DECIZIE   Nr. 646 din 29 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 262 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 60 din 23 ianuarie 2006

               

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Marinela Minca          - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 262 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihaela Lupu in Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta, personal, autoarea exceptiei si se constata lipsa celeilalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autoarea exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sens in care depune concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu vin in contradictie cu prevederile din Legea fundamentala invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 9.123/2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 262 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihaela Lupu in dosarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 63 alin. 2 si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala contravin prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si celor care reglementeaza activitatea Ministerului Public, deoarece, in opinia sa, procurorul nu are calitatea de magistrat si, de vreme ce este doar un organ exclusiv de urmarire penala care conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, nu poate indeplini deopotriva functia de urmarire si de instructie penala prin posibilitatea de a administra probe in procesul penal.
    Autoarea exceptiei arata ca prevederile art. 262 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor referitoare la garantarea dreptului la aparare, deoarece ofera procurorului posibilitatea de a aprecia discretionar rezolvarea unei cauze penale, atata timp cat in prezenta cauza i-a fost respinsa cererea de probatorii formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nici unul dintre principiile constitutionale enuntate nu este incalcat de prevederile legale criticate.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece Ministerului Public, prin procurori, in calitate de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, ii revine sarcina sa lamureasca cauza sub toate aspectele. Aprecierea probelor de catre procurori nu prejudeca procesul penal, ci determina doar modul in care se finalizeaza urmarirea penala. Instanta de judecata este cea care face aprecierea finala a probelor administrate in cele doua faze ale procesului penal.
    De altfel, prevederile articolelor mentionate, referitoare la dreptul la un proces echitabil, nu impun o delimitare intre functiile de urmarire si instructie, ci separarea stricta a acestora de functia de judecata, ceea ce presupune ca persoana care are competenta de a hotari asupra temeiniciei acuzatiilor de natura penala sa nu poata desfasura acte de urmarire penala in aceeasi cauza.
    Referitor la critica formulata cu privire la art. 262 din Codul de procedura penala, Guvernul apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, ci, dimpotriva, raspund exigentelor constitutionale, intrucat ii impun procurorului sa adopte o solutie de finalizare a urmaririi penale numai atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului si, respectiv, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate.
    Imprejurarea ca in speta se invoca o atitudine discretionara a procurorului, care a respins in mod nejustificat o cerere de completare a probatoriului formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, nu atrage neconstitutionalitatea art. 262 din Codul de procedura penala. Aplicarea in concret a dispozitiilor legale mentionate nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate, excedand competentelor Curtii Constitutionale, astfel cum sunt stabilite prin Legea nr. 47/1992, ele constituind atributul exclusiv al instantei de judecata, care este obligata ca, la prima infatisare, sa verifice regularitatea actului de sesizare, astfel cum prevad dispozitiile art. 300 alin. 1 din Codul de procedura penala.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale referitoare la aprecierea si administrarea probelor nu opresc partile interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garantiile care conditioneaza procesul echitabil. De asemenea, prerogativele privind aprecierea probelor in procesul penal, incredintate de legiuitor procurorului, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constitutie, si nu o incalcare a acestor dispozitii.
    Cat priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 262 din Codul de procedura penala, fata de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala, Avocatul Poporului apreciaza ca acestea din urma nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 262 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    - Art. 63 alin. 2 - Probele si aprecierea lor:
    "Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.";
    - Art. 65 alin. 1 - Sarcina administrarii probelor:
    "Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.";
    - Art. 262 - Rezolvarea cauzelor:
    "Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
    1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:
    a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
    b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
    2. da ordonanta prin care:
    a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 11.
    Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;
    b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de suspendarea urmaririi."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind liberul acces la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 131 alin. (1) si (3) privind activitatea Ministerului Public, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004. Cu acel prilej Curtea a constatat ca prerogativele incredintate procurorului de catre legiuitor, privind administrarea si aprecierea probelor in cursul urmaririi penale, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicata, iar nu o incalcare a acestor dispozitii constitutionale, asa cum neintemeiat sustine autoarea exceptiei de neconstitutionalitate. Potrivit Constitutiei Romaniei, Ministerul Public este o parte componenta a autoritatii judecatoresti, si nu a puterii executive sau a administratiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii si de aparator al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, ii revine sarcina ca in faza de urmarire penala sa caute, sa administreze si sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.
    Curtea a mai constatat ca nu poate retine nici critica dispozitiilor art. 63 alin. 2 si ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala, in raport de prevederile constitutionale care consacra dreptul partii la un proces echitabil, intrucat dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe si de a cere administrarea lor se pastreaza in tot cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii, cand acesta poate sa solicite respingerea probelor cerute de procuror si de parti, ca o consecinta a dreptului sau la aparare.
    Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    Cat priveste critica referitoare la prevederile art. 262 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu se poate sustine ca acestea aduc atingere dreptului la aparare, intrucat, in masura in care partea interesata considera ca procurorul a pronuntat in mod discretionar una dintre solutiile mentionate in textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, in cazul emiterii rechizitoriului, de a arata judecatorului in ce consta nelegalitatea comisa, cat si, in cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 si 278^1 din Codul de procedura penala, plangere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanta de judecata, dupa caz.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 si art. 262 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihaela Lupu in Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru