1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, din oficiu, în dosarele nr. 27.877/303/2015 şi, respectiv, nr. 33.147/301/2015 şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.617D/2015 şi nr. 1.668D/2015.2. Conexarea cauzelor şi dezbaterile iniţiale au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Cosmin Grancea, în şedinţă nepublică, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016. La această dată, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor, în şedinţă publică, pentru data de 20 septembrie 2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea nr. 382 din 30 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 27.877/303/2015, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti de „obţinere date comunicări electronice - art. 152 Cod procedură penală".4. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 33.147/301/2015, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti privind autorizarea solicitării de la operatorii de telefonie mobilă a datelor de identificare a echipamentului, datelor de trafic şi datelor de localizare într-o cauză penală.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din analiza dispoziţiilor Legii nr. 235/2015 rezultă că aceasta vizează prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în sectorul comunicaţiilor electronice, astfel încât toate garanţiile privind protecţia vieţii private enunţate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 440/2014, precum şi garanţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectate de legiuitor. În ceea ce priveşte activitatea automatizată prealabilă de reţinere a datelor, se arată că, potrivit pct. 2 din Legea nr. 235/2015, datele de trafic referitoare la abonaţi şi utilizatori, prelucrate şi stocate de către furnizorul unei reţele publice de comunicaţii electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului trebuie să fie şterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării. Rezultă, aşadar, posibilitatea reţinerii datelor care nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări şi cu privire la care consumatorul nu şi-a exprimat acordul pe o perioadă de 3 ani fără existenţa unor condiţii suplimentare. Faţă de modalitatea în care au fost definite în cuprinsul Legii nr. 235/2015 datele de identificare, de trafic şi de localizare, se apreciază că dispoziţiile legii criticate, care permit reţinerea, obţinerea unor asemenea date şi utilizarea lor, reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată a persoanei, astfel cum acesta este reglementat de art. 26 din Constituţie şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa de judecată apreciază că este irelevantă distincţia între obligaţia de a reţine datele şi posibilitatea de a reţine datele.6. Se mai arată că noua reglementare dă posibilitatea organelor judiciare de accesare şi utilizare a datelor de trafic, datelor de identificare şi datelor de localizare, date prelucrate de către furnizori pentru facturare, plăţi pentru interconectare ori în alte situaţii comerciale, care intră în sfera noţiunii de viaţă privată şi sunt de natură a prejudicia manifestarea liberă a dreptului de comunicare sau la exprimare, fără instituirea unor garanţii suplimentare care să justifice ingerinţa în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 26 din Constituţie. Legea nr. 235/2015 nu aduce nicio corecţie sub acest aspect, în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Constituţionale a României. În plus, dacă prin Legea nr. 82/2012, constatată ca fiind neconstituţională, datele puteau fi reţinute numai pentru o perioadă de 6 luni, în actuala reglementare durata este extinsă la 3 ani, fiind instituit un standard inferior de protecţie a dreptului la viaţă privată. Mai mult, în măsura în care Legea nr. 82/2012 a fost declarată neconstituţională, dispoziţiile art. 152 din Codul de procedură penală rămân fără aplicabilitate practică, iar Legea nr. 235/2015 nu reprezintă o lege privind reţinerea datelor, nu este menţinută nici măcar garanţia unei protecţii eficiente şi efective a datelor păstrate împotriva riscurilor de abuz, precum şi împotriva oricărei utilizări ilicite a acestor date, printr-un control al unei instanţe judecătoreşti. Astfel, deşi dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 235/2015 prevăd obligaţia obţinerii unei autorizări prealabile a judecătorului stabilit potrivit legii pentru furnizarea datelor, dispoziţiile actului normativ nu prevăd condiţiile ce trebuie analizate, situaţiile în care poate fi autorizată o asemenea măsură, devenind astfel un control pur formal, care nu este de natură a oferi o garanţie efectivă.7. Prin urmare, faţă de modificările aduse prin Legea nr. 235/2015, se consideră că legea nu oferă garanţiile necesare protecţiei dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, a secretului corespondenţei şi a libertăţii de exprimare ale persoanelor ale căror date stocate sunt accesate. Este adusă astfel atingere şi caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu adresele nr. 5/6.353/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 170 din 8 ianuarie 2016, şi nr. 5/5.554/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 198 din 8 ianuarie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Arată că modificările şi completările aduse Legii nr. 506/2004 prin Legea nr. 235/2015 constau în definirea datelor tehnice ce permit individualizarea echipamentelor utilizate de furnizorii de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice şi statuează garanţiile, respectiv introducerea obligaţiei de obţinere a aprobării judecătorului competent anterior accesării respectivelor date de orice autorităţi şi instituţii publice. Se precizează că respectivele date sunt deţinute de furnizori în scopul facturării şi prevenirii unor litigii comerciale, iar acestor furnizori nu le sunt create obligaţii suplimentare. Astfel, prin Legea nr. 235/2015 au fost introduse garanţii noi în cuprinsul Legii nr. 506/2004 pentru a proteja dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, având în vedere că acest act normativ stabileşte condiţiile în care furnizorii prelucrează anumite categorii de date cu caracter personal din domeniul comunicaţiilor electronice, după cum urmează: accesarea datelor poate fi realizată într-un cadru precis delimitat, de către instanţa de judecată sau cu autorizarea prealabilă a judecătorului; pentru asigurarea integrităţii datelor şi pentru stabilirea trasabilităţii acestora atunci când sunt transmise în format electronic, solicitările, respectiv răspunsurile, se semnează cu semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.11. S-a avut în vedere introducerea unei noi noţiuni, respectiv cea de „date de identificare a echipamentului", precum şi definirea acesteia; prin această nouă sintagmă s-a urmărit un plus de claritate în ceea ce priveşte diferenţa dintre datele de trafic imperios necesare bunei desfăşurări a activităţii specifice a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice (aceea de identificare a echipamentului care deserveşte o comunicaţie la un moment dat) şi acele echipamente tehnice corespunzătoare terminalului utilizatorului (care permit localizarea utilizatorului serviciului de comunicaţii - coordonate GPS). Aceste date există şi sunt prezente în sistemele de comunicaţii, fiind folosite de operatori inclusiv în rezolvarea litigiilor referitoare la buna funcţionare a serviciilor oferite şi corecta facturare a acestora.12. Pentru a evita confuziile în ceea ce priveşte momentul ştergerii datelor deţinute de furnizori în cadrul activităţii lor a fost reglementat un termen în sensul că datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare nu fac obiectul ştergerii sau anonimizării de către furnizori, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa de judecată. Menţionează că, în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal, prin art. 3 al Legii nr. 506/2004, furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului are obligaţia de a lua măsuri tehnice şi organizatorice adecvate în vederea asigurării securităţii prelucrării datelor cu caracter personal stocate sau transmise împotriva distrugerii accidentale ori ilicite, împotriva pierderii sau deteriorării accidentale şi împotriva stocării, prelucrării, accesării ori divulgării ilicite, precum şi de a asigura punerea în aplicare a politicii de securitate elaborate de furnizor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal. Faţă de măsurile luate de furnizorii de comunicaţii electronice, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal poate audita aceste măsuri şi poate emite recomandări cu privire la cele mai bune practici privind nivelul de securitate care trebuie atins de aceste măsuri.13. În consecinţă, se apreciază că măsurile nou introduse prin Legea nr. 506/2004 oferă o protecţie eficientă a datelor faţă de riscurile de abuz sau de utilizări ilicite, fiind pe deplin asigurat controlul respectării cerinţelor privind protecţia şi securitatea datelor personale. Accesul autorităţilor naţionale la datele stocate este condiţionat de controlul prealabil efectuat de către o instanţă judecătorească, fiind îndeplinite cerinţele de protecţie a datelor care decurg din art. 26 coroborat cu art. 53 din Constituţie, precum şi cu art. 7 şi 8 din Carta Drepturilor Fundamentale şi respectându-se principiul proporţionalităţii între măsurile luate şi interesul public ocrotit.14. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.668D/2016, cu Adresa nr. 16.246 din 22 decembrie 2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.230 din 24 decembrie 2015, prin care apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale.15. Arată că, din analiza dispoziţiilor actului normativ, se constată că acesta cuprinde reglementări privind accesul autorităţilor la datele reţinute de furnizorii de reţele publice pentru investigaţiile privind combaterea infracţiunilor, deşi scopul exclusiv al prelucrării datelor, potrivit Legii nr. 506/2004, este utilizarea datelor reţinute de către furnizori pentru facturare. Raportat la accesul autorităţilor la datele reţinute de furnizorii de reţele publice pentru investigaţiile privind combaterea infracţiunilor, se remarcă faptul că Legea nr. 235/2015 vine în contradicţie cu actualele prevederi ale art. 1 alin. (4) din Legea nr. 506/2004, unde se precizează că această lege nu se aplică în activitatea din domeniul apărării naţionale şi securităţii naţionale, nici în cadrul activităţii de combatere a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice şi nici în cadrul altor activităţi în domeniul dreptului penal. De asemenea, legea criticată nu stabileşte sfera infracţiunilor care ar justifica solicitarea accesului la date, raportat la cele reţinute de Curtea Constituţională în paragraful 49 al Deciziei nr. 440/2014, precum şi la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, normele legale nu sunt clare şi previzibile, pentru a respecta cerinţele de necesitate şi proporţionalitate stabilite de Legea fundamentală şi pentru a evita apariţia unor situaţii de abuz al autorităţilor.16. Totodată, menţionează că Legea nr. 677/2001, care completează dispoziţiile Legii nr. 506/2004, se aplică atât sistemelor de evidenţă automatizată, cât şi celor constituite pe hârtie. Or, art. 121 alin. (3) din Legea nr. 506/2004, introdus prin Legea nr. 235/2015, instituie condiţii numai în ce priveşte solicitările şi răspunsurile în format electronic, fiind omisă stabilirea condiţiilor care trebuie respectate atunci când sunt pe suport de hârtie. De asemenea, răspunderea pentru integritatea şi securitatea datelor revine numai persoanelor care certifică datele sub semnătură electronică. Or, obligaţiile privind asigurarea confidenţialităţii şi securităţii datelor furnizate revin tuturor entităţilor/utilizatorilor care au acces la acestea.17. Referitor la durata păstrării datelor, se arată că stocarea acestora pentru o perioadă de 3 ani, fără să prevadă criterii obiective de limitare a păstrării datelor la strictul necesar şi fără a distinge între categoriile de date în funcţie de utilitatea lor, pentru realizarea obiectivului urmărit sau în funcţie de persoanele vizate, nu garantează protecţia dreptului la viaţă intimă, familială şi privată. Or, în materia drepturilor personale, regula unanim recunoscută este aceea a garantării şi respectării acestor drepturi, respectiv a confidenţialităţii, statul având, în acest sens, obligaţii majoritar negative, de abţinere, prin care să fie evitată, pe cât posibil, ingerinţa sa în exerciţiul dreptului sau al libertăţii.18. În concluzie, Legea nr. 235/2015 nu conţine o serie de garanţii necesare protecţiei dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, aducându-se atingere şi caracterului definitiv şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile şi notele scrise ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 octombrie 2015. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, precum şi faptul că normele criticate sunt ale unei legi formale de modificare şi completare a legii de bază, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi (21), precum şi art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 235/2015, având următorul cuprins:– art. 2 alin. (1) lit. b1): „(1) În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează: [...] b1) date de identificare a echipamentului - date tehnice ale furnizorilor de servicii de comunicaţii destinate publicului şi ale furnizorului de reţele publice de comunicaţii electronice, care permit identificarea amplasamentului echipamentelor de comunicaţii ale acestora, prelucrate în scopul transmiterii unei comunicări printr-o reţea de comunicaţii electronice sau în scopul facturării contravalorii acestei operaţiuni.";
– art. 5 alin. (1) şi (21): „(1) Datele de trafic referitoare la abonaţi şi la utilizatori, prelucrate şi stocate de către furnizorul unei reţele publice de comunicaţii electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicaţii electronice destinat publicului, trebuie să fie şterse ori transformate în date anonime, atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5). [...] (21) Prelucrarea datelor de trafic efectuată în scopul stabilirii obligaţiilor contractuale ce privesc abonaţii serviciilor de comunicaţii cu plata în avans este permisă până la împlinirea unui termen de 3 ani de la data efectuării comunicării."
– art. 121: „(1) La solicitarea instanţelor de judecată sau la solicitarea organelor de urmărire penală ori a organelor de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, cu autorizarea prealabilă a judecătorului stabilit potrivit legii, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice pun la dispoziţia acestora, de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore, datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare, în conformitate cu prevederile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.
(2) Solicitările privind datele prevăzute la alin. (1), formulate de către organele de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, sunt supuse dispoziţiilor art. 14, 15 şi art. 17-23 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată.(3) Solicitările, respectiv răspunsurile, dacă sunt transmise în format electronic, se semnează cu semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Fiecare persoană care certifică datele sub semnătură electronică răspunde, potrivit legii, pentru integritatea şi securitatea acestor date.(4) Solicitările prevăzute la alin. (1) se procesează în condiţii de confidenţialitate.(5) Datele de trafic, datele de identificare a echipamentului şi datele de localizare solicitate conform alin. (1) nu fac obiectul ştergerii sau anonimizării de către furnizori, atunci când solicitarea formulată în temeiul alin. (1) este însoţită ori urmată de o notificare cu privire la necesitatea menţinerii lor, în scopul identificării şi conservării probelor sau indiciilor temeinice, în cadrul investigaţiilor pentru combaterea infracţiunilor ori în domeniul apărării şi securităţii naţionale, atât timp cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data solicitării sau, după caz, până la pronunţarea unei hotărâri definitive a instanţei de judecată.(6) Instanţele de judecată, organele de urmărire penală sau organele de stat cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale notifică furnizorilor încetarea motivelor care au stat la baza solicitării ori, după caz, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive."22. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată şi art. 147 alin. (4) referitoare la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi procedând mai întâi la verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea constată că obiectul cauzelor în care instanţele de judecată au invocat, din oficiu, neconstituţionalitatea Legii nr. 235/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice îl constituie cereri ale Ministerului Public de autorizare a obţinerii de la operatori de telefonie mobilă a datelor de trafic, de identificare a echipamentului şi a datelor de localizare pentru o serie de posturi telefonice, întemeiate pe art. 152 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 121 din Legea nr. 506/2004. 24. Or, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect atât aceste din urmă prevederi legale, care reglementează accesul la datele în discuţie, respectiv obligaţiile furnizorilor de a le pune la dispoziţia autorităţilor, şi care constituie chiar temeiul cererilor de chemare în judecată, cât şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă, în esenţă, la stocarea şi prelucrarea datelor mai sus menţionate. 25. Examinând incidenţa, din această perspectivă, a cauzei de inadmisibilitate care priveşte lipsa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, consacrată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea aminteşte condiţiile desprinse în jurisprudenţa sa din interpretarea acestui text legal. Astfel, existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiţii: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19). 26. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa sa, şi constatând că obiectul cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate îl constituie numai autorizarea accesului la datele de trafic, de identificare a echipamentului şi de localizare, Curtea reţine că prevederile art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi art. 5 alin. (21) din Legea nr. 506/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 235/2015, care se referă la reţinerea şi prelucrarea acestor categorii de date, nu sunt incidente în cauză. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă. 27. Cât priveşte dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 506/2004, Curtea constată că sunt aplicabile în cauzele deduse judecăţii, constituind, alături de cele ale art. 152 din Codul de procedură penală, temeiul cererilor formulate de Ministerul Public. Şi în privinţa acestora este însă incidentă aceeaşi cauză de inadmisibilitate, întrucât lipseşte condiţia interesului procesual, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii lor. Aceasta întrucât instanţele de judecată, prin încheierile pronunţate, au procedat atât la sesizarea din oficiu a Curţii Constituţionale, cât şi la respingerea cererilor de acces la date. Ca urmare, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar mai produce niciun efect în aceste cauze. Or, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal, în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane" (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu şi cauzelor în care a fost ridicată, unde nu ar mai produce nicio consecinţă, câtă vreme cererile de acces la date au fost respinse. În această situaţie particulară, dată de specificul cauzelor în care prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract. Astfel fiind, şi excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect aceste prevederi legale va fi respinsă ca inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b1), art. 5 alin. (1) şi (21), precum şi ale art. 121 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, excepţie ridicată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, din oficiu, în dosarele nr. 27.877/303/2015 şi, respectiv, nr. 33.147/301/2015. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 octombrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta