DECIZIE   Nr. 63 din  2 aprilie 1997

referitoare la constitutionalitatea Hotararii Senatului nr. 11 din 13 martie 1997 pentru adoptarea exceptiei invocate de domnul senator Nistor Badiceanu

cu privire la imunitatea parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 60 din  9 aprilie 1997

    Un numar de 43 de senatori, si anume: Vasile Ion, Doru Ioan Taracila, Teodor Viorel Melescanu, Ghiorghi Prisacaru, Ion Solcanu, Octav Cozmanca, Liviu Maior, Ilie Aurel Constantin, Virgil Popescu, Mihai Petrescu, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Avram, Marin Predila, Victor Apostolache, Constantin Sava, Alexandru-Radu Timofte, Ilie Platica-Vidovici, Viorel Stefan, Mihai Matetovici, Sergiu Chiriacescu, Emil Dima, Virgil Popa, Doru Gaita, Marcu Burtea, Octavian Opris, Nicolae Sersea, Ion Bold, Gheorghe Dumitrascu, Dan Stelian Marin, Dumitru Badea, Ion Carciumaru, Niculae Patru, Gheorghe Bunduc, Florea Preda, Vasile Dobrescu, Victor Fuior, Justin Tambozi, Ioan Ardelean, Costica Ciurtin, Augustin Crecan, Haralambie Cotarcea, Nelu Badea, Ion Minzina, au sesizat Curtea Constitutionala la data de 18 martie 1997, solicitand invalidarea ca neconstitutionala a procedurii prin care s-a adoptat Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997, precum si continutul acestei hotarari, pentru urmatoarele motive:
    - procedura de adoptare a hotararii ce face obiectul sesizarii incalca prevederile art. 67 si 69 din Constitutie, precum si ale art. 145 din Regulamentul Senatului;
    - prin validarea sa ca senator, la data de 27 noiembrie 1996, domnul Corneliu Vadim Tudor a obtinut un nou mandat parlamentar; de aceea Hotararea Senatului din 24 aprilie 1996 incalca prevederile art. 60 din Constitutie si ale art. 160 din Regulamentul Senatului, deoarece, prin aceasta hotarare, s-a decis ca masura ridicarii imunitatii parlamentare, luata in legislatura anterioara, prin Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996, se aplica in ce priveste mandatul actual;
    - s-au eludat prevederile art. 149 din Regulamentul Senatului, potrivit carora ridicarea imunitatii se adopta cu o majoritate de doua treimi din numarul senatorilor prezenti.
    In concluzie, se sustine ca prin felul in care s-a adoptat hotararea s-a modificat implicit Regulamentul Senatului cu privire la ridicarea imunitatii parlamentare.
    In conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat presedintelui Senatului sa comunice punctul de vedere al Biroului permanent.
    In punctul de vedere al Biroului permanent se arata ca Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997 nu a avut ca obiect ridicarea imunitatii parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, ci exceptia invocata de domnul senator Nistor Badiceanu, in sensul ca Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996 isi produce efectele pana la solutionarea definitiva a proceselor penale pentru care prin acea hotarare se ridicase imunitatea parlamentara. De aceea se considera ca sunt aplicabile dispozitiile constitutionale cu privire la adoptarea hotararilor Senatului si nu cele referitoare la ridicarea imunitatii parlamentare. In legatura cu sesizarea grupului de senatori se arata ca, intrucat, potrivit art. 144 lit. b) din Constitutie, competenta Curtii este strict limitata numai la controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare, controlul constitutionalitatii Hotararii nr. 11 din 13 martie 1997 excede acestei competente. De altfel, se arata ca hotararea a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutie si art. 110 lit. c) din Regulamentul Senatului, referitoare la cvorumul si majoritatea necesare pentru adoptarea de hotarari.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul judecatorului-raportor, precum si Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997, raportata la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:
    Ministrul justitiei, cu adresele nr. 305/C/1997 si nr. 306/C/1997, a solicitat ridicarea imunitatii parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim Tudor pentru infractiunile de calomnie, prevazute de art. 206 din Codul penal, impotriva partilor vatamate mentionate in aceste cereri. Comisia juridica de numiri, disciplina, imunitati si validari, prin raportul prezentat Senatului, nu a fost de acord cu aprobarea acestor cereri.
    In sedinta Senatului din 13 martie 1997, avand ca ordine de zi dezbaterea referitoare la cererile de ridicare a imunitatii parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, s-a admis exceptia invocata de domnul senator Nistor Badiceanu, adoptandu-se Hotararea nr. 11 din 13 martie 1997. Prin aceasta hotarare s-a stabilit ca cererile inaintate de ministrul justitiei nu au obiect, intrucat, in privinta infractiunilor pentru care s-au formulat aceste cereri, imunitatea parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor a fost ridicata prin Hotararea Senatului nr. 13 din 24 aprilie 1996, hotarare care isi produce efectele pana la solutionarea definitiva a proceselor penale respective.
    Asa cum se precizeaza in punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, dosarele penale avute in vedere la adoptarea Hotararii nr. 11 din 13 martie 1997, care au facut obiectul cererilor de ridicare a imunitatii formulate de ministrul justitiei, fac parte din cele pentru care imunitatea parlamentara fusese ridicata anterior prin Hotararea nr. 13 din 24 aprilie 1996. In mod concret, cererile ministrului justitiei priveau dosarele nr. 67/P/Sp/1995 si 69/P/Sp/1995 ale Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, referitoare la mai multe infractiuni de calomnie prin unele articole publicate in revista "Romania Mare".
    In legatura cu obiectul sesizarii, Curtea retine ca imunitatea parlamentara, intr-un regim parlamentar, democratic si pluralist, este indisolubil legata de institutia mandatului reprezentativ. De aceea imunitatea parlamentara a fost consacrata prin art. 69 din Constitutie, potrivit caruia retinerea, arestarea, perchezitionarea sau trimiterea in judecata a unui parlamentar se poate face numai cu incuviintarea Camerei din care acesta face parte. Imunitatea reprezinta, astfel, un mijloc de protectie a parlamentarului impotriva pericolului de a fi supus represiunii penale ori contraventionale, in mod abuziv sau sicanator, ca urmare a atitudinii sale politice, asigurandu-i independenta, sub aspect juridic, in exercitarea mandatului incredintat de corpul electoral. Ca urmare, imunitatea parlamentara nu constituie un drept subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garantie constitutionala a mandatului reprezentativ, deci a optiunii electoratului prin votul caruia acest mandat a fost incredintat. In acest sens se justifica si dispozitiile regulamentare ce impun ridicarea imunitatii cu o majoritate calificata. In consecinta, rezulta ca: ridicarea imunitatii priveste exclusiv faptele in considerarea carora s-a adoptat o asemenea masura; o data cu incetarea mandatului inceteaza si imunitatea a carui protectie o asigura; unui nou mandat ii corespunde o noua imunitate, ceea ce ar presupune ridicarea ei potrivit dispozitiilor regulamentare, nu constatarea ridicarii imunitatii intr-un mandat anterior.
    Raportand cele aratate la Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997, se constata ca principalele aspecte referitoare la constitutionalitatea acestei hotarari sunt urmatoarele:
    - daca efectele ridicarii imunitatii unui mandat expirat, deci a unei imunitati care a incetat, pot fi aplicate si asupra imunitatii in functiune, corespunzatoare unui nou mandat; in cererea nr. 306/C/1997 de ridicare a imunitatii, formulata de ministrul justitiei, se mentiona ca, intrucat domnul Corneliu Vadim Tudor a fost reales in Senat, pentru trimiterea sa in judecata este necesara ridicarea imunitatii parlamentare, chiar daca dosarul penal la care se referea acea cerere fusese avut in vedere la ridicarea imunitatii parlamentare in legislatura expirata; Senatul nu a fost de acord cu acest punct de vedere si a decis ca efectele hotararii anterioare, privind imunitatea unui mandat expirat, se aplica si imunitatii in functiune a mandatului actual; rezulta deci ca, in conceptia acestei hotarari, efectele hotararii anterioare nu s-ar putea aplica fara aprobarea Senatului, cu atat mai mult cu cat dintre infractiunile de care era invinuit domnul senator Corneliu Vadim Tudor, prevazute in Hotararea nr. 13 din 24 aprilie 1996, aprobarea s-a dat numai pentru cele mentionate in cererea ministrului justitiei de ridicare a imunitatii; in consecinta, este necesar a se stabili daca solutia adoptata prin Hotararea nr. 11 din 13 martie 1997 nu este doar o modalitate de eludare a procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare, mai ales ca a fost aprobata cu majoritatea simpla, contrar avizului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, precum si opiniei presedintelui Senatului, de principiu fiind ca un incident procedural nu poate fi rezolvat decat dupa aceleasi reguli aplicabile fondului;
   - daca hotararea atacata are ca efect ridicarea imunitatii mandatului actual, deoarece, in mod expres, in continutul acelei hotarari, se constata ca cererile de ridicare a imunitatii, formulate de ministrul justitiei, sunt fara obiect, in punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului se precizeaza ca obiectul hotararii respective nu a fost ridicarea imunitatii parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, iar raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari nu a fost supus dezbaterii si aprobarii;
    - daca aprobarea aplicarii hotararii de ridicare a imunitatii parlamentare din legislatura expirata are semnificatia ridicarii imunitatii mandatului actual, in conditiile in care a existat majoritatea necesara pentru luarea acestei masuri; realizarea majoritatii respective este urmarea faptului ca, asa cum rezulta din stenograma sedintei din 13 martie 1997, o parte dintre senatori au parasit lucrarile, cei ramasi intrunind conditiile de cvorum si majoritatea regulamentara care ar fi permis ridicarea imunitatii; parasirea sedintei este contrara obligatiilor legate de exercitarea mandatului reprezentativ si poate avea, ca in cazul de fata, consecinte contrare scopului urmarit; numai ca, asa cum s-a aratat, hotararea adoptata nu a avut ca scop ridicarea imunitatii, intrunirea majoritatii sus-mentionate fiind o simpla intamplare; acest aspect intereseaza in ce priveste legitimitatea constitutionala a hotararii, spre a se stabili daca, in functie de efectele sale, ea putea fi astfel adoptata.
    Asupra problemelor sus-mentionate Curtea Constitutionala nu poate decide, intrucat, potrivit art. 144 lit. b) din Constitutie, competenta sa are in mod exclusiv ca obiect controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare, atat in ansamblul lor, cat si a fiecarei prevederi in parte. In acest sens este jurisprudenta Curtii, asa cum rezulta din Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995 si Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995.
    In consecinta, tinand seama de prevederile art. 10 lit. f) si ale art. 221 din Codul de procedura penala, potrivit carora punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este conditionata, printre alte elemente, de autorizarea organului competent, ceea ce presupune, in cazul parlamentarilor, incuviintarea Camerei din care fac parte, prin ridicarea imunitatii lor parlamentare, revine autoritatilor judecatoresti, in structura prevazuta de Constitutie, sa stabileasca daca hotararea adoptata are semnificatia unei asemenea incuviintari. Aprecierea legalitatii Hotararii Senatului nr. 11 din 13 martie 1997 implica, in mod necesar, stabilirea constitutionalitatii sale si a efectelor produse asupra imunitatii parlamentare a mandatului avut in vedere, intrucat orice act al Parlamentului este subordonat Constitutiei, prevederilor regulamentare si, dupa caz, celor instituite prin lege.
    In sesizarea grupului de senatori se sustine ca prin Hotararea nr. 11 din 13 martie 1997 s-ar fi modificat Regulamentul Senatului. Este un punct de vedere ce nu poate fi primit, deoarece niciodata printr-un act de aplicare nu poate fi modificat actul normativ supraordonat, in care actul de aplicare isi are temeiul juridic. Tocmai pe aceasta se bazeaza posibilitatea sanctionarii ilegalitatii actului de aplicare.

    Fata de cele aratate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale art. 21 si ale art. 22 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Constata ca solutionarea sesizarii formulate de un grup de 43 de senatori, cu privire la Hotararea Senatului nr. 11 din 13 martie 1997 pentru adoptarea exceptiei invocate de domnul senator Nistor Badiceanu cu privire la imunitatea parlamentara a domnului senator Corneliu Vadim Tudor, nu este de competenta Curtii Constitutionale.
    2. Prezenta decizie se comunica Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 2 aprilie 1997 si la ea au participat Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru-Vonica si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

                PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                Magistrat asistent,
                                Florentina Geangu