DECIZIE Nr.
658 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 8 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Bicapa" - S.A. în Dosarul nr. 186/1.371/2007 al Tribunalului comercial
Mureş - Falimente.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
prevederile legale criticate referitoare la termenul de 10 zile în care
debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă nu sunt discriminatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 186/1.371/2007, Tribunalul comercial Mureş - Falimente a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Bicapa" - S.A. Târgu Jiu
în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, 21, 24 şi 53 din
Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 14 din
Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice. Se arată că
dreptul la un proces echitabil implică faptul că orice parte trebuie să aibă
posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere în faţa
tribunalului în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de celelalte părţi.
Or, prevederea din textul de lege criticat referitoare la termenul de 10 zile
în care debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă aduce atingere
dreptului de a-şi formula într-un termen rezonabil apărarea. Sunt încălcate
astfel şi celelalte texte constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Tribunalului comercial Mureş - Falimente apreciază că dispoziţiile legale criticate
sunt neconstituţionale, atâta timp cât nu precizează că doar introducerea unei
contestaţii cu rea-credinţă ridică dreptul debitorului de a mai solicita
reorganizarea judiciară.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale deoarece
se aplică în mod egal tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă. De asemenea, părţile se
pot adresa justiţiei şi pot beneficia de un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de
lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 33: „[...] (2) In
termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie
să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de
insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea
dreptul să solicite reorganizarea judiciară; [...]."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în faţa legii, art. 21 privind
accesul la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Sunt invocate,
totodată, în susţinerea excepţiei, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul
la un proces echitabil şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice referitor la egalitatea în faţa tribunalelor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prevăd
judecarea proceselor în mod echitabil şi soluţionarea lor într-un termen
rezonabil, principiu consfinţit şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Procesul echitabil
constituie o garanţie a principiului egalităţii, iar termenul rezonabil o
garanţie a faptului că justiţia asigură realizarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, cu eliminarea tergiversărilor şi a mijloacelor şicanatorii. Acesta
este şi sensul art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile
şi politice, care prevede dreptul oricărei persoane de a fi judecată, în
litigiul în care se află, în mod echitabil. Faptul că legiuitorul a prevăzut,
prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, termenul de 10 zile în care
debitorul trebuie să conteste starea sa de insolvenţă, este justificată de
necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei,
principiu care stă la baza raporturilor de drept comercial, corespunzător
exigenţelor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful
1 din Convenţie. Totodată, interzicerea dreptului debitorului căruia i s-a
respins contestaţia stării de insolvenţă de a mai solicita reorganizarea judiciară, nu echivalează cu discriminarea
acestuia, mai ales că un plan de reorganizare va putea fi propus în condiţiile
art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.
In ceea ce priveşte dreptul la apărare al debitorului,
Curtea reţine că acesta poate fi exercitat fără nicio restricţie pe tot
parcursul desfăşurării litigiului.
Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată
că aceasta este neîntemeiată. Debitorul împotriva căruia se aplică procedura
insolvenţei se află, astfel cum s-a mai arătat, într-o situaţie specială,
diferită faţă de cei chemaţi în judecată în baza procedurii comune, fiind
justificat termenul de 10 zile stabilit de textul de lege criticat. Totodată,
nu poate fi vorba de o egalitate între debitor şi creditori, cum susţine
autorul excepţiei, deoarece art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, iar nu la egalitatea părţilor aflate în litigiu. Or, în
cauză, debitorii şi creditorii se află în situaţii procesuale diferite, ceea ce
necesită reglementări diferite.
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu,
prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008.
Cu acel prilej Curtea a reţinut că, „potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a
stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi
speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită
o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în
neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum,
într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celerităţii specifice
soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale
ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor".
Curtea a mai reţinut că „garantarea libertăţii
economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o
activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu
poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea
exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar
obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii
insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea
creanţelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce
însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are
posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea
procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea
soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu
trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în decizia anterioară îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bicapa" - S.A. în
Dosarul nr. 186/1.371/2007 al Tribunalului comercial Mureş - Falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Minai Paul Cotta