Decizia Nr.6 din 16.01.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 141 din 26 februarie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona RicuPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ioan Bondar, Viorel Borodan, Iosif Ciuciu, Teodor Simion Costa, Vasile Frater, Emilia Hava, Alexandru Mela, Irina Viorica Mocsi, Ilie Nas, Miron Olar, Liviu Paşca, Dumitru Petrică, Gheorghe Preoteasa, Petru Vana, Sandor Varga şi Ianoş Viland în Dosarul nr. 4.882/111/2012 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 504D/2013.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Teodor Simion Costa. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi partea Casa Judeţeană de Pensii Bihor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei Teodor Simion Costa, care arată că a fost discriminat de către Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a refuzat să-i acorde drepturile de pensie prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010, deşi s-a pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977. Depune la dosar o listă cu numele a 12 „pensionari CFR cu vechime îndelungată în condiţii speciale“, în vederea anexării acestei liste la soluţionarea dosarului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 277/2013. Totodată, arată că aspectele invocate vizează modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate şi precizează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu soluţionarea unui recurs în interesul legii referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.Având cuvântul în replică, autorul excepţiei Teodor Simion Costa susţine că, în această materie, există jurisprudenţă neunitară a instanţelor judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.882/111/2012, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorii Ioan Bondar şi alţii în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect cererea de obligare a Casei Judeţene de Pensii Bihor la recalcularea şi revizuirea pensiilor - prin revenirea la stagiul iniţial de 30 ani - în vederea aplicării punctajului superior cuvenit potrivit art. 169 din Legea nr. 263/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 44 alin. (2) şi art. 47, precum şi prevederilor art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În acest sens, arată că prin refuzul Casei Judeţene de Pensii Bihor de a recalcula pensiile în baza Legii nr. 263/2010 se încalcă principiul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit căruia „la condiţii de pensionare egale, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie“.Autorii excepţiei arată că au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă şi că şi-au câştigat stagiile de cotizare în instanţă, obţinând un minimum de beneficiu, în sensul că „însumarea punctajelor anuale nu s-a mai împărţit la stagiul complet de cotizare de 30 ani, ci la 25 ani“. Ulterior, au solicitat casei de pensii recalcularea şi revizuirea pensiilor, în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, însă casa de pensii le-a refuzat aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010, pentru motivul că la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat o vechime de 25 ani, în urma punerii în executare a sentinţei civile.Or, autorii excepţiei consideră că faptul firesc de a se adresa instanţei de judecată nu poate duce la concluzia privării unui drept de către casa de pensii. Este evident că trebuie soluţionată situaţia în care colegii care nu s-au adresat instanţelor judecătoreşti beneficiază de pensii mai mari, deşi au stagii de vechime egale sau similare.Tribunalul Bihor - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este de competenţa legiuitorului de a alege modalitatea de majorare a pensiilor unei categorii de persoane cu excluderea altei categorii care beneficiază de dispoziţii speciale în materie, inclusiv de pensii mai mari şi de alte dispoziţii speciale care au dus la majorarea pensiilor şi care sunt aplicate fie direct de către organul administrativ, fie indirect în baza dispoziţiilor instanţei de judecată, fără să se poată afirma că s-ar încălca principiile nediscriminării şi al egalităţii de tratament.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20, art. 44 alin. (2) şi art. 47 din Constituţie. Totodată, arată că autorii excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci sunt nemulţumiţi, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor de lege criticate de către autorităţile competente.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu următorul conţinut: „Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.“Prevederile alin. (1) al art. 169 la care fac referire prevederile de lege criticate au următorul conţinut: „Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:a)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;b)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a ll-a de muncă.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) privind proprietatea privată şi art. 47 privind nivelul de trai, precum şi dispoziţiilor art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Dispoziţiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 instituie excepţii de la creşterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care au fost desfăşