DECIZIE Nr.
608 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 879 din 27 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ion Iorgulescu în Dosarul nr.
45.328/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde Regia Autonomă de Transport
Bucureşti, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Regiei Autonome de Transport Bucureşti
solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 februarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 45.328/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Ion Iorgulescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea
excepţiei de nelegalitate a unei prevederi dintr-o hotărâre a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că excepţia de
nelegalitate a unui act administrativ unilateral, ridicată în faţa unei
instanţe judecătoreşti, se soluţionează de instanţa de contencios
administrativ, iar nu de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia, sunt
neconstituţionale pentru că derogă în mod nejustificat de la normele Codului de
procedură civilă, determină scindarea nejustificată a procesului şi tergiversarea soluţionării acestuia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, întrucât tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ, nu
este o instanţă extraordinară, ci specializată într-o materie, în faţa căreia
părţile beneficiază de deplină egalitate şi de toate drepturile şi garanţiile
procedurale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au
următorul cuprins: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate
fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau
la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere
motivată instanţa de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.
(2) Instanţa de contencios administrativ se
pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ
este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare ori de la
comunicare şi se judecă în 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin
publicitate.
(4) In cazul în care instanţa de contencios
administrativ a constatat ne/egalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a
ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui
ne/egalitate a fost constatată."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul
liber la justiţie, art. 125 alin. (2) privind numirea, promovarea, transferarea
şi sancţionarea judecătorilor, art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) şi (2)
referitoare la tratatele internaţionale, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi
art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul
persoanei la judecarea cauzei sale de o instanţă instituită prin lege,
independentă şi imparţială, în cadrul unui proces echitabil, soluţionat într-un
timp rezonabil, precum şi interdicţia distrugerii drepturilor sau a
libertăţilor recunoscute de convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că, potrivit
art. 4 din lege, se prelungeşte durata de soluţionare a litigiului pe fond,
datorită suspendării judecării acestuia până la soluţionarea excepţiei de
nelegalitate de instanţa de contencios administrativ, ceea ce încalcă textele
constituţionale şi convenţionale invocate.
Raportat la critica de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că textul de lege criticat stabileşte competenţa şi procedura de
soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Fiind
constituite instanţe specializate pentru judecarea acţiunilor privind
nelegalitatea, netemeinicia ori caracterul abuziv ale actelor autorităţilor
publice, este firesc ca soluţionarea tuturor cererilor având asemenea obiect,
indiferent dacă au fost formulate direct sau pe cale incidentală, să fie dată
în competenţa acestor instanţe.
Curtea constată că realizarea dreptului la un proces
echitabil într-un termen rezonabil este asigurată de dispoziţiile cuprinse în
art. 4 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text legal impune
termene extrem de scurte pentru judecarea cu celeritate a excepţiei de
nelegalitate. Astfel, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după
procedură de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, iar hotărârea
este supusă recursului, care se declară în 48 de ore de la pronunţare şi se
judecă în trei zile de la înregistrare.
In sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din
Legea nr. 554/2004, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr.
219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 297 din 3 aprilie 2006, şi nr. 377 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 25 mai 2006, decizii ale căror
soluţii şi considerente rămân valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Ion Iorgulescu în Dosarul nr. 45.328/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly