DECIZIE Nr.
651 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 926 din 15 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Piteşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că
ceea ce se critică, în realitate, este modul de interpretare şi de aplicare a
textului de lege ce face obiectul excepţiei, iar nu neconstituţionalitatea
acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 352 din 4 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 623/P/2006, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17
lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de inculpatul Gheorghe Popa în
Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Piteşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că „includerea infracţiunilor de fals şi uz
de fals în cadrul art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deşi ele au o
existenţă de sine stătătoare în Codul penal român [...], poate da naştere la
abuzuri din partea organelor de anchetă şi, prin aceasta, se încalcă dreptul la
apărare". Totodată se critică „redactarea ambiguă" a Legii nr.
78/2000, inclusiv a art. 17, respectiv imprecizia expresiei „sunt în legătură
directă", arătându-se că aceasta „a contribuit la trimiterea în judecată a
numeroase persoane datorită aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor
de anchetă".
Tribunalul Argeş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că „incriminarea respectivelor fapte de către legea specială este
atrasă de calitatea inculpatului în momentul săvârşirii faptelor şi, în consecinţă, nu poate fi
vorba de încălcarea vreunui drept al inculpatului".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dreptul la apărare.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
legale criticate nu îngrădesc sub niciun aspect dreptul la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având următorul cuprins:
- Art. 17: „In înţelesul
prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu
infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu
infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:
[...] c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul
de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a
şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea
infracţiune;".
In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale privind dreptul la apărare, cuprinse în art. 24 din Legea
fundamentală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Aceasta
deoarece textul de lege criticat, care incriminează ca infracţiuni în legătură
directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau
cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
falsul şi uzul de fals săvârşite în condiţiile Legii nr. 78/2000 (în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre
infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a ale legii sau săvârşite în
realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune), nu conţine nicio
dispoziţie care să încalce dreptul la apărare. Astfel, părţile interesate au
deplina libertate de a-şi angaja sau de a beneficia, din oficiu, de asistenţa
unui avocat, de a propune probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de
lege. De asemenea, împotriva eventualelor abuzuri săvârşite de organele de
anchetă, la care face referire autorul excepţiei, în motivarea sa, partea
interesată are deschisă calea accesului la justiţie, în aceeaşi măsură ca şi în
cazul oricăror alte infracţiuni.
Cât priveşte criticile referitoare la lipsa de
claritate a textului ce face obiectul excepţiei, acestea vizează, în realitate, modul de interpretare şi
aplicare a acestuia de către organele de cercetare penală. Astfel, în opinia
autorului excepţiei, „redactarea ambiguă" a Legii nr. 17/2000, inclusiv a
art. 17, „a contribuit la trimiterea în judecată a numeroase persoane datorită
aprecierii eronate sau abuzive din partea organelor de anchetă". Asemenea critici
nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit
dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, [...], cenzurarea eventualelor erori de
interpretare a normelor juridice fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti,
în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de
Gheorghe Popa în Dosarul nr. 3.474/2004 al Judecătoriei Piteşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta