DECIZIE Nr.
222 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 din Legea contabilitatii nr.
82/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 161 din 16 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr.
82/1991, excepţie invocată de Adrian Aron Stencoane în Dosarul nr. 67/243/2006
al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 67/243/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie invocată de Adrian
Aron Stencoane.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece permite aplicarea prin analogie a legii penale, iar
acţiunile sau inacţiunile care realizează elementul material al infracţiunii nu
sunt precis şi explicit prevăzute de norma de incriminare. Prin lipsa de
rigurozitate a dispoziţiilor legale criticate se creează o suprapunere a
acestora cu alte reglementări din acelaşi domeniu - spre exemplu, art. 9 din
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, ceea ce conduce la crearea în
mod artificial a unui concurs real de infracţiuni, prin săvârşirea unei fapte
care aduce atingere relaţiilor sociale care asigură apărarea bugetului de stat,
bugetelor locale etc.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul contestat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă dreptul la
apărare şi nici dreptul la un proces echitabil. Se face referire şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 454 din 18 iunie 2008, potrivit cărora: „Efectuarea
cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a
înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea
veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de
activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals
intelectual şi se pedepseşte conform legii."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 73 alin. (3)
lit. h) privind reglementarea prin lege organică a
infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, cu raportare la
art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză, şi
faţă de critici similare.
In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 279 din 26
mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, şi Decizia
nr. 448 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 376 din 16 mai 2008,
prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr.
82/1991. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
De altfel, în prezenta cauză este adusă în atenţia
Curţii o problemă de interpretare şi aplicare a legii, prin ceea ce autorul
excepţiei numeşte suprapunerea dispoziţiilor legale criticate cu cele ale art.
9 din Legea nr. 241/2005. Se arată că această „suprapunere" conduce la
crearea în mod artificial a unui concurs real de infracţiuni prin săvârşirea
unei singure fapte. In exercitarea competenţei sale, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie s-a pronunţat asupra acestei probleme prin Decizia nr. 4 din 21
ianuarie 2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu privire la încadrarea juridică a faptei de efectuare a unor
înregistrări inexacte sau de a omite înregistrările în contabilitate, respectiv
la raportul dintre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută la art. 9 alin.
(1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale şi cea de fals intelectual prevăzută la art. 43 din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, decizie publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 868 din 22 decembrie 2008. Cu acel prilej, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii
Unite, a stabilit că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea
în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau
în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale
ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de
evaziune fiscală, prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr.
241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art.' 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind
incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea
contabilităţii nr. 82/1991, raportat la art. 289 din Codul penal, aceste
activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a
infracţiunii de evaziune fiscală.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie invocată
de Adrian Aron Stencoane în Dosarul nr. 67/243/2006 al Curţii de Apel Alba
Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marie ta Safta