DECIZIE Nr.
645 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 si art. 23 din Legea nr. 327/2006
privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de
probatiune
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 şi 23 din Legea nr. 327/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de
probaţiune, excepţie ridicată de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruţa Moga, Daniela
Popescu, Carmen Melencu, Oxana Andrei şi RamonaTurtoi în Dosarul nr. 9.816/95/2007
al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care
arată că textele de lege criticate nu conţin dispoziţii contrare prevederilor
constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.816/95/2007, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 şi 23 din Legea nr. 327/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de
probaţiune. Excepţia a fost ridicată de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruţa
Moga, Daniela Popescu, Carmen Melencu, Oxana Andrei şi Ramona Turtoi în cadrul
unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti reprezentând prima de
concediu de odihnă pentru anul 2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt contrare art. 16 din
Constituţie, întrucât creează o discriminare între consilierii de probaţiune şi
personalul auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, deşi activitatea
acestora are aceeaşi finalitate şi scop. In acest sens, arată că, anterior,
prin Legea nr. 50/1996, ambele categorii profesionale au beneficiat de aceleaşi
drepturi, incluzând dreptul la prima de vacanţă, iar mai apoi consilierii din
serviciile de probaţiune au primit o reglementare distinctă, respectiv prin
Legea nr. 327/2006, din care s-a omis dreptul la prima de vacanţă, deşi personalul
auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti a continuat să beneficieze de
acest drept.
Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, discriminarea arătată de
autorii excepţiei fiind evidentă, întrucât prin Legea nr. 327/2006 au fost
retrase drepturile avute, acestea fiind prevăzute pentru toate celelalte
categorii de personal ale Ministerului Justiţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
instituirea unor reguli speciale este justificată de situaţia diferită a
personalului din serviciile de probaţiune care constituie o categorie distinctă
în sfera sistemului judiciar.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15 şi 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea
şi alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 19
iulie 2006, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 15: „(1) Personalul
din serviciile de probatiune beneficiază de concediu de odihnă plătit.
(2)Durata concediului de odihnă este de 30 de zile
lucrătoare şi corespunde activităţii desfăşurate timp de un an calendaristic.
(3)Concediul anual de
odihnă se efectuează de către personalul din serviciile de probatiune, de regulă,
în perioada vacanţei judecătoreşti.
(4)Cererile de concediu de odihnă ale consilierilor
de probatiune se aprobă de şeful serviciului de probatiune.
(5)Cererile de
concediu de odihnă ale inspectorilor de probatiune şi ale şefilor serviciilor
de probatiune se aprobă de directorul Direcţiei de probatiune.
(6)Conducerile Direcţiei de probatiune şi ale
serviciilor de probatiune au obligaţia să asigure efectuarea concediului de
odihnă de către personal în cursul anului calendaristic în care s-a născut
acest drept, zilele de concediu neefectuate putând fi reportate în primul
trimestru al anului următor.";
- Art. 23: „Prevederile
Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din
organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se mai aplică personalului din serviciile de
probatiune la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Autorii excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în
drepturi a cetăţenilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii excepţiei critică faptul că prin art. 15 din Legea nr.
327/2006 este reglementat dreptul la concediu de odihnă al personalului din
serviciile de probatiune, fără a se prevedea şi dreptul la prima de vacanţă.
Acest drept a fost acordat anterior prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea
şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti,
republicată în Monitorul Oficial al Româniri, Partea I, nr. 563 din 18
noiembrie 1999, şi păstrat, ulterior abrogării acestei legi, pentru personalul
auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor prin
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului
auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007.
Considerând că personalul din serviciile de probatiune
îndeplineşte funcţii echivalente personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, autorii excepţiei susţin că diferenţa de tratament juridic este
discriminatorie. Acesta este motivul pentru care se critică şi prevederea art.
23 din Legea nr. 327/2006 prin care se stabileşte că dispoziţiile Legii nr.
50/1996 nu mai sunt aplicabile pentru consilierii de probatiune.
Faţă de aceste susţineri, Curtea observă că prin Legea
nr. 50/1996 au fost reglementate iniţial, unitar, salarizarea şi alte drepturi
ce au revenit magistraţilor şi personalului din organele autorităţii
judecătoreşti. Prin dispoziţiile ce se aplicau în mod uniform tuturor acestor
categorii profesionale era consacrat, în art. 411, dreptul la prima de concediu. Ulterior, salarizarea şi celelalte
drepturi ce revin diferitelor categorii profesionale prevăzute în acest act
normativ au primit o reglementare separată. Astfel, spre exemplu, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, a reglementat salarizarea şi alte
drepturi ale magistraţilor, Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 1 septembrie 2006, a
reglementat salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut
special din sistemul administraţiei penitenciare, Legea nr. 327/2006 a
reglementat salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de
probatiune, iar Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, abrogând în totalitate Legea
nr. 50/1996, a reglementat salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Raţiunea pe
care a avut-o legiuitorul în instituirea unei reglementări diferenţiate pe
categorii socio-profesionale a fost întemeiată pe necesitatea unui tratament
diferenţiat care să ţină cont de situaţiile specifice în care se găseau aceste
categorii de persoane. Astfel, în expunerea de motive ce a stat la baza
adoptării Legii nr. 327/2006 se arată, în esenţă, că, având în vedere
activitatea şi pregătirea personalului din serviciile de probatiune, această
lege este necesară tocmai pentru a crea un regim mai favorabil acestei
categorii de persoane, prin acordarea unor salarii şi a unor drepturi care să
compenseze efortul şi riscurile ce le implică activitatea desfăşurată.
Având în vedere tot acest context, precum şi motivele
pe care le-a avut în vedere legiuitorul atunci când a instituit un tratament
juridic diferenţiat pentru categoriile socio-profesionale mai sus amintite,
Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare
prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor. In acest sens, trebuie amintit că aceste prevederi constituţionale
au în vedere instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii
similare, însă nu presupun omogenitate. Astfel, situaţii diferite justifică, şi
în anumite cazuri chiar impun, un tratament juridic diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15 şi art. 23 din Legea nr. 327/2006 privind salarizarea şi
alte drepturi ale personalului din serviciile de probaţiune, excepţie ridicată
de Ion Sorin Vezure, Eliza Doruţa Moga, Daniela Popescu, Carmen Melencu, Oxana
Andrei şi Ramona Turtoi în Dosarul nr. 9.816/95/2007 al Tribunalului Gorj -
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea