DECIZIE Nr.
667 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 931 din 16 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Zerillo's Group" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
4.072/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă
partea Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti, prin comisar Eugen
Popovici. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că măsura de suspendare a activităţii unităţii
în cauză nu aduce atingere dreptului la muncă al angajaţilor. Astfel, sancţiunea
aplicată persoanei juridice, în speţă Societatea Comercială „Zerillo's
Group" - S.R.L., este astfel stabilită deoarece această faptă, prin natura
ei, fiind de o gravitate deosebită, cauzează prejudicii bugetului de stat, iar
sancţiunile prevăzute de lege încearcă să prevină săvârşirea faptelor
contravenţionale şi să descurajeze evaziunea fiscală. In ceea ce priveşte
invocarea prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la
concediu de maternitate plătit, arată că acestea nu au legătură cu sancţiunea
aplicată, întrucât suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni nu
determină încetarea raporturilor de muncă ale angajaţilor. In acest sens,
depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.072/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte
de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 si
Legea nr. 116/2004.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Zerillo's Group" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unui
recurs formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice -
Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că reglementarea criticată, care prevede ca sancţiune
suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni, contravine
prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă,
precum şi celor ale art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la concediu de
maternitate plătit. In acest sens, arată că prin aplicarea acestei sancţiuni
sunt afectate raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, întrucât,
prin suspendarea activităţii societăţii, aceasta nu îşi mai poate îndeplini
obiectul de activitate, astfel încât este inutilă menţinerea unor angajaţi. Aşa
fiind, prin suspendarea activităţii societăţii se îngrădeşte dreptul la muncă
al angajaţilor acesteia, cu atât mai mult cu cât este o sancţiune care se
aplică şi angajaţilor care nu au participat în niciun mod la săvârşirea
contravenţiei.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că nu poate fi
reţinută critica autorului excepţiei raportată la prevederile constituţionale
invocate, întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal nu afectează în mod
direct raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, în sensul că
suspendarea raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a
unui act unilateral al angajatorului, ulterior procesului-verbal de
contravenţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 sunt constituţionale. In acest sens, arată că dispoziţiile de lege
criticate nu contravin sub niciun aspect normelor constituţionale privind
dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii. Referitor la prevederile
art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că acestea nu au incidenţă în
cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.
Reglementarea legală criticată
are următorul conţinut:
Art. 14 alin. (2): „Nerespectarea
de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la
neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor
fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de
bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise
pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică
până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea
activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind
dreptul la muncă, precum şi celor ale art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul
la concediu de maternitate plătit.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale.
Textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, prilej cu care Curtea Constituţională a statuat că aceste
dispoziţii nu contravin prevederilor Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21
februarie 2006, şi Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că „măsura dispusă de textul de
lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi
a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi
sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice
negative, cum ar fi evaziunea fiscală".
Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin
sancţiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea observă că nu poate fi
reţinută existenţa vreunei contrarietăţi între dispoziţiile art. 14 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prevederile
constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (2).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Zerillo's
Group" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.072/3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora