DECIZIE Nr.
634 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, precum si ale
art. 171 alin. 2 si art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 9 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale
art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Lucian Florin Guţi în Dosarul nr. 2.165/257/2007 al
Judecătoriei Mediaş.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Uniunea
Naţională a Barourilor din România - Baroul Sibiu, domnii avocaţi Vasile
Luncean şi Bettjnio Diamant, cu delegaţie la dosar. Lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, pentru partea Uniunea
Naţională a Barourilor din România - Baroul Sibiu se solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată şi se depune la dosarul cauzei un extras din Decizia
nr. XXVII din 16 aprilie 2007 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din
14 noiembrie 2007, privitoare la efectele asistării
sau reprezentării părţilor în cadrul procesului penal de persoane care nu au
dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Ministerul Public pune concluzii
de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.165/257/2007, Judecătoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale
art. 171 alin. 2 şi art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Florin Guţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 281 din Codul penal este
neconstituţional, deoarece sintagma „lege specială" încalcă prevederile
art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu rezultă la ce lege
face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu adoptă „nicio lege specială
cu referire la exercitarea fără drept a profesiei", precum şi faptul că
este absolut necesar ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o
decizie care „să clarifice aceste neconcordanţe între Codul penal şi
Constituţie". De asemenea, „art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală
consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul nu poate adopta decât o singură
lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială
invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, modificată
prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea avocaturii este o lege organică, nu
specială". Totodată, se susţine că art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă
dreptul constituţional la apărare, deoarece, în situaţia în care învinuitul sau
inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa de judecată desemnează
un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii Naţionale a Barourilor din
România, nu va pune concluzii în contra uniunii căreia îi aparţine.
Dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravin,
de asemenea, dreptului la apărare, deoarece reprezentantul Ministerului Public
a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimiterea în judecată a
inculpatului fără a-i prezenta acestuia materialul de urmărire penală,
încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
Judecătoria Mediaş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că
reglementarea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii în art. 281
din Codul penal nu aduce atingere regulii constituţionale care reglementează
categoriile de legi adoptate de Parlament. In ceea ce priveşte dispoziţiile
art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, se invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, iar referitor la critica art. 262 pct. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală, se apreciază că aceasta nu poate fi primită,
întrucât textul de lege nu este de natură să aducă atingere dreptului părţilor
de a fi asistate în tot cursul procesului penal de un avocat ales sau numit din
oficiu.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 - Exercitarea fără drept a unei profesii -
din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2, cu denumirea marginală Asistenţa
învinuitului sau a inculpatului, şi art. 262 pct. 1 lit. a), cu denumirea
marginală Rezolvarea cauzelor, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 281: „Exercitarea
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea
cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale,
dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă.";
- Art. 171 alin. 2: „Asistenţa
juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat
într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este
reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă
măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical
chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.";
- Art. 262 pct. 1 lit. a): „Dacă
procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează
aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele
necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că
fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta
răspunde penal:
a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în
cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea
penală şi dispune trimiterea în judecată;"
In opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din
Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1),
potrivit cărora „Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi
legi ordinare", şi ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul
poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor
organice". In ceea ce priveşte textele din
Codul de procedură penală criticate, se susţine că încalcă prevederile art. 24
din Constituţie, privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de
lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală şi faţă de critici asemănătoare.
In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 49 din 13
februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 250
din 16 mai 2001, Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008, prin care Curtea Constituţională a
respins ca neîntemeiate excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
281 din Codul penal, art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv
art. 262 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1- 3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, precum şi ale art. 171 alin. 2 şi art.
262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian
Florin Guţi în Dosarul nr. 2.165/257/2007 al Judecătoriei Mediaş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta