DECIZIE Nr.
656 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.405 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 555 din 23 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.781/271/2006, Tribunalul
Bihor- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Luciano
Lonardoni Angelo în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea
unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale întrucât termenul de prescripţie pe care îl instituie
limitează accesul la justiţie şi dreptul la apărare în cazurile în care părţile
se află în imposibilitate de a acţiona din motive independente de voinţa lor.
Tribunalul Bihor - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată deoarece prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu
împiedică în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu îngrădeşte dreptul la
apărare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât instituţia
prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele
aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la
justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita prin asigurarea
unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui
drept constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 405 din Codul de procedură civilă, cu următorul
conţinut:
„Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în
termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise în
materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data
când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
Prin împlinirea termenului de prescripţie orice
titlu executoriu îşi pierde puterea executorie."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale
art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă
reglementează prescripţia dreptului de a cere executarea silită, prescripţie
care nu poate avea ca efect împiedicarea accesului persoanei la justiţie pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Astfel, în
Cauza Pini şi
Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României, 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte jurisprudenţa sa
constantă, conform căreia articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale protejează şi punerea în executare a
hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care
respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei
părţi.
Cu privire la termenul de prescripţie a dreptului de a
cere executarea silită, Curtea constată că acesta nu este de natură să
îngrădească accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi
nici să încalce dreptul la apărare al părţii, garantat constituţional prin
prevederile art. 24. Legiuitorul este liber să stabilească anumite termene de prescripţie, neintrând în competenţa
Curţii Constituţionale modificarea unor astfel de termene, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica prevederile supuse controlului.
Având în vederea acestea, Curtea constată că nici
prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile
criticate din Codul de procedură civilă, deoarece Curtea n-a reţinut
restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale
şi, ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională pretins
a fi încălcată.
In final, în ceea ce priveşte susţinerile autorului
excepţiei, în sensul că dispoziţiile criticate ar fi neconstituţionale în
special în cazurile în care părţile se află în imposibilitate de a acţiona din
motive independente de voinţa lor, cum ar fi aceea în care apărătorul ales a
fost în imposibilitatea de a îndeplini anumite acte de executare, Curtea reţine
că acestea vizează numai aspecte privind modul de aplicare a legii de către
instanţa de judecată, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 405 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Luciano Lonardoni Angelo în Dosarul nr. 6.781/271/2006 al Tribunalului Bihor -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean