapt, prin rechizitoriul nr. 7D/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Adrian Filote (arestat preventiv) şi Alexandru Cărămidaru (minor) pentru săvârşirea mai multor infracţiuni (viol, pornografie infantilă, trafic de minori, lipsire de libertate) şi prin Încheierea din data de 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.616/89/2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a dispus începerea judecăţii, urmând ca termenul să fie stabilit după rămânerea definitivă a acestei încheieri.13. La data de 17 iulie 2014 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iaşi învestit cu judecarea contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la legalitatea sesizării instanţei în vederea judecăţii în fond a pus în discuţie din oficiu constatarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv şi a decis menţinerea acesteia, deoarece judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Vaslui, desesizându-se prin încheierea din 26 iunie 2014, nu se mai putea pronunţa asupra măsurilor preventive dispuse ori menţinute anterior.14. Prin Hotărârea nr. 466 din 12 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.616/89/2014, Tribunalul Vaslui a aplicat inculpatului minor A. C. o măsură educativă neprivativă de libertate şi a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul Adrian Filote, fixându-se termen la 21 noiembrie 2014.15. În cadrul acestui nou dosar format, Adrian Filote a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că judecătorul de cameră preliminară de la nivelul curţii de apel se putea pronunţa cu privire la menţinerea măsurii arestului preventiv în cadrul procedurii de judecare a contestaţiei doar dacă judecătorul de cameră preliminară de la nivelul tribunalului nu ar fi menţinut măsura arestării preventive şi împotriva încheierii ar fi fost formulată contestaţie de către procuror sau ar fi menţinut-o, iar împotriva încheierii ar fi formulat contestaţie inculpatul.16. Cu privire la această critică, Curtea constată că din analiza conţinutului dispoziţiilor legale criticate rezultă că, în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive şi verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală. Prin urmare, nu rezultă in terminis posibilitatea reclamată de autor, respectiv aceea potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei competente să se pronunţe pe fondul cauzei ar putea să se pronunţe şi asupra aspectelor ce ţin de verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive. Împrejurarea că, în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la nivelul curţii de apel s-a pronunţat asupra prelungirii măsurii arestării preventive în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la nivelul tribunalului prin care s-a dispus cu privire la legalitatea sesizării instanţei în vederea judecăţii în fond, nu atrage eo ipso neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală, deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare. Dimpotrivă, se ridică o problemă de aplicare a acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [... ] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“.17. Prin urmare, Curtea constată că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât toate aspectele sesizate în prezenta cauză au primit răspuns prin Decizia nr. 5 din 8 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 80 din 30 ianuarie 2015, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că „Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală.“18. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei. Or, excepţia de faţă a fost ridicată într-un dosar al cărui obiect îl constituie judecata pe fond cu privire la infracţiunile reţinute în actul de sesizare al instanţei. Prin urmare, pentru a fi îndeplinită condiţia legală mai sus arătată ar fi fost necesar ca, pentru a fi admisibilă, prezenta excepţie să fie invocată într-un dosar al cărui obiect îl constituie procedura de cameră preliminară la fond sau în contestaţie.19. Aşa fiind, Curtea constată că, şi din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Filote în Dosarul nr. 3.117/89/2014 al Tribunalului Vaslui - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru