Decizia Nr.610 din 28.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, în Dosarul nr. 10.766/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 358D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se arată că, prin critica formulată, autorul excepţiei urmăreşte ca plângerea sa să poată fi formulată nu numai împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată sau de neurmărire, ci şi împotriva unor ordonanţe ale procurorului, cum ar fi, spre exemplu, ipoteza din speţa de faţă, respectiv o ordonanţă prin care se respinge o cerere de prelungire a dreptului de a conduce pe drumurile publice. Or, în acest fel nu sunt aduse veritabile critici de neconstituţionalitate, autorul urmărind modificarea dispoziţiilor legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea nr. 44 din 16 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.766/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva ordonanţei procurorului prin care, în temeiul art. 275 alin. (5) raportat la art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 de lei ocazionate de formularea unei cereri de înlocuire a procurorului desemnat în cauză pe motiv de lipsă de interes şi tergiversare nejustificată în soluţionarea unui dosar penal.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece cererile prin care a solicitat prelungirea dreptului de circulaţie formulate în baza art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice au fost respinse ca inadmisibile atât de către parchet, cât şi de către instanţa de judecată, rămânând valabilă o sancţiune aplicată de un organ administrativ, respectiv Poliţia Judeţului Ilfov, care nu a putut fi supusă controlului unui judecător.6. Judecătoria Buftea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv. În faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru diminuarea unor garanţii procesuale, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi supuse controlului instanţei de judecată. Dreptul de acces la o instanţă este satisfăcut prin aceea că soluţiile procurorului şi ale procurorului ierarhic superior vor fi supuse controlului instanţei de judecată la finalizarea cercetărilor.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece soluţia adoptată de legiuitor ţine seama de faptul că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic şi urmăreşte să asigure celeritatea procedurii judiciare.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, menţinându-şi opinia exprimată cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 339 alin. (5) cu denumirea marginală Plângerea împotriva actelor procurorului şi ale art. 340 alin. (1) cu denumirea marginală Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată din Codul de procedură penală. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 339 alin. (5): „(5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate."

– Art. 340 alin. (1): „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează procedura de soluţionare a unei plângeri formulate împotriva soluţiei de clasare, dispuse prin ordonanţă sau rechizitoriu şi nicidecum procedura plângerilor împotriva actelor procurorului. Practic, autorul excepţiei tinde, prin aceasta, la modificarea dispoziţiilor legale criticate, în aşa fel încât ivirea unei cereri incidentale să fie considerată nu doar o chestiune premergătoare în cadrul procesului penal, ci una a cărei soluţionare vizează însuşi fondul cauzei. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]" şi, pe de altă parte, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". 15. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 478 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 septembrie 2017, paragrafele 19-23, respingând o excepţie identică, a statuat că, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic [... ]". Ca o garanţie a respectării de către procurori a principiilor imparţialităţii şi legalităţii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic. Prin urmare, dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă o reflectare a exigenţelor constituţionale instituite de art. 132, fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile consacrate de art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât părţile interesate nu sunt obstrucţionate în niciun fel în a-şi exercita dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege, având deplina libertate de a-şi angaja un apărător ales care să le reprezinte interesele. 17. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluţionării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi modalităţile instituite de lege. Aşa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor procurorului nu mai pot fi atacate cu o nouă plângere la procurorul ierarhic superior, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie. O asemenea chestiune nu poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie, acest text legal reglementând accesul la justiţie şi nu la diverse căi procedurale în cadrul ierarhiei Ministerului Public. Astfel, se previn abuzurile şi se asigură protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. 18. Aşa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la afectarea accesului liber la justiţie, deoarece cauza penală, odată rezolvată de către procuror, în condiţiile art. 327 din Codul de procedură penală, va putea fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluţia pronunţată. 19. Astfel, atunci când procurorul va emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră va verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. 20. Atunci când procurorul va emite o ordonanţă prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, de asemenea, în faţa unui judecător de cameră preliminară în condiţiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, petentul şi intimaţii putând formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, conform art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală. 21. În sfârşit, atunci când procurorul va emite o ordonanţă prin care renunţă la urmărirea penală, ordonanţa astfel pronunţată va fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Ulterior, această ordonanţă se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă iar, în faţa acestuia, persoana care a făcut sesizarea, părţile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată vor putea releva aspecte de legalitate şi temeinicie a soluţiei pronunţate. 22. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ-Cătălin Tună, prin mandatar Ion Bănică, în Dosarul nr. 10.766/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru