DECIZIE Nr. 636 din 24 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin.
1 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1137 din 15 decembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 363 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marian
Codirla in Dosarul nr. 966/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand si jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 966/2005,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Marian Codirla in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca "art. 363 alin. 1 din Codul de procedura penala, raportat la
alin. 3 al aceluiasi articol, creeaza o grava inechitate intre persoanele care
au fost prezente la procesul penal si nu s-au sustras in nici un fel cercetarii
judecatoresti si persoanele care din diferite motive nu s-au prezentat la
chemarile instantei de judecata". Autorul exceptiei arata ca, in cauza, nu
a cunoscut momentul de la care incepe sa curga termenul de apel, fiind in eroare
de drept cu privire la acest termen prevazut de lege, astfel incat a formulat
apel in termen de 10 zile de la comunicarea hotararii. Or, in conditiile in
care instanta de judecata nu respecta dispozitiile art. 310 alin. 1 din Codul
de procedura penala, potrivit carora "Hotararea se pronunta in sedinta
publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier",
respectiv pe cele ale art. 358 din acelasi cod, privind pronuntarea
dispozitivului hotararii, momentul de la care incepe sa curga termenul pentru
exercitarea apelului ar trebui sa fie - in opinia autorului exceptiei - cel al
comunicarii hotararii, iar nu al pronuntarii acesteia, aceeasi solutie fiind
propusa si pentru situatia in care "exista o imposibilitate morala de
notorietate ca inculpatul sa poata fi prezent la pronuntarea hotararii
[...]". Se apreciaza ca acceptarea unei solutii contrare, in sensul
curgerii termenului de declarare a apelului de la data pronuntarii hotararii
judecatoresti, iar nu de la cel al comunicarii acesteia, este de natura sa
incalce "principiile constitutionale privitoare la respectarea si la
garantarea dreptului la aparare [...], principiul liberului acces la justitie,
dreptul efectiv la exercitarea unei cai de atac si dreptul la un proces
echitabil [...]". Autorul exceptiei mai arata ca institutia repunerii in
termenul de apel "nu este in masura sa inlature neajunsurile ce pot fi
cauzate drepturilor recunoscute si garantate inculpatilor de Constitutie si
conventiile internationale indicate".
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In opinia instantei, stabilirea unor
date diferite de la care curge termenul de 10 zile, prevazut pentru exercitarea
apelului de catre partile dintr-un proces penal, nu aduce atingere principiului
egalitatii, intrucat acesta nu inseamna uniformitate, la situatii diferite
tratamentul neputand fi decat diferit. Normele criticate nu contravin liberului
acces la justitie si nici dreptului la aparare, cata vreme nu este ingradit in
nici un fel dreptul inculpatului de a formula calea de atac in termenul legal.
Se mai arata ca stabilirea unei date diferite de la care curge termenul de apel
in functie de situatia in care se afla partea nu incalca art. 6 paragraful 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca prin reglementarea momentului de la care incepe sa curga termenul
de apel nu se restrange dreptul la aparare al vreuneia dintre parti, acestea
avand asigurata posibilitatea de a cunoaste termenul in care se face
deliberarea si pronuntarea hotararii. In situatia in care instanta a amanat
pronuntarea hotararii, partile "dispun de numeroase posibilitati de
informare pentru a afla rezultatul deliberarii si, in functie de rezultatul
deliberarii, sa exercite calea de atac". Se precizeaza totodata ca
"in cazul in care, din motive obiective, independent de vointa si culpa
lor, partile nu au putut participa la dezbateri sau la pronuntare ori nu au
putut exercita caile de atac in termen legal, exista reglementate in Cod doua
remedii procesuale pentru acestea, si anume apelul peste termen si repunerea in
termen". Se mai arata ca modalitatea diferita de reglementare a momentului
de la care incepe sa curga termenul de apel nu incalca principiul egalitatii in
fata legii, care presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
Avocatul Poporului, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale
in materie, considera ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere
prevederilor constitutionale invocate in motivarea exceptiei. Se conchide in
sensul ca aceste dispozitii legale sunt norme procedurale, a caror reglementare
este de competenta exclusiva a legiuitorului, si dau expresie preocuparii
acestuia de a asigura realizarea dreptului la aparare, inclusiv in ceea ce
priveste posibilitatea promovarii cailor de atac impotriva hotararilor
pronuntate de instantele judecatoresti.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Curtea constata mai intai ca, desi a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 din Codul de procedura penala,
in realitate criticile autorului exceptiei vizeaza doar prevederile alin. 1 si
3 ale art. 363 din Codul de procedura penala, asupra acestor critici
exprimandu-si, de altfel, si instanta de judecata opinia, in considerentele
incheierii de sesizare.
Asa fiind, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 1 si 3 din Codul de
procedura penala, potrivit carora "(1) Termenul de apel este de 10 zile,
daca legea nu dispune altfel.
[...] (3) Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la
pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat
la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori
pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru
inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut
medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la
comunicarea copiei de pe dispozitiv".
Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt cele cuprinse in art.
16 alin. (1), privind egalitatea in drepturi, in art. 21, privind liberul acces
la justitie, in art. 24 alin. (1), privind dreptul la aparare, si in art. 129,
privind folosirea cailor de atac.
Se invoca, de asemenea, in motivarea exceptiei, incalcarea art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, precum si a
prevederilor din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cuprinse in art.
7, privind egalitatea in fata legii, in art. 8, privind accesul efectiv la o
instanta nationala, in art. 10, privind dreptul la un proces echitabil, si in
art. 11 paragraful 1, referitoare la prezumtia de nevinovatie.
Examinand exceptia astfel cum a fost formulata, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata.
Curtea retine ca prevederile legale criticate sunt norme de procedura,
stabilite de legiuitor in temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin.
(2) din Constitutie, si, contrar sustinerilor autorului exceptiei, acestea
respecta dispozitiile constitutionale, precum si pe cele din documentele
internationale invocate.
Astfel, faptul ca, potrivit reglementarii criticate, pentru partile
prezente la dezbateri sau la pronuntare termenul de declarare a apelului curge
(cu exceptiile prevazute de lege) de la data pronuntarii hotararii nu este de
natura sa aduca atingere dreptului la aparare, respectiv dreptului la un proces
echitabil al acestora, cata vreme partile, fiind prezente, au posibilitatea sa
cunoasca solutia instantei si sa actioneze in consecinta, exercitandu-si fara
nici o ingradire drepturile procesuale prevazute de lege. Situatia relevata de
autorul exceptiei, in sensul ca in speta sau in practica instantele
judecatoresti nu respecta art. 310 alin. 1 din Codul de procedura penala,
potrivit caruia "Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre
presedintele completului de judecata asistat de grefier", incalcand astfel
drepturile constitutionale ale partilor, nu reprezinta o problema de
constitutionalitate, ci de aplicare a legii, care nu intra in competenta de
solutionare a Curtii Constitutionale.
Pentru aceleasi motive aplicarea dispozitiilor art. 363 alin. 1 si 3 din
Codul de procedura penala in situatia amanarii de pronuntare nu aduce atingere
dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului la aparare. Astfel, chiar
daca instanta dispune amanarea pronuntarii, partea prezenta la dezbateri poate
afla data pronuntarii hotararii si deci solutia instantei, avand, prin urmare,
posibilitatea sa exercite impotriva acesteia caile de atac in conditiile legii.
Mai mult, pentru situatiile in care partile sunt in imposibilitatea de a
promova caile de atac in termenele prevazute de lege, legiuitorul a reglementat
repunerea in termen, art. 364 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilind
in acest sens ca "apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de
lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata
ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar
cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii
pedepsei sau a despagubirilor civile". Asa fiind, si in aceste cazuri este
asigurata deplina exercitare a dreptului la aparare, respectiv la un proces
echitabil, criticile autorului exceptiei fiind neintemeiate.
Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare, prin
dispozitiile art. 363 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala, a
prevederilor constitutionale, respectiv a celor din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, care reglementeaza egalitatea in drepturi. Potrivit
jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, egalitate nu inseamna
uniformitate, astfel incat la situatii diferite regimul juridic aplicabil nu
poate fi decat diferit. Situatia diferita a partilor prezente la dezbateri sau
la pronuntare, si care, in cunostinta de cauza, pot sa promoveze caile de atac
impotriva hotararii pronuntate, justifica un tratament juridic diferit, respectiv
stabilirea ca moment de la care incepe sa curga termenul pentru declararea
acestor cai de atac pe cel al pronuntarii hotararii.
De altfel, potrivit art. 129 din Constitutie, invocat chiar de autorul
exceptiei ca temei al criticilor sale, exercitarea cailor de atac impotriva
hotararilor judecatoresti se face "in conditiile legii ". Eventuala
lipsa de diligenta a partii care, desi a fost prezenta la dezbateri sau la
pronuntarea hotararii judecatoresti, nu promoveaza caile de atac impotriva
acesteia in termenul prevazut de lege nu poate constitui temei al criticii de
neconstitutionalitate.
Curtea nu poate retine, de asemenea, pretinsa incalcare a prezumtiei de
nevinovatie, textul din Declaratia Universala a Drepturilor Omului invocat in
acest sens neavand incidenta in cauza.
In realitate, autorul exceptiei invoca propria "eroare de drept",
respectiv necunoasterea normelor criticate la momentul la care a formulat apel
impotriva unei hotarari penale, solicitand modificarea solutiei legislative
consacrate de acestea, in sensul ca "termenul de apel [...] sa inceapa sa
curga de la momentul comunicarii hotararii si nu de la pronuntarea
acesteia". Or, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant ca
acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instantei de
contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni
art. 61 din Constitutie, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica
autoritate legiuitoare a tarii", fiind in contradictie si cu dispozitiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora "Curtea
Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu
privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat
asupra constitutionalitatii art. 363 alin. 3 din Codul de procedura penala, in
raport de critici similare, in acest sens fiind Decizia nr. 114 din 24
februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 337
din 21 aprilie 2005, a carei solutie, precum si considerentele care au
fundamentat-o sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit
elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 1
si 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marian Codirla in
Dosarul nr. 966/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta