DECIZIE   Nr. 64 din 20 iunie 1995

cu privire la constitutionalitatea Legii privind ajutorul social

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 131 din 29 iunie 1995

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 30 mai 1995, de catre 91 de deputati, si anume: Karoly Kerekes, Alexandru Konya Hamar, Ioan Nemeth, Iosif Alfred Mazalik, Ferenc Asztalos, Istvan Antal, Jolt Zoltan Fekete, Benedek Nagy, Akos Birtalan, Ludovic Rakooczi, Ervin Zoltan Szekely, Iuliu Vida, Matei Barna Elek, Francisc Pecsi, Gheorghe Tokay, Eugen Matis, Imre Andras, Attila Varga, Iosef Nandor Nemenyi, Arpad-Francisc Marton, Francisc Baranyi, Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Mircea Ciumara, Gheorghe Cristea, Barbu Pitigoi, Florian Ion-Angelo, Radu Livezeanu, Gavril Dejeu, Mircea Ioan Popa, Sorin Victor Lepsa, Mircea-Mihai Munteanu, Mihail Bucur, Ion Cornita, Vasile Gheorghe Pop, Victor George Stanescu, Petre Dugulescu, Viorel Pavel Costel Paunescu, Emil Teodor Popescu, Mihail Nica, Valentin Vasilescu, Horia Radu Pascu, Teodora Bertzi, Ioan Ghise, Alexandru Athanasiu, Dorel Coc, Ioan Sorin Marinescu, Smaranda Dobrescu, Ioan Strachinaru, Vasile Mandroviceanu, Alexandru Brezniceanu, Stefan Ilie, Corneliu-Constantin Ruse, Emil Boros, Laszlo Zsigmond, Paula-Maria Ivanescu, Ion Muresan, Remus-Constantin Opris, Otto-Ernest Weber, Emil Livius Nicolae Putin, Teodor Vintilescu, Sorin Pantis, Octavian Bot, George Crin Antonescu, Laurentiu Romulus Ioan Jorca, Corneliu Dorin Gavaliugov, Teodor Luputiu, Gheorghe Todut, Victor Bostinaru, Gheorghe Tarna, Dragos Enache, Constantin Arhire, Vasile Popovici, Gheorghe Gorun, Lazar Madaras, Laurentiu Priceputu, Constantin Serban Radulescu-Zonner, Ioan Victor Pica, Calin Emil Anastasiu, Liviu Neculai Marcu, Adriean Videanu, Georgica Alexandrache, Nestor Calin, Mircea Popescu, Ion Dinu, Constantin Ionescu, Iuliano Valentin, Constantin Gheorghe Avramescu, Varujan Vosganian si Ladislau Borbely, cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 23 din Legea privind ajutorul social.
    De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 31 mai 1995, de catre 25 de senatori, si anume: Dan Constantin Vasiliu, Mircea Boulescu, Cristian Dumitrescu, Ioan Turlacu, Andrei Tugulea, Dumitru Mugurel Ceraceanu, Ovidiu Popescu, Mihail Iurcu, Stefan-Traian Mocuta, Vasile Strimbu, Alexandru Paleologu, Dumitru Calueanu, Nicolae Manolescu, Stefan Radoff, Vasile Vetisanu, Ioan-Paul Popescu, Emilian Buzica, Tiberiu Vladislav, Constantin Moiceanu, Sabin Ivan, Ionel Aichimoaie, Sorin Adrian Vornicu Nichifor, Constantin Ticu Dumitrescu, Ioan Manea si Matei Boila, cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor aceluiasi text de lege.
    La 1 iunie 1995, un numar de 32 de senatori, si anume: Alexandru Paleologu, Emilian Buzica, Vasile Radu, Nicolae Manolescu, Stefan Radoff, Matei Boila, Ioan Manea, Andrei Tugulea, Constantin Moiceanu, Lajos Magyari, Zoltan Hosszu, Denes Seres, Gabor Kozsokar, Peter Constantin Buchwald, Bela Marko, Dumitru Calueanu, Emil Negrutiu, Mihail Buracu, Karoly Ferenc Szabo, Nistor Badiceanu, Adrian Sirbu, Valentin Corneliu Gabrielescu, Constantin Ticu Dumitrescu, Tiberiu Vladislav, Sabin Ivan, Mihail Iurcu, Mircea Boulescu, Ioan Turlacu, Traian Stefan Mocuta, Vasile Strimbu, Dumitru Mugurel Ceraceanu si Radu Ceontea au sesizat Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 6 si art. 23 din Legea privind ajutorul social.
    Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze cele trei sesizari, care s-au inaintat cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    In toate cele trei sesizari se arata ca instituirea, prin art. 23 din legea atacata, a unei taxe de trecere a frontierei este neconstitutionala pentru urmatoarele motive:
    - in proiectul de lege transmis de Guvern catre Senat nu a existat nici o propunere de instituire a acestei taxe, ea aparind doar in urma dezbaterilor din Camera Deputatilor; ca atare, insusi Guvernul, caruia ii apartine initiativa legislativa, a considerat ca ii sunt asigurate sursele financiare necesare pentru plata ajutorului social, insa, pe parcurs, cu prilejul dezbaterilor din Camera Deputatilor, si-a insusit ideea readucerii in legislatie a acestei taxe, dupa ce Curtea Constitutionala constatase, prin deciziile nr. 71/1993 si nr. 75/1994, ca aceasta taxa reprezinta un impediment de ordin financiar in exercitiul dreptului la libera circulatie prevazut de art. 25 alin. (1) din Constitutie;
    - textul din lege criticat instituie o restrictie, avand caracter permanent si de principiu, a dreptului la libera circulatie;
    - totodata, taxa reprezinta un impediment financiar in exercitarea dreptului la libera circulatie, care nu se justifica in sensul aceleiasi dispozitii constitutionale;
    - conform art. 49 alin. (1) din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans numai daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor etc.; cum aceasta enumerare este limitativa, ea nu este susceptibila de extindere;
    - precizarea din acelasi text constitutional "dupa caz" semnifica faptul ca intre temeiul constitutional concret, pe de o parte, si masura de restrangere a exercitiului unui drept, pe de alta parte, trebuie sa existe o interdependenta, o interconditionare care, in cazul de fata, nu exista;
    - taxa constituie o masura adoptata cu eludarea principiului proportionalitatii prevazut de art. 49 alin. (2) din Constitutie;
    - instituirea taxei este contrara principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale prevazut de art. 53 alin. (2) din Constitutie, intrucat reprezinta o sarcina fiscala intemeiata pe simplul exercitiu al unui drept constitutional, fara a fi justificata in nici un fel de o prestatie a unei autoritati publice;
    - la adoptarea acestei legi nu s-a tinut seama de Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea nr. 33/1995, care prevede angajamentul ferm al statelor membre ale Consiliului Europei de a nu aduce atingere dreptului persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a stabili si a mentine contacte libere si pasnice, peste frontiere, cu persoane care se afla in mod legal in alte state, indeosebi cu acelea cu care au in comun identitatea etnica, culturala, lingvistica sau religioasa ori patrimoniul cultural, si sa nu aduca atingere dreptului acelorasi persoane de a participa la activitatile organizatiilor neguvernamentale atat la nivel national, cat si international.
    - in sfarsit, ca aceasta restrangere a unui drept fundamental garantat de Constitutie ar deveni un precedent nedorit, mai ales ca, anterior, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul sesizarilor de fata si, ca atare, la identitate de cauza se impune aceeasi solutie.
     In sesizarea grupului de 33 de senatori sunt atacate, pe langa dispozitiile art. 23 din lege, si cele ale art. 6, pe considerentul ca acestea ar contraveni art. 45 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit carora copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor si ca statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Astfel fiind, alocatia de stat pentru copii se acorda pe baza dreptului subiectiv al acestora, indiferent de starea patrimoniala si de veniturile familiei, deci ea ar trebui exclusa din suma veniturilor totale ale familiilor care se ia drept baza pentru calculul valorii ajutorului social.
    In temeiul art. 19 din Legea nr. 47/1992, sesizarile au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, presedintele Camerei Deputatilor arata urmatoarele:
    - art. 23 din lege stabileste cadrul juridic pentru constituirea surselor financiare necesare platii ajutorului social conceput ca o incontestabila masura de ocrotire sociala, in considerarea obligatiilor ce revin statului de a lua masurile ce se impun pentru cresterea calitatii vietii cetatenilor; potrivit art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie; dispozitiile criticate nu sunt cu nimic contrare practicii anterioare a Curtii Constitutionale, deoarece destinatia taxei (constituirea unor fonduri vizand unele masuri de protectie sociala) este precis determinata - si nu generic - respectiv, alimentarea surselor necesare platii ajutorului social;
    - perceperea taxei nu este nicidecum permanenta, cum se sustine intr-una dintre sesizari, fiind limitata la anul 1995;
    - instituirea taxei de trecere a frontierei nu contravine art. 53 din Constitutie, deoarece, prin plata ei, cetatenii care calatoresc in strainatate contribuie la cheltuielile publice ale statului in domeniul ocrotirii sociale;
    - faptul ca Guvernul nu a prevazut initial aceasta sursa de finantare nu are nici o relevanta; legea este un act al Parlamentului, care exprima vointa suverana a acestuia, astfel incat nu are nici o importanta paternitatea legislativa a propunerii in final inscrisa in lege;
    - nici pretinsa incalcare a principiului proportionalitatii, prevazut de art. 49 din Constitutie, nu se dovedeste intemeiata, pentru ca raportarea taxei la costul unei calatorii in strainatate reprezinta practic un procent infim (mai putin de 1% din valoarea acesteia), aceasta fara a mai lua in seama alte taxe (pasaport, asigurare etc.), care niciodata nu au fost reclamate ca neconstitutionale;
    - este de subliniat si faptul ca ajutorul social este suportat in cea mai mare parte de la bugetul asigurarilor sociale de stat si numai in cazul cand acesta ar fi neindestulator s-ar apela la taxele respective;
    - cat priveste art. 6 din lege, textul nu incalca nici un drept constitutional al copilului, incluzand in veniturile familiei din care care face parte valoarea alocatiei de stat ce-i este destinata.
    In punctul sau de vedere, presedintele Senatului a aratat ca sesizarile sunt neintemeiate, pentru urmatoarele motive:
    - libera circulatie nu este un drept absolut si nici vreun privilegiu al unei categorii de persoane;
    - taxa de trecere a frontierei nu incalca dreptul la libera circulatie, ea fiind instituita printr-o lege: or, insusi textul art. 25 din Constitutie prevede ca "...legea stabileste conditiile de exercitare a acestui drept";
    - sumele stabilite drept taxe sunt foarte mici comparativ cu cheltuielile de deplasare in strainatate, de ordinul sutelor de mii, iar, pe de alta parte, exista si altfel de cheltuieli impuse de asemenea deplasari (taxe de viza, de asigurare, de pasaport etc.) cu privire la care nimeni n-a obiectat vreodata ca ar fi impedimente care ar ingradi dreptul la libera circulatie, la fel ca si in cazul taxelor percepute pentru utilizarea cailor de circulatie, despre care nu s-a sustinut niciodata ca ar fi neconstitutionale;
    - toate locurile de trecere a frontierei implica cheltuieli mari legate de dotari suplimentare, noi puncte de trecere etc.; partial, la acoperirea acestor cheltuieli contribuie si aceasta taxa;
    - cat despre faptul ca astfel de taxe ar impiedica exercitiul drepturilor ce revin minoritatilor nationale, se opineaza ca instituirea unui regim special in acest sens ar insemna un privilegiu care ar incalca grav egalitatea in drepturi a cetatenilor.
    - caracterul echitabil al taxei respective decurge si din faptul ca anumite categorii de persoane, a caror deplasare in strainatate se intemeiaza pe justificate ratiuni, sunt scutite, potrivit art. 25 din lege, de plata acestei taxe;
    - relativ la art. 6, se arata ca este de necontestat apartenenta copilului minor, titular de alocatie de stat, la familia de care apartine si, prin urmare, venitul respectiv nu poate fi exclus din suma globala a tuturor veniturilor ce revin familiei, in vederea calcularii ajutorului social cuvenit, nici un text constitutional nefiind incalcat prin dispozitiile legale cuprinse in art. 6 din lege.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca sesizarile sunt neintemeiate, deoarece:
    - prin lege nu s-a urmarit instituirea, cu caracter de principiu, a unei taxe definitive, ci doar temporar, pentru anul 1995, si numai in considerarea unei incontestabile masuri de protectie a persoanelor defavorizate - ajutorul social -, in temeiul principiului solidaritatii sociale, caracteristic oricarui stat care se preocupa de nivelul de trai al cetatenilor sai;
    - nici o prevedere a legii nu restrange dreptul la libera circulatie; nu exista masuri de neeliberare a pasapoartelor sau de alta natura care sa vizeze un astfel de obiectiv;
    - nu este incalcat nici art. 53 din Constitutie, plata taxei de trecere a frontierei fiind, dimpotriva, o modalitate prin care cetatenii contribuie la cheltuielile publice impuse de ajutorarea categoriilor defavorizate ale populatiei;
    - taxele respective, raportate la salariul mediu pe economie (261.000 lei) au un caracter neinsemnat: 5,7% pentru suma de 15.000 lei si 1,9% pentru cea de 5.000 lei, fapt care explica, de altfel, frecventa constanta a deplasarilor in strainatate in perioada in care taxa a fost perceputa;
    - cerintele proportionalitatii nu sunt nici ele incalcate, pentru ca masura luata nu este disproportionata in lumina scopului social urmarit, cu atat mai justificat in actuala perioada de tranzitie pe care o parcurge tara si dificultatile pe care le intampina familiile cu venituri reduse, date fiind resursele bugetare existente;
    - nu este nevoie de nici o contraprestatie la o astfel de masura, in cauza fiind exclusiv un obiectiv social declarat chiar in primul articol al legii, desi persoanele care calatoresc in strainatate beneficiaza de o serie de servicii (vamale, consulare etc.) care se incadreaza in categoria cheltuielilor publice destinate tuturor cetatenilor si care nu pot fi asigurate numai pe seama taxei de pasaport;
    - cat priveste discriminarea minoritatilor nationale, ea nu are nici un temei, pentru ca masura de percepere a taxei are caracter general, nevizind in vreun fel o anumita parte a populatiei;
    - in legatura cu art. 6, se arata ca entitatea la care se raporteaza legea in vederea acordarii ajutorului social este familia si este si firesc sa fie luate in calcul toate veniturile acesteia, inclusiv alocatia de stat pentru copii;
    - cat priveste exceptiile de la aceasta regula (bursele de merit ale elevilor si studentilor si ajutoarele acordate sotiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu), ele se justifica prin natura lor deosebita; caracterul de venituri cu semnificatie de adevarate recompense pentru performante deosebite in activitatea de invatamant (primul caz) si situatia deficitara evidenta a veniturilor familiei celor plecati sa satisfaca stagiul militar (al doilea caz).
    Intrucat sesizarile privesc neconstitutionalitatea aceleasi legi, Curtea a decis conexarea lor.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere cele trei sesizari de neconstitutionalitate primite, punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si legea ce face obiectul controlului de constitutionalitate raportata la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    1. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 6 alin. (1)
    In cuprinsul prevederilor art. 6 alin. (1) se reglementeaza componenta venitului net lunar al fiecarei familii, in raport cu care se stabileste cuantumul ajutorului social, deoarece art. 4 prevede ca valoarea acestuia este echivalenta cu diferenta dintre sumele prevazute la art. 3 (81.000 lei pentru familiile formate din 2 persoane, 113.000 lei pentru familiile formate din 3 persoane, 142.000 lei pentru familiile formate din 4 persoane, 169.000 lei pentru familiile formate din 5 persoane si cate 25.000 lei pentru fiecare alta persoana care face parte din familie) si venitul lunar net al familiei respective. Acest venit lunar cuprinde toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza, precum si ajutoare si indemnizatii cu caracter permanent, acordate potrivit legii, cu exceptia burselor de merit pentru elevi si studenti si a ajutorului care se acorda sotiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu.
    Intr-una dintre sesizari se sustine ca ar fi trebuit exceptata alocatia de stat pentru copii, ca fiind expresia unui drept subiectiv distinct al acestora, indiferent de starea patrimoniala si de veniturile familiei, deoarece prin includerea acestei alocatii se incalca art. 45 din Constitutie care asigura un regim special de protectie a copiilor si tinerilor.
    In primul rand, includerea alocatiei de stat pentru copii intre veniturile familiilor din care acestia fac parte nu aduce nici o atingere dispozitiilor de ocrotire speciala constitutionala, consacrate in art. 45 precitat, critica fiind lipsita astfel de unicul suport constitutional invocat. In adevar, potrivit acestor prevederi constitutionale, statul acorda alocatii de stat pentru copii, precum si alte forme de protectie sociala. Or, faptul ca aceasta alocatie este inclusa printre veniturile familiilor din care copiii fac parte, pentru stabilirea plafonului valoric al ajutorului social, nu afecteaza cu nimic nici existenta, nici destinatia acestor alocatii care raman neschimbate. Asadar, prevederile art. 6 din lege nu se pot afla, in vreun fel, in conflict cu dispozitiile art. 45 alin. (2) din Constitutie.
    In al doilea rand, nementionarea acestei alocatii intre veniturile exceptate de la includerea lor in totalul celor realizate de familiile avute in vedere de lege reprezinta expresia unei optiuni exclusive a legiuitorului in materia delimitarii acelor venituri considerate ca permanente si semnificative pentru stabilirea venitului net lunar al fiecarei familii. Exceptarile respective au in vedere fie o valoare de recompensa pentru eforturi deosebite in procesul de invatamant, fie situatia deficitara, temporara, in care se afla sotiile celor care-si satisfac serviciul militar obligatoriu, asa dupa cum Guvernul a justificat prin punctul sau de vedere.
    In al treilea rand, cenzurarea acestei optiuni pe calea controlului de constitutionalitate nu este cu putinta. In adevar, potrivit competentei stabilite prin Constitutie si prin legea sa organica de functionare, Curtea Constitutionala nu dispune de atributii care sa-i permita repararea unor posibile omisiuni ale legiuitorului, pentru ca, intr-o asemenea situatie, el s-ar substitui organului unic legiuitor al tarii, care este Parlamentul, devenind un legislator pozitiv; or, acest lucru este inadmisibil in sistemul nostru constitutional.
    2. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 23
    Legea privind ajutorul social, criticata prin sesizarile de fata, prevede la art. 23 urmatoarele: "In vederea constituirii surselor necesare acoperirii dreptului de ajutor social prevazut de prezenta lege, in anul 1995 se instituie taxa de trecere a frontierei pentru cetatenii romani care se deplaseaza in strainatate in scop turistic sau personal.
    Taxa prevazuta la alin. (1) se stabileste la nivelul de 15.000 lei pentru fiecare iesire din tara si, respectiv, 5.000 lei, in cazul micului trafic de frontiera".
    Principalele critici aduse acestui text se intemeiaza pe prevederile art. 25, 49 si 53 din Constitutie, avandu-se in vedere practica in materie a Curtii Constitutionale, exprimata prin deciziile nr. 71/1993, 75/1994 si 139/1994 ale acesteia.
    Potrivit art. 25 din Constitutie, dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate, este garantat, legea stabilind conditiile realizarii acestui drept. Art. 49 stabileste ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii. In sfarsit, potrivit art. 53, cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
    Interpretind aceste texte constitutionale, prin cele trei decizii citate mai sus, cuprinzand referiri la caracterul constitutional al taxei de trecere a frontierei, Curtea Constitutionala a retinut, in esenta, ca aceasta taxa este constitutionala numai daca nu a urmarit stanjenirea financiara a dreptului la libera circulatie, ci exclusiv un obiectiv social, si anume ajutorarea familiilor si persoanelor cu venituri scazute, aceasta masura justificandu-se doar prin existenta temporara a unei situatii exceptionale, din cauza lipsei unor fonduri bugetare, ca instituirea acestei taxe poate fi considerata proportionala cu situatia care a determinat-o numai in cazul cand perceperea ei se face in considerarea unui drept de protectie social concret, existent in dreptul pozitiv, caci altfel dreptul la libera circulatie ar fi grav afectat. In adevar, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 139/1994, nu s-ar putea retine ca restrangerea exercitiului unui drept (cel de libera circulatie) este proportionala cu situatia care a determinat-o daca aceasta restrangere a fost instituita in perspectiva unei masuri de protectie sociala, practic nedefinita si avand ca finalitate - prin permanenta si caracterul ei de principiu - instituirea, in realitate, a unei resurse suplimentare de alimentare a fondurilor destinate bugetului asigurarilor sociale de stat. In aceste conditii ar fi afectate deopotriva si dispozitiile art. 53 alin. (2) din Constitutie, pentru ca nu s-ar mai putea sustine ca, in cauza, ar opera o justa asezare a sarcinilor fiscale ce revin contribuabililor pentru suportarea cheltuielilor publice.
    Dispozitiile art. 23 din Legea privind ajutorul social nu contravin nici prevederilor constitutionale citate mai sus, nici practicii constante a Curtii Constitutionale.
