DECIZIE Nr. 66
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 111 din 11 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia
Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Emil Stanică în
Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Emil
Stanică.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este
neconstituţională, deoarece reglementează în domeniul legii organice şi
răstoarnă sarcina probei, conducând la anihilarea prezumţiei de nevinovăţie. In
acest sens se precizează că materia contravenţională aparţine domeniului
contenciosului administrativ, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din
Constituţie, este rezervat exclusiv legilor organice, neputând fi legiferat
prin ordonanţă simplă. De asemenea, autorul excepţiei susţine că ordonanţa
criticată anihilează prezumţia de nevinovăţie şi răstoarnă sarcina probei,
întrucât utilizează în mod repetat denumirea de „contravenient" pentru
persoane despre care se afirmă că au săvârşit o contravenţie şi instituie
obligaţia presupusului contravenient de a-şi proba nevinovăţia. Se mai arată şi
faptul că „principiile statului de drept şi democratic, bazat pe respectarea
drepturilor omului, sunt încălcate de legislaţia contravenţională prin faptul
că agentul constatator este liber să constate contravenţiile şi să aplice
sancţiunile potrivit unei competenţe de apreciere foarte largi, iar apoi este
scutit de orice sarcină a probei opozabilă contravenienţilor automat vinovaţi,
aceştia fiind obligaţi să adune şi să prezinte probe pentru a anula măsurile
poliţistului, pentru a înlătura sancţiunea care Ie-a fost aplicată de acesta şi
pentru a-şi dovedi nevinovăţia".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
In opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de
drept, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cărora
prin lege organică se reglementează în domeniul contenciosului administrativ,
art. 115 alin. (1) care stabilesc că ordonanţele nu pot fi emise în domeniul
legilor organice, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat în mai multe rânduri asupra
constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, criticată în raport de
aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, şi cu argumente similare. In acest
sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 1.553 din 7 decembrie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Decizia nr. 270 din 22 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, Decizia nr. 380 din 14 octombrie
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate, pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Emil Stanică în
Dosarul nr. 6.668/302/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta