DECIZIE   Nr. 66*) din 28 iunie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 210 din 13 septembrie 1995

    *) Definitiva prin nerecurare

    Viorel Mihai Ciobanu      - presedinte
    Mihai Constantinescu      - judecator
    Florin Bucur Vasilescu    - judecator
    Raul Petrescu             - procuror
    Constantin Burada         - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocata din oficiu de Tribunalul Ialomita in Dosarul nr. 122/1995.
    La apelul nominal s-a prezentat apelantul contestator Serbanescu George, intimata Directia generala pentru agricultura si alimentatie Ialomita fiind lipsa.
    Procedura este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul partilor.
    Serbanescu George solicita admiterea exceptiei, apreciind ca neconstitutionale prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii potrivit carora contestatiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii de personal, sunt de competenta exclusiva a organului administrativ ierarhic superior.
    Procurorul solicita admiterea exceptiei, sustinand ca organele prevazute in art. 175 alin. (1) din Codul muncii nefiind organe jurisdictionale, prevederile de la lit. c) a aceluiasi articol sunt neconstitutionale. De altfel, arata ca, in acest sens, Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 59/1994 prin care a constatat ca dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii sunt neconstitutionale.
    Presedintele completului declara inchise dezbaterile.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 martie 1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocata, din oficiu, de catre Tribunalul Ialomita, in Dosarul nr. 122/1995. In motivarea exceptiei se arata ca, potrivit art. 174 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992, "sunt de competenta instantelor judecatoresti toate litigiile de munca ce nu sunt date printr-o dispozitie expresa in competenta altor organe". In raport cu aceasta reglementare, instanta considera ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, potrivit carora contestatiile impotriva redistribuirii de personal sunt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectiva, sunt neconstitutionale, "organele indicate de acest text neputand avea calitatea de organe jurisdictionale".
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este intemeiata, deoarece prevederile art. 175 alin. (1) din Codul muncii incalca dispozitiile art. 16, 21 si 125 din Constitutie, prin faptul ca ele constituie o restrangere a drepturilor salariatilor de a se adresa justitiei si deci trebuie considerate abrogate implicit fata de prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si avand in vedere dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii raportate la Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992, este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, sunt de competenta organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectiva contestatiile impotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administratie sau din productie.
    Din analiza textului rezulta ca dispozitiile sale sunt neconstitutionale in functie de prevederile art. 21 si 125 din Constitutie. In conformitate cu aceste prevederi, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept, iar justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    In consecinta, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin faptul ca exclud competenta instantelor judecatoresti de la solutionarea litigiilor legate de redistribuirea salariatilor in cazul reducerii de personal, sunt neconstitutionale. Totodata, aceste prevederi incalca si principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, generand o diferenta de tratament nejustificata intre salariatii al caror contract de munca este modificat ca urmare a reducerii de personal, ce nu se pot adresa justitiei, si ceilalti salariati al caror contract este modificat din alte cauze, care au acces la justitie.
    Pentru acest motiv, organul ierarhic superior nu poate fi considerat nici ca un organ administrativ de jurisdictie, competent in faza prealabila a litigiului din fata instantei judecatoresti, deoarece in acest mod diferenta de tratament, in fond, s-ar mentine. Cat timp, in cazul modificarii unui contract de munca, salariatul se poate adresa direct justitiei, nu se justifica sa fie obligat a se adresa, in prealabil, organului ierarhic superior, daca aceasta modificare este urmarea reducerii de personal. Dupa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, procedura administrativ - jurisdictionala prealabila este conditionata de anumite exigente, care in cazul de fata nu se regasesc. De altfel, ar fi contrar insesi vointei legiuitorului sa se confere prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii o asemenea interpretare, intrucat intentia acestuia a fost in mod indubitabil de a exclude competenta instantelor judecatoresti, instituind in mod exclusiv pe aceea a organului administrativ ierarhic superior. Deci o astfel de interpretare ar avea semnificatia modificarii textului, ceea ce excede competenta jurisdictionala a Curtii, cu atat mai mult cu cat, in fond, astfel cum este reglementata competenta organului administrativ, ea nu este insotita de garantiile specifice unei proceduri jurisdictionale.
    Intrucat Codul muncii a fost modificat expres prin Legea nr. 104/1992, deci dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, rezulta ca, in speta, nu se pune problema aplicarii art. 150  alin. (1) din Constitutie, ci a controlului legitimitatii constitutionale a prevederilor respective.
    Considerentele ce justifica caracterul neconstitutional al art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sunt conforme cu practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, asa cum rezulta din Decizia acesteia nr. 59 din 18 mai 1994 prin care s-a constatat neconstitutionalitatea prevederilor lit. b) a aceluiasi articol.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 16, art. 21, art. 125 si art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia invocata, din oficiu, de catre Tribunalul Ialomita si constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sunt neconstitutionale.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 28 iunie 1995.

            PRESEDINTE,
            prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                      Magistrat asistent,
                      Constantin Burada