    Astfel, sub raportul dreptului pozitiv, situatia este precis delimitata in raport cu cele anterioare, pentru ca legea de fata, in intregime, instituie o forma concreta de protectie sociala, denumita ajutor social. Prin art. 1 se precizeaza ca destinatarii acesteia sunt familiile si persoanele singure, fara venituri sau cu venituri mici. Scopul legii este ajutorarea acestora in functie de anumite plafoane valorice de venit si in raport cu numarul membrilor familiei, respectiv pe baza unor criterii obiective. Legea reglementeaza procedura de stabilire a dreptului la ajutorul social, obligatia beneficiarilor de a starui pentru incadrarea lor in munca, daca este cazul, cu sanctiuni atunci cand se incalca aceste obligatii. Ca atare, era necesar si firesc sa se urmareasca si stabilirea surselor financiare necesare, in conditiile in care, dupa cum arata Guvernul, bugetul de stat pe anul 1995 era deja aprobat si nu putea asigura in totalitate aceste resurse. Aceasta cerinta era acoperita prin prevederile art. 21 din lege, care stabilesc ca fondurile necesare platii ajutorului social se suporta din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, din veniturile proprii si din sumele defalcate, cu aceasta destinatie, din bugetul de stat. Dat fiind insa nivelul acestor resurse, art. 23 - criticat prin sesizarile de fata - prevede ca, in vederea constituirii surselor necesare acoperirii dreptului de ajutor social, se instituie taxa de trecere a frontierei in anul 1995 pentru cetatenii romani care se deplaseaza in strainatate in scop turistic sau personal, nivelul taxelor fiind cel aratat mai sus.
    Potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, Romania este un stat de drept, democratic si social, in care libera dezvoltare a personalitatii umane si dreptatea sunt garantate. In acest scop, art. 43 prevede ca statul este obligat sa ia masuri de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent, iar art. 134 alin. (2) lit. f) reglementeaza obligatia statului de a asigura crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.
    Aceasta preocupare trebuie sa-si gaseasca corespondenta in masuri concrete privitoare la categoriile populatiei cu venituri modeste, afectate, in principal, de costurile sociale ale actualei perioade de tranzitie. O asemenea masura o constituie instituirea ajutorului social pe care, chiar in debutul legii, art. 1 alin. (2) o caracterizeaza ca intemeindu-se pe principiul solidaritatii sociale.
    In aceste conditii, prevederile art. 53 din Constitutie nu fac decat sa reflecte aceste realitati si cerinte, reglementand obligatia pentru cetateni de a contribui, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice, sistemul legal de impuneri trebuind sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
    Pe de alta parte, statul este obligat sa asigure intocmirea unui buget care sa se intemeieze pe satisfacerea nevoilor economice si sociale ale tarii, pornind de la resursele ce pot fi utilizate in scopul alimentarii lui pe caile cele mai potrivite. Or, o asemenea exigenta este in functie de posibilitatile reale ale societatii, cat si de existenta unor prioritati care se invedereaza cu necesitate intr-un context economic si social anumit.
    Concilierea unor prioritati de ordin social, pe fondul unor posibilitati bugetare limitate, poate genera desigur, situatii conflictuale, in planul respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ce revin cetatenilor.
    Este de necontestat ca, asa dupa cum s-a retinut, instituirea taxei de trecere a frontierei a fost afectata unui scop social, dar acest lucru nu trebuie sa se faca prin sacrificarea sau compromiterea unui drept fundamental, care este cel de libera circulatie, consfintit prin prevederile art. 25 din Constitutie.
    Din acest motiv, prevederile Legii privind ajutorul social sunt astfel redactate incat previn o asemenea grava afectare a acestui drept, continand norme care asigura, in acelasi timp, respectarea principiului proportionalitatii cuprins in prevederile art. 49 alin. (2) din Constitutie.
    In acest sens, stanjenirea dreptului de libera circulatie nu se realizeaza in considerarea unor drepturi generice, practic nedefinite, ci in perspectiva afectarii, pentru o perioada anume, a taxei respective destinate a contribui la alimentarea resurselor financiare insuficiente, legate de satisfacerea unui drept concret privind ajutorul social expres reglementat prin aceasta lege.
    Ca urmare, nu s-ar mai putea sustine ca restrangerea instituita prin aceasta taxa este nedeterminabila, prin imposibilitatea raportarii ei la o situatie anumita care a necesitat introducerea ei. Mai mult, dupa cum rezulta din prevederile art. 23 din lege, aplicarea acestei taxe are o destinatie precisa: alimentarea surselor necesare acoperirii acestui drept (de ajutor social) in anul 1995, deci cu caracter temporar, ca urmare a situatiei existente in aceasta perioada in finantele tarii.
    In ce priveste art. 53 din Constitutie, nu s-ar putea sustine ca introducerea acestei taxe, prin nivelul ei mai mult decat moderat, ar afecta cu adevarat justa asezare a sarcinilor fiscale.
    Cat priveste faptul ca prin introducerea acestei taxe s-ar afecta drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale, care astfel isi vad impiedicata posibilitatea de a stabili si mentine contacte libere si pasnice cu persoane cu care au in comun identitatea etnica, culturala, lingvistica ori religioasa, se retine ca instituirea taxei nu se inscrie in nici o perspectiva discriminatorie, fiind suportata deopotriva de toti cetatenii, fara deosebire de nationalitate.
    Ca atare, cetatenilor romani apartinand minoritatilor nationale le revin, deopotriva, aceleasi obligatii ca si cetatenilor de nationalitate romana. Daca s-ar proceda altfel, s-ar institui un privilegiu pentru persoanele apartinand acestei minoritati, care n-ar fi contrar numai prevederilor art. 16, privind egalitatea cetatenilor in fata legii, ci si celor ale art. 6 alin. (2) din Constitutie potrivit caruia masurile de aparare si de dezvoltare a identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani. Este de remarcat, de altfel, ca scutirile, justificate, de plata acestei taxe - enumerate la art. 24 - sunt aplicabile in aceleasi conditii si cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care se bucura astfel de acelasi tratament cu ceilalti cetateni ai tarii.
    Cat despre faptul ca nu ar exista o interdependenta intre dreptul afectat si masura de restrangere, ea nu numai ca exista, intemeindu-se pe prevederile art. 53 alin. (2) din Constitutie, dar constituie chiar fundamentul dispozitiilor art. 23 din Legea privind ajutorul social. Interconditionarea invocata consta in faptul ca, pentru anul 1995, in considerarea unei situatii speciale de ordin financiar se instituie o contributie la fondul de alimentare a unei forme de protectie sociala, expresie a dreptului cetatenilor la un nivel de trai decent prevazut la art. 43 din Constitutie.
    Sub acest aspect, se retine ca destinatia taxei de trecere a frontierei nu poate fi decat aceea a alimentarii acelui fond si nicidecum alta; Curtea nu-si poate insusi teza cuprinsa in unele puncte de vedere primite, potrivit carora contraprestatia corelativa taxei s-ar materializa in efectuarea unor cheltuieli legate de asigurarea materiala a bunului mers al activitatilor legate de traficul international (amenajarea punctelor de trecere a frontierei, vamuirea, probleme consulare etc.), pentru ca aceasta destinatie nu numai ca ar afecta in mod nejustificat dreptul la libera circulatie, dar ar contraveni insesi scopurilor si ratiunilor care au determinat instituirea contributiei respective.
    In sfarsit, faptul ca aceasta taxa nu figura in proiectul legislativ inaintat Senatului, ea aparind dupa dezbaterile din Camera Deputatilor, nu are nici o relevanta sub raport constitutional. Curtea Constitutionala examineaza obiectiile de constitutionalitate cu care este sesizata, potrivit prevederilor legilor, asa cum au fost ele votate de catre Parlament. Sub acest aspect este irelevant cine si cand a formulat completarea sau modificarea proiectelor legislative respective, ci doar daca se poate retine ca prevederile lor, in forma finala, sunt contrare Constitutiei. Or, nici din acest punct de vedere nu se poate retine vreo incalcare a legii fundamentale a tarii, date fiind cele constatate mai sus cu privire la constitutionalitatea taxei de trecere a frontierei, in conditiile reglementarii ei prin Legea privind ajutorul social.
    Avand in vedere considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 25 alin. (1), art. 43, art. 49, art. 53 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. f) si art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 20 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca dispozitiile art. 6 si ale art. 23 din Legea privind ajutorul social sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 20 iunie 1995 si la ea au participat Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat-asistent,
                          Florentina Geangu