DECIZIE   Nr. 65 din 28 februarie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 258 din 17 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Serban Bengescu       - procuror
    Vlad Mihai Cercel     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal, exceptie ridicata de Senol Menzat in Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecatoriei Medgidia.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 182 din Codul penal nu incalca prevederile constitutionale. In procesul penal principiul oficialitatii constituie regula, iar legiuitorul este suveran sa stabileasca, cu titlu de exceptie, situatiile in care vointa persoanei vatamate ar duce la stingerea actiunii penale. In cazul dispozitiilor criticate legiuitorul nu a stabilit o astfel de exceptie datorita gravitatii faptei incriminate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.132/2001, Judecatoria Medgidia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal. Exceptia a fost invocata de Senol Menzat intr-o cauza penala avand ca obiect savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 182 din Codul penal contravin prevederilor art. 22 alin. (1) si ale art. 33 alin. (1) din Constitutie, deoarece nu prevad posibilitatea inlaturarii raspunderii penale prin impacarea partilor, ca in cazul infractiunilor de lovire sau alte violente si de vatamare corporala, prevazute de dispozitiile art. 180 si, respectiv, ale art. 181 din Codul penal. Dispozitiile constitutionale invocate garanteaza dreptul persoanei fizice la viata, la integritate fizica si psihica, precum si la ocrotirea sanatatii. Pe cale de consecinta, considera ca atunci cand sunt vatamate aceste drepturi titularul lor trebuie sa aiba posibilitatea de a stinge conflictul de drept penal.
    Judecatoria Medgidia, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 182 din Codul penal nu numai ca nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dar reprezinta chiar o aplicare a acestora. In opinia instantei inlaturarea raspunderii penale prin impacarea partilor in cazul infractiunii de vatamare corporala grava nu constituie o problema de constitutionalitate, dispozitiile criticate necontravenind Constitutiei, ci una de optiune legislativa.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile criticate nu contravin Constitutiei. Prin garantarea dreptului la viata si la integritate fizica si psihica, prevederile art. 22 din Constitutie instituie "obligatia generala a tuturor subiectelor de drept de a respecta viata, integritatea fizica si integritatea psihica a persoanei". Detalierea garantiilor dreptului la viata si la integritate fizica si psihica ale persoanei se realizeaza, in principal, prin dispozitii de drept penal, iar un exemplu in acest sens il constituie art. 182 din Codul penal. Impacarea partilor este admisa doar in cazul unor fapte cu un grad de pericol social redus, ceea ce nu se poate sustine in cazul infractiunii de vatamare corporala grava.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "in apararea dreptului la viata, integritate corporala si sanatate este implicat in mod justificat si statul, in calitatea sa de reprezentant al societatii", iar prevederile criticate pun la dispozitie persoanelor instrumentul legal de care se pot folosi pentru apararea dreptului la viata si la integritate fizica si psihica. In acelasi sens Guvernul arata ca pentru infractiunile cu un grad de pericol social ridicat, categorie din care face parte si infractiunea de vatamare corporala grava, "opereaza principiul oficialitatii procesului penal, ceea ce inseamna ca actiunea penala este pusa in miscare din oficiu de catre organele judiciare, fara posibilitatea impacarii partilor".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 182 din Codul penal, dispozitii avand urmatorul cuprins: "Fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
    Cand fapta a fost savarsita in scopul producerii consecintelor prevazute in alineatul precedent, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    Tentativa faptei prevazute in alin. 2 se pedepseste."
    Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei in sustinerea acesteia sunt urmatoarele:
    - art. 22 alin. (1): "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
    - art. 33 alin. (1): "Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate invocata, Curtea constata urmatoarele:
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile art. 182 din Codul penal, prin omisiunea prevederii impacarii partilor drept cauza de inlaturare a raspunderii penale, incalca prevederile art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica ale persoanei, si ale art. 33 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la ocrotirea sanatatii. Aceasta sustinere nu poate fi primita. Curtea retine ca garantarea acestor drepturi ale persoanei se realizeaza, din punct de vedere penal, prin incriminarea ca infractiuni a faptelor grave care aduc atingere acestor valori sociale. De aceea, dispozitiile criticate, cuprinse in sectiunea a II-a a capitolului I, intitulat "Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii", din titlul II al partii speciale a Codului penal, nu numai ca nu contravin, ci reprezinta garantia juridico-penala a prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    De asemenea, Curtea constata ca in sistemul nostru de drept penal infractiunea constituie o fapta antisociala, care afecteaza deci intreaga societate, iar nu o fapta cu caracter exclusiv privat, nici macar atunci cand prin comiterea ei sunt lezate nemijlocit drepturi sau interese private. Din aceasta conceptie decurge atat caracterul public, oficial al actiunii penale, cat si caracterul public al pedepsei.
    Din ratiuni de politica penala legiuitorul admite exceptii de la caracterul oficial al actiunii penale in cazul unor infractiuni cu o periculozitate sociala redusa, intre care si cele prevazute de art. 180 si 181 din Codul penal, aratate de autorul exceptiei, prevazand posibilitatea ca punerea in miscare a actiunii penale sa se faca la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar procesul penal sa inceteze prin impacarea partilor. Optiunea legiuitorului in aceste cazuri nu este limitata prin Constitutie. De aceea, sustinerile autorului exceptiei urmeaza sa fie respinse.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal, exceptie ridicata de Senol Menzat in Dosarul nr. 5.132/2001 al Judecatoriei Medgidia.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 februarie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Vlad Mihai Cercel