DECIZIE Nr.
602 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42-47 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 523 din 2 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42-47 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lazzario Agro" -
S.R.L, din Brăila în Dosarul nr. 6.354/196/2006 al Judecătoriei Brăila.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou
termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen
de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.354/196/2006, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42-47
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor
active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lazzario
Agro" - S.R.L, din Brăila.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16 şi ale art. 24 din
Constituţie, deoarece oferă posibilitatea blocării prin poprire a conturilor
bancare numai uneia dintre părţile din proces, şi anume A.V.A.S.-ului. De
asemenea, dispoziţiile art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 fac imposibilă aplicarea corectă a actului de justiţie, deoarece
judecarea de urgenţă şi cu precădere a litigiilor, cu o amânare posibilă de
maximum 7 zile, pun debitorul în imposibilitatea de a se apăra.
Judecătoria Brăila arată
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 reglementează o
procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante
preluate de A.V.A.S. având în vedere natura deosebită a acestor creanţe,
ocrotirea interesului public şi preocuparea legiuitorului pentru asigurarea
celerităţii în derularea procedurii de executare silită, fără a se încălca
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că, în
considerarea naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de A.V.A.S.,
legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedură, ca modalităţi de
exercitare a drepturilor procesuale, fără a îngrădi prin aceasta liberul acces
la justiţie. De asemenea, această procedură nu încalcă dispoziţiile art. 24
alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acesta având
posibilitatea să folosească toate mijloacele de apărare şi procedurale
prevăzute de lege.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile criticate, referitoare la procedura specială care se aplică în
cazul soluţionării litigiilor ce au ca obiect creanţe neperformante preluate la
datoria publică, nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii,
nefiind prevăzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru
A.V.A.S. şi pentru debitorii săi. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege
criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea
acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24
decembrie 2002. Art. 42 a fost modificat prin art. 13 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 23 aprilie 2004, ordonanţă aprobată prin Legea nr.
360/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 10 septembrie 2004. De asemenea, a fost introdus
articolul 421, prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 207/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005,
ordonanţă aprobată prin Legea nr. 184/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 42: „(1) După
comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin
ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care
debitorul le deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit,
indiferent de moneda în care sunt constituite.
(2) Poprirea nu este supusă validării.
(3) Poprirea înfiinţată anterior ca măsură
asigurătorie devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu,
făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
(4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de
două zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) şi (3),
să confirme în scris blocarea conturilor.
(5) Poprirea se consideră înfiinţată la data la
care terţul poprit, prin înştiinţarea transmisă A.V.A.S., confirmă că datorează
sume de bani debitorului, iar în lipsă, la data expirării termenului prevăzut
la alin. (4).
(6) După înfiinţarea
popririi, terţul poprit este obligat să facă de îndată reţinerile prevăzute de
lege şi să vireze sumele reţinute în contul indicat de A.V.A.S., comunicând
totodată în scris despre existenţa altor creditori.
(7) In cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit
îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea
sumelor.
(8) Incălcarea prevederilor alin. (6) şi (7) atrage
nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a băncii şi debitorului, în
limita sumelor sustrase blocării.";
- Art. 421: „In
cazul în care popririle înfiinţate de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, pentru executare silită prin poprirea conturilor bancare
sau prin poprirea terţilor, generează imposibilitatea debitorului de a-şi
continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul
poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de
acesta, suspendarea temporară, totală sau parţială a executării silite prin
poprirea conturilor bancare sau a terţilor.";
- Art. 43: „(1) La cererea
A. VA. S. instanţa poate încuviinţa, prin derogare de la prevederile art. 907
şi 908 din Codul comercial, în condiţiile prevăzute la cap. IX, sechestrul asupra acţiunilor şi
părţilor sociale şi instituirea administrării speciale la societatea comercială
care constituie debitorul cedat, la societatea comercială care este debitoare
potrivit art. 38 lit. b), precum şi la societatea comercială la care debitorii prevăzuţi la
art. 38 deţin, separat sau împreună, cel puţin 50% plus o acţiune din capitalul
social sau, după caz, majoritatea părţilor sociale.
(2) Sechestrul şi măsura administrării speciale se
aplică de la data înregistrării hotărârii definitive a instanţei la registrul
comerţului.
(3) Pe perioada sechestrului prevăzut la alin. (1)
drepturile faţă de societatea comercială, conferite de acţiunile sau părţile
sociale sechestrate, se exercită de către A. V.A. S. Pe timpul administrării
speciale administrarea societăţii comerciale se asigură de o persoană desemnată
prin hotărâre a instanţei prevăzute la alin. (1), la propunerea A. V.A. S.
Persoana propusă trebuie să fie contabil autorizat, expert contabil, licenţiat
în studii economice sau în drept ori inginer şi să aibă 5 ani de activitate
practică economică sau juridică. Administratorul va primi o indemnizaţie brută
lunară, suportată de societatea comercială. Pe data numirii administratorului
special se suspendă de drept mandatul administratorilor în exerciţiu.
(4) Societatea comercială supusă administrării
speciale nu va repartiza din profitul obţinut sume pentru dezvoltare, iar
dividendele cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, care sunt debitori ai
creanţelor bancare neperformante cesionate A. V.A. S., se varsă în contul
datoriei debitorului cedat.
(5) Asumarea de către societatea comercială supusă
administrării speciale de noi obligaţii care ar influenţa negativ veniturile
acesteia se poate face numai cu aprobarea prealabilă a A. V.A. S. Actul
încheiat cu încălcarea acestei obligaţii este nul de drept.
(6) Răspunderea administratorului desemnat, atât
faţă de acţionari sau asociaţi, după caz, cât şi faţă de A.V.A.S. se stabileşte
potrivit regulilor mandatului comercial.
(7) Prevederile prezentului articol se aplică şi
societăţilor comerciale la care acţionari sau asociaţi sunt societăţi
comerciale ce deţin majorităţile prevăzute la alin. (1) şi care sunt controlate
de debitorii prevăzuţi la art. 38.";
- Art. 44: „Litigiile în
legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, în care
A.V.A.S. este parte, se soluţionează cu respectarea prevederilor prezentului
capitol, completate în mod corespunzător cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă.";
- Art. 45: „Cererile de
orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare
preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii
civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la
art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cărei rază teritorială se află
sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu
precădere.";
- Art. 46: „(1) Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază
şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi
cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile
acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia
cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o
cale de atac.
(2) Primul termen de judecată se stabileşte la cel
mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată.
(3) Intâmpinarea este obligatorie şi se depune cel
târziu până la primul termen de judecată. Intâmpinarea, actele pe care se
întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la
alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumă renunţarea de către
parte la apărările
ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în susţinerea acestor
apărări.";
- Art. 47: „(1) Orice cerere
se judecă la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune
administrarea de probe noi. Dacă din motive întemeiate părţile nu sunt în
măsură să îşi prezinte apărările în mod complet, instanţa va putea, în mod
excepţional, să acorde un termen în cunoştinţă de cel mult 7 zile.
(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordă o singură
dată şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţă, la primul
termen."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica potrivit
căreia dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece oferă
posibilitatea blocării prin poprire a conturilor bancare numai uneia dintre
părţile din proces, şi anume A.V.A.S.-ului. Poprirea reprezintă o formă a
executării silite ce conferă rapiditate în recuperarea creditului şi poartă, în
acest caz, asupra conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le
deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit. Ţine de
specificul popririi ca legitimarea activă în iniţierea acestei proceduri să
aparţină creditorului, iar nu şi celorlalte părţi din proces, deoarece numai
acesta justifică un interes în iniţierea acestei proceduri, fără a se încălca
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 421 din ordonanţă, în cazul în care
popririle înfiinţate de A.V.A.S., pentru executare silită prin poprirea
conturilor bancare sau prin poprirea terţilor, generează imposibilitatea
debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale
deosebite, creditorul poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de
motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parţială a
executării silite prin poprirea conturilor bancare sau a terţilor.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 fac
imposibilă aplicarea corectă a actului de justiţie, deoarece judecarea de
urgenţă şi cu precădere a litigiilor, cu o amânare posibilă de maximum 7 zile,
pun debitorul în imposibilitatea de a se apăra, Curtea constată că nici aceasta
nu poate fi reţinută.
Astfel, instanţa de contencios constituţional s-a mai
pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 45, art. 46 şi
ale art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, în raport cu dispoziţiile art. 16, 21
şi 24 din Constituţie, şi a constatat că aceste prevederi sunt conforme Legii
fundamentale. Prin Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, Curtea a reţinut, în esenţă, că
dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură specială de soluţionare
a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor
creanţe şi strânsa legătură a acestora cu datoria publică, cu bugetul statului
şi ocrotirea interesului public. In ceea ce priveşte dispoziţiile privind
termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa,
Curtea a statuat că acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin.
(2) din Constituţie, care lasă libertatea legiuitorului să reglementeze
procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din
Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen
rezonabil.
De asemenea, Curtea a statuat că nu poate fi primită
nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi,
deoarece dispoziţiile de lege contestate se aplică fără privilegii şi fără
discriminări tuturor părţilor în proces.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 42-47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998
privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Lazzario Agro" - S.R.L, din Brăila, în Dosarul nr. 6.354/196/2006
al Judecătoriei Brăila.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu