Decizia Nr.603 din 12.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eva Henţ în Dosarul nr. 6.142/325/2011 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.288D/2011.La apelul nominal se prezintă personal partea Ioan Roşca, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.142/325/2011, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Eva Henţ cu ocazia soluţionării unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât hotărârea pronunţată de judecător în cadrul procedurii reglementate de art. 278¹ din Codul de procedură penală, chiar dacă este dată cu nesocotirea regulilor referitoare la citare, nu poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, în condiţiile în care legiuitorul a suprimat recursul în această materie, hotărârea dată în primă instanţă fiind definitivă.Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, potrivit art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, sunt definitive hotărârile judecătorului pronunţate potrivit alin. 8 al aceluiaşi articol, fiind suprimată calea de atac împotriva acestor sentinţe. Prin urmare, partea nelegal citată nu poate promova contestaţie în anulare, având în vedere că sunt supuse acestei căi de atac doar hotărârile instanţei de recurs.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 386 lit. a): „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:a)când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;“;

– Art. 389 alin. 1: „Contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-c) şi e) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a prevedea că hotărârea pronunţată de judecător în cadrul procedurii reglementate de art. 278¹ din Codul de procedură penală, dacă este dată cu nesocotirea regulilor referitoare la citare, poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. a) şi art. 389 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Eva Henţ în Dosarul nr. 6.142/325/2011 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică