Decizia Nr.627 din 12.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 687D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.562/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 35/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 124, art. 126 şi art. 127, coroborate cu art. 15, 16, 21, 24, 95, 131 şi art. 146 lit. d) din Legea fundamentală şi cu art. 6, 10, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.561/2011, nr. 1.562/2011, nr. 1.558/2011, nr. 493/2009 şi nr. 1.668/2009, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textele criticate au următorul cuprins:– Art. 18 alin. (1) şi (3): „(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei.(...)
(3) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.“;– Art. 20 alin. (3): „Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, coroborate cu prevederile constituţionale ale art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 95 referitor la suspendarea din funcţie a preşedintelui, art. 131 referitor la rolul ministerului public şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6, 10, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 18 şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând că prevederile legale menţionate sunt conforme Legii fundamentale. În acest sens, cu titlu exemplificativ, este: Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985, paragraful 57), Curtea a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, îi revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de instanţele judecătoreşti. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.562 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că, în ceea ce priveşte posibilitatea acordată instanţelor judecătoreşti de a aprecia, în fiecare caz, capacitatea persoanei de a plăti taxele judiciare datorate şi de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata acestor taxe, intră în marja de apreciere lăsată de lege autorităţilor naţionale competente în această materie (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunţată în Cauza V.M. împotriva Bulgariei, 2006, paragraful 49). Astfel, în deplin acord cu normele fundamentale, prevederile legale criticate respectă garanţiile care condiţionează accesul efectiv la justiţie, permiţând păstrarea unui just echilibru între interesele individuale şi cele care privesc administrarea justiţiei. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Nicanor George Ene şi Dragoş Marian Ene în Dosarul nr. 35/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu