DECIZIE Nr.
631 din 29 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 11 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Steel Petrol" - S.R.L, din Oradea în Dosarul nr. 2.222.170/111/C/2006 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
2.222.170/111/C/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Steel Petrol" - S.R.L. din Oradea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat nu oferă
opţiune judecătorului chemat să soluţioneze deodată, printr-o singură sentinţă,
toate contestaţiile, acesta fiind obligat să admită, în tot sau în parte,
creanţele, în mod provizoriu, la masa credală. Or, în condiţiile în care nu au
fost administrate toate probele care să permită judecătorului adoptarea unei
hotărâri juste, admiterea provizorie a creanţelor poate avea consecinţe grave
şi ireversibile, respectiv intrarea în faliment a debitorului. Pe de altă
parte, intervalul de timp dintre momentul în care debitorului îi este comunicat
tabelul preliminar de creanţe şi momentul stabilit prin sentinţa de deschidere
a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe este, fizic, insuficient
pentru debitor în scopul pregătirii apărării, fapt ce este de natură a împieta
asupra dreptului său la un proces echitabil.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut: „La
termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea
tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură
sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi
nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic
poate să admită, în tot sau în parte, creanţele, în mod provizoriu, la masa
credală, atât în ceea ce priveşte deliberările, cât şi repartiţiile."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21, 24 şi 126.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga
procedură instituită prin Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului
aflat în insolvenţă şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea
mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie. Specificul procedurii a impus adoptarea unor
reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun,
stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. In acest context,
reglementarea prin lege a obligaţiei judecătorului-sindic de a soluţiona
deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile cu privire la creanţele
şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau de
lichidator în tabelul preliminar de creanţe, chiar dacă pentru soluţionarea
unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenţei, şi anume celeritatea în realizarea scopurilor
declarate mai sus. In absenţa unei atari dispoziţii de lege, procedura, care de
regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de
creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, ar fi cu
mult întârziată, situaţie ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât
priveşte raporturile juridice stabilite între părţile implicate, persoane
fizice sau comercianţi, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie
să le caracterizeze.
Insă Curtea constată că, deşi procedura insolvenţei
pune accent pe o desfăşurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte,
suficiente garanţii procesuale părţilor implicate. Astfel, potrivit chiar
textului de lege criticat, judecătorul-sindic va soluţiona, la termenul
stabilit pentru definitivarea tabelului de creanţe, contestaţiile pentru care
ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu
definitivă a creanţelor contestate. Prin urmare, înscrierea unei astfel de
creanţe în tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului
are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării
procedurii, ca urmare a completării probatoriului. Mai mult, dispoziţiile art.
75 din Legea nr. 85/2006 prevăd că până la închiderea procedurii, orice parte
interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui
drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii
existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea
creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor
titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. In această situaţie, judecarea
contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, cu citarea tuturor părţilor
interesate, iar până la judecarea irevocabilă a contestaţiei,
judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat
ca admis numai provizoriu.
O garanţie procedurală în plus o constituie prevederile
art. 12 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic,
care sunt definitive şi executorii, pot fi atacate separat cu recurs, după o
procedură stabilită prin dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege.
Aşa fiind, Curtea constată că, departe de a îngrădi
drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 73 alin.
(3) din Legea nr. 85/2006 constituie o garanţie a aplicării principiului
prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod
echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri
din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a
soluţionării unui proces.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steel Petrol" -
S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.222.170/111/C/2006 al Curţii de Apel Oradea
- Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu