DECIZIE Nr.
395 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 9 aprilie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Sanda Ioana Victoria
Badralexi în Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă,
fond funciar.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
asupra cauzei şi arată că, la dosar, Comisia judeţeană de fond funciar a depus
note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.443/866/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, fond funciar a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Sanda Ioana Victoria
Badralexi într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva Sentinţei
civile nr. 1.389/13 iunie 2008 a Judecătoriei Paşcani prin care s-a respins
cererea de repunere în termen şi acţiunea privind reconstituirea dreptului de
proprietate asupra unor terenuri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că limitarea în timp a depunerii cererilor de
reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este în
contradicţie cu caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privată.
Astfel, sancţiunea decăderii din dreptul de a formula cereri de reconstituire
după împlinirea termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea
nr. 1/2000 reprezintă o lipsire de proprietate contrară dispoziţiilor
constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate, deşi legiuitorul a adoptat în mod succesiv
acte normative prin care a stabilit termene noi până la care aceste cereri
puteau fi formulate. Susţine că, prin adoptarea acestei soluţii legislative,
statul lipseşte de proprietate persoanele care depun tardiv cererile de
reconstituire a dreptului de proprietate privată.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, fond funciar apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire
a dreptului de proprietate are în vedere exercitarea în condiţiile legii a
acestui drept, dreptul de proprietate privată nefiind afectat, de vreme ce
prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea părţii de
a îndeplini actul de procedură în termen de 15 zile de la încetarea
împiedicării. Totodată, arată că termenele de decădere asigură celeritate în
aplicarea dispoziţiilor unui act normativ şi, de asemenea, contribuie la
asigurarea stabilităţii raporturilor juridice determinate de aplicarea acelui
act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu
respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene,
determinate de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi
stabilitatea raporturilor civile. Consideră că dreptul de proprietate nu poate
fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi
determină conţinutul si limitele. Face referire la Decizia Curţii
Constituţionale nr. 253/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de
judecată a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 33 alin. (1) din
Legea nr. 1/2000. Din notele scrise ale autorului rezultă, însă, că obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (1)
teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum au fost modificate prin art. I
pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005. în prezent, dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Persoanele
fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea
nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de
proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până
la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza
întâi, alin. (3) şi alin. (4) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private, cât şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la
protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Cu privire la prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000
raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 246 din 20 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, constatând că acestea sunt
constituţionale.
In decizia menţionată, Curtea a reţinut că invocarea
dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală nu poate fi
reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea
proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în
cauză, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi a celor forestiere nu au calitatea de proprietar.
In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi
prin Decizia nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 760
din 22 august 2005, în care s-a reţinut că persoanele îndreptăţite la
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor
forestiere au beneficiat de un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a
Legii nr. 1/2000, în decursul căruia puteau fi depuse cererile de reconstituire
a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere. Curtea a
constatat că acest termen a fost instituit de legiuitor ca posibilitate pentru
cei care nu au depus astfel de cereri în decursul termenului iniţial, de 90 de
zile, instituit prin art. IV din Legea nr. 169/1997
pentru persoanele care nu au depus cereri în termenul
prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991 ori aceste cereri s-au pierdut
sau cu privire la care nu au primit niciun răspuns. In aceste condiţii, Curtea
a reţinut că nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate referitoare la limitarea în timp a dreptului persoanelor
interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi forestiere.
De altfel, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 557
din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005,
referitor la termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, în interiorul căruia trebuie făcută notificarea persoanei juridice
deţinătoare a imobilului, stabilind că acest termen nu este de natură să aducă
atingere dreptului de proprietate privată, întrucât „recunoaşterea sine die
a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a
imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un
climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare [...
]".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi în
Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, fond funciar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu