DECIZIE Nr.
663 din 10 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piata de
capital si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 936 din 20 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de
capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Alimserv" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.960/com/2005 al Tribunalului
Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.960/com/2005, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004
privind piaţa de capital şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Alimserv" - S.A. din Galaţi cu prilejul
soluţionării unei cereri pentru anularea unei hotărâri a adunării generale
extraordinare nr. 1 din 14 octombrie 2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 133 din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind
piaţa de capital contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie,
fără a preciza însă în ce constă contrarietatea între textele criticate şi
Legea fundamentală. Cu privire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se arată că
cenzurarea de către instanţa de judecată a excepţiilor de neconstituţionalitate
care nu respectă prevederile art. 29 alin. (1), (2) sau (3) reprezintă o
îngrădire a accesului liber la justiţie, iar singura competentă să se pronunţe
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, inclusiv asupra aspectului
admisibilităţii acestora, ar trebui să fie Curtea Constituţională.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul
conţinut:
- Art. 133 din Legea nr. 31/1990: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate
cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării
hotărârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune.
(3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate
face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.";
- Art. 240 din Legea
nr. 297/2004: „(1) In cazul majorărilor de capital
social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferinţă a acţionarilor
de a subscrie noile acţiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală
extraordinară a acţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul
titularilor capitalului social, şi cu votul unui număr de acţionari care să
reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot.
(2) Majorările de capital social prin aport în
natură trebuie să fie aprobate de adunarea generală extraordinară a
acţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul titularilor
capitalului social, şi cu votul acţionarilor ce deţin cel puţin 75% din drepturile
de vot. Aporturile în natură pot consta numai în bunuri performante necesare
realizării obiectului de activitate al societăţii emitente.
(3) Evaluarea aportului în natură se face de către
experţi independenţi, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 31/1990.
(4) Numărul de acţiuni ce revine ca urmare a
aportului în natură se determină ca raport între valoarea aportului, stabilită
în conformitate cu alin. (3), şi cea mai mare valoare dintre preţul de piaţă al
unei acţiuni, valoarea pe acţiune calculată în baza activului net contabil sau
valoarea nominală a acţiunii.
(5) In cazul ridicării dreptului de preferinţă, în
conformitate cu prevederile alin. (1), numărul de acţiuni se stabileşte după
criteriul enunţat la alin. (4).
(6) C.N. V.M. va emite reglementări în aplicarea
dispoziţiilor prezentului articol.";
- Art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992: „(6) Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24 şi ale
art. 146 lit. d) din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii,
accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi atribuţiile Curţii
Constituţionale, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că prin Decizia
nr. 107 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie
2006, a statuat că prin art. 21 din Constituţie legiuitorul a lăsat la
latitudinea instanţei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul
civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauţiuni şi la stabilirea
cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este singura în măsură să aprecieze
asupra cuantumului cauţiunii în raport de împrejurările existente în speţă şi
de scopul în care va fi depusă cauţiunea, respectiv despăgubirea celor
prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a
acţionarilor. Curtea constată că prin procedura reglementată de art. 133 din
Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea
ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei,
astfel că prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la
justiţie nu sunt încălcate.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 240 din Legea nr. 297/2004, Curtea observă că acestea se
referă, în esenţă, la majorările de capital social prin aport în numerar şi
prin aport în natură, la hotărârile adunării generale extraordinare a
acţionarilor în aceste cazuri, la evaluarea aportului în natură de către
experţi independenţi, determinarea numărului de acţiuni ce revine ca urmare a
aportului în natură sau ca urmare a ridicării dreptului de preferinţă, în
conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 240. Astfel, Curtea constată că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din
Constituţie, aplicându-se în mod egal şi fără discriminare tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale. De asemenea, Curtea constată că
dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie nu au incidenţă în soluţionarea
cauzei.
Cu privire la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, Curtea constată că acestea sunt norme de procedură pe care
instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este
obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în
situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale.
Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele
care nu îndeplinesc cerinţele legii. In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională în mai multe rânduri, spre exemplu prin Decizia nr. 323 din 18
aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 392 din 8 mai 2006, prilej cu care a
constatat constituţionalitatea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
ale art. 240 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alimserv" -
S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.960/com/2005 al Tribunalului Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu