DECIZIE Nr. 65 din 6 iunie 1994
privind constitutionalitatea art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei
Deputatilor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 156 din 22 iunie 1994
Presedintele Camerei Deputatilor prin adresa nr. 8 din 25 mai 1994 a
solicitat Curtii Constitutionale ca in conformitate cu art. 144 lit. b) din
Constitutia Romaniei si cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sa se
pronunte asupra constitutionalitatii art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei
Deputatilor, aprobat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 8/1994, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994.
Sesizarea fiind formulata de chiar presedintele Camerei Deputatilor, nu s-a
mai cerut si un punct de vedere, deoarece art. 21 din Legea nr. 47/1992 nu
prevede o asemenea obligatie.
Avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si
ale art. 2, art. 3, art. 12 si art. 21 din Legea nr. 47/1992, Curtea
Constitutionala constata ca este competenta sa verifice constitutionalitatea
prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale art. 113
alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor, precum si raportul
judecatorului-raportor, retine urmatoarele:
Art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor are urmatorul
continut: "In cazurile in care Constitutia sau regulamentul prevede o majoritate
de voturi de cel putin doua treimi si presedintele constata imposibilitatea
intrunirii majoritatii prevazute, amana votul pana cand in sala de sedinte se
afla majoritatea ceruta."
Acest alineat, in contextul art. 113, da solutia procedurala care sa
asigure activitatii parlamentare legislative eficienta in aducerea la
indeplinire a unor norme constitutionale, si anume: a art. 145 alin. (1), care
cere o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei
Camere pentru inlaturarea obiectiei de neconstitutionalitate; art. 147 alin.
(1), care cere o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor
fiecarei Camere pentru adoptarea proiectului sau propunerii de revizuire a
Constitutiei; art. 147 alin. (2), care cere votul a cel putin trei patrimi din
numarul deputatilor si senatorilor pentru mediere in cazul revizuirii
Constitutiei.
Constitutionalitatea art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor
trebuie apreciata prin raportarea sa la mai multe norme constitutionale, si
anume la cele care rezulta din: art. 64, potrivit caruia Camera Deputatilor si
Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor;
art. 72 alin. (1), potrivit caruia Parlamentul adopta legi constitutionale,
legi organice si legi ordinare; art. 74 alin. (1) si (2), potrivit carora
legile organice si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu
votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, iar legile ordinare si hotararile
se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera; art. 145
alin. (1) si art. 147 alin. (1) si (2), al caror continut s-a expus mai
inainte.
Prin interpretarea tuturor acestor norme constitutionale rezulta ca
decisiva in stabilirea conformitatii art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei
Deputatilor cu Constitutia este categoria majoritate si nu cea de cvorum legal.
Cvorumul legal trebuie sa asigure conjunctura utila si reala pentru ca o Camera
sa-si poata exercita practic atributiile sale. Ca atare, acest alineat din
regulamentul parlamentar trebuie raportat nu numai la art. 64 din Constitutie,
pentru ca o asemenea interpretare ar putea duce la consecinte juridice straine
literei si spiritului Constitutiei. Este in afara oricarei indoieli ca normele
constitutionale formeaza un sistem unitar care permite ordinii constitutionale
sa se realizeze. In cazul supus examinarii Curtii este evident ca
interpretarile trebuie sa fie in acest sens, adica in sensul ca normele
regulamentare trebuie sa asigure procedural posibilitatea ca Parlamentul sa se
poata pronunta asupra problemelor pentru finalizarea carora se cere vot.
Totodata, si aceasta tine de rationalizarea si eficienta vietii parlamentare,
normele regulamentare nu trebuie sa permita o tergiversare, o amanare sine die
a deciziei parlamentare. Normele regulamentare sunt constitutionale daca
asigura desfasurarea normala, responsabila si rezonabila a vietii parlamentare.
Art. 64 din Constitutie trebuie interpretat in sensul ca se refera la
actele juridice ale Parlamentului, cu exceptia legilor de modificare a
Constitutiei. Aceste legi sunt consacrate distinct mai intai in art. 72 alin.
(1), care le nominalizeaza, si in art. 72 alin. (2), care le defineste. Apoi
urmeaza reglementarile din art. 145 alin. (1) si din art. 147 alin. (1), care
stabilesc majoritatea calificata pentru vot, si din art. 147 alin. (2), care
dau solutia pentru mediere in cazul legilor constitutionale.
Art. 64 din Constitutie are in vedere actele Parlamentului pentru votarea
carora se cer majoritatile stabilite prin art. 74. Art. 64, cerind un cvorum
egal cu majoritatea ceruta pentru votarea legilor organice (majoritatea
membrilor), face posibila, teoretic cel putin, votarea unei legi organice in
situatia in care este indeplinit cvorumul de lucru, iar toti cei prezenti
voteaza pentru lege. In cazul in care cvorumul legal nu este intrunit, Camera
nu poate proceda la votarea unei legi organice, un asemenea lucru fiind o
imposibilitate certa. Ca atare, amanarea votului se impune, lucru stabilit prin
art. 113 alineatul final din Regulamentul Camerei Deputatilor; art. 64
stabileste o limita minima, dar nimic nu impiedica o Camera ca prin
regulamentul sau sa stabileasca reguli care sa faca aplicabile si reale
dispozitiile constitutionale care privesc legile de revizuire a Constitutiei
sau adoptarea altor masuri pentru care se impune o majoritate calificata.
Altfel ar insemna ca insasi Constitutia sa-si obstructioneze propria
aplicare si eficacitate, ceea ce a fi evident contrar literei si spiritului ei,
iar regulile stabilite prin Regulamentul Camerei Deputatilor sunt reguli
procedurale, care privesc organizarea si functionarea Camerei. In legatura cu
asemenea reguli, in Decizia Curtii Constitutionale nr. 45/1994 se arata ca
"Regulamentul Camerei Deputatilor fiind un act juridic inferior
Constitutiei si legilor nu poate cuprinde reguli de fond care sunt de domeniul
acestora, dar poate cuprinde reguli de procedura pentru realizarea acestor
reglementari. Aceste reguli trebuie sa permita doar valorificarea dispozitiilor
constitutionale si legale, neputindu-le afecta cat priveste domeniul de
reglementare si continutul".
Problemele se pun similar si cat priveste art. 145 alin. (1) din
Constitutie.
Chiar daca s-ar interpreta ca art. 64 din Constitutie se refera si la
legile constitutionale sau la situatiile prevazute de art. 145 alin. (1), o
asemenea interpretare nu poate duce la concluzia ca art. 64 ar urmari sa
impiedice Parlamentul (Camerele) sa-si exercite atributiile.
Daca s-ar accepta ca se poate pune la vot o problema pentru care se cere o
majoritate calificata (2/3; 3/4), in situatia in care in sala este prezenta
doar majoritatea membrilor Camerei, ar insemna sa se accepte ca art. 64
stabileste o situatie imposibila, si anume o situatie in care varianta de vot
ar fi una sigura: caderea legii. Astfel s-ar reduce rolul Camerei, in asemenea
situatii, doar la un simulacru parlamentar, din moment ce deputatii isi dau
seama ca si daca ar vota toti cei prezenti "pentru", votul lor este
inutil, chiar daca ei ar dori adoptarea legii. O asemenea interpretare a
literei si spiritului Constitutiei ar fi obstructionista si evident nu ar
sprijini viata parlamentara.
Ca atare, interpretarea corecta a dispozitiilor constitutionale si
regulamentare implica luarea in considerare a tuturor normelor care trebuie sa
asigure cadrul organizatoric si functional necesar pentru ca Parlamentul in
intregul sau, precum si fiecare Camera sa-si poata exercita efectiv
atributiile, iar normele constitutionale privind majoritatile cerute pentru vot
nu pot fi ocolite.
Art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor da o solutie practica
si rationala: el permite amanarea votului, da posibilitatea presedintelui
Camerei sa explice motivul amanarii si sa ia masuri regulamentare pentru realizarea
corecta a atributiilor Camerei, intr-o alta sedinta. Prin posibilitatea
amanarii, textul salveaza o lege care altfel, intr-o alta interpretare, este de
la inceput respinsa.
Aceasta dispozitie regulamentara trebuie insa astfel construita incat sa nu
permita amanarea la nesfirsit a votului, impiedicind Parlamentul sa ia o
decizie, sa se pronunte prin vot. Ca atare, daca dreptul de a amana votul nu
este delimitat si conditionat, printr-o procedura sau eventual un termen,
exercitarea sa continua, in acelasi caz, poate duce pana la urma la caderea in
desuetudine a problemei asupra careia trebuie sa se decida.
Ar fi astfel o alta ipostaza in care atributiile Camerei nu s-ar putea
exercita datorita unui abuz procedural, ipostaza care contravine literei si
spiritului Constitutiei.
De aceea, pentru ca prevederile art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei
Deputatilor sa raspunda exigentelor constitutionale, el trebuie sa contina o
delimitare in timp, rezonabila, care sa asigure exercitarea votului si,
bineinteles, posibilitatea Camerei de a se pronunta, in cunostinta de cauza,
asupra problemei ce s-ar incadra in ipotezele prevazute de acest articol.
Numai la implinirea acestui termen Camera Deputatilor va putea proceda la
vot si in conditiile art. 64 din Constitutie care instituie cvorumul minim
legal de lucru al Parlamentului. Decizia va putea fi insa adoptata cu
respectarea majoritatii cerute de Constitutie, potrivit naturii problemei
supuse dezbaterii, lipsa in continuare a unor parlamentari neputand avea alta
semnificatie decat aceea a refuzului de a participa la vot.
Fata de cele aratate, avand in vedere prevederile art. 144 lit. b) din
Constitutie, ale art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor si ale
Legii nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Textul art. 113 alin. 4 din Regulamentul Camerei Deputatilor este
constitutional numai in masura in care prin regulament s-ar stabili un termen
rezonabil pentru supunerea la vot a problemei aflate in discutie, destinat sa
asigure pastrarea actualitatii acestei probleme.
2. Prezenta decizie se comunica Camerei Deputatilor si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 6 iunie 1994 si la ea au participat
Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos
Fazakas, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan
Zlatescu, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu