Decizia Nr.602 din 05.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roo Construct“ - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 8.149/211/2010 al Judecătoriei ClujNapoca - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textele de lege criticate au fost abrogate înainte de data sesizării Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.149/211/2010, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma în vigoare la data de 24 ianuarie 2006 (după modificarea efectuată prin Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004)“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Societatea Comercială „Roo Construct“ - S.R.L. din Cluj-Napoca, în calitate de debitor, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii în anulare a ordonanţei prin care Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea creditorului privind somaţia de plată, în Dosarul nr. 5.074/211/2009 al acestei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii prin faptul că utilizatorii români sunt obligaţi să achite taxa pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale pe o perioadă minimă şi obligatorie de 12 luni, indiferent dacă utilizează sau nu reţeaua de drumuri naţionale întreaga perioadă de timp.Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă consideră că, deşi dispoziţiile de lege criticate au fost abrogate prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 101/2007 şi deşi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale este în sensul că instanţa de contencios constituţional nu poate analiza constituţionalitatea unor norme abrogate, Curtea Constituţională a arătat prin Decizia nr. 838/2009 că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a efectua controlul de constituţionalitate al legilor sau ordonanţelor care au fost abrogate.Rezultă că normele juridice abrogate nu pot să suporte în niciun fel vreun control de constituţionalitate. Or, în măsura în care aceste norme şi constituţionalitatea lor sunt determinante pentru soluţionarea pe fond a litigiului (ca şi în prezenta cauză), această situaţie echivalează cu negarea dreptului de acces al părţilor la justiţie.Prin urmare, consideră că este necesar ca instanţa de contencios constituţional să-şi schimbe jurisprudenţa şi să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate a normei legale în cauză, respectiv a art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în forma de la data de 24 ianuarie 2006, anterioară abrogării.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, în forma în vigoare la data de 24 ianuarie 2006.Textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, şi avea următorul conţinut: „Utilizatorii români vor achita distribuitorilor tariful de utilizare, obligatoriu pentru perioade de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale.“Anterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 101/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost abrogate expres, fără a fi preluată soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile de lege criticate erau abrogate prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 101/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi anume aceea care impune ca textul legal ce formează obiectul acesteia să fie în vigoare. Faţă de momentul pronunţării asupra prezentei excepţii, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, prevederile de lege criticate fiind abrogate înainte de data sesizării Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roo Construct“ - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 8.149/211/2010 al Judecătoriei ClujNapoca - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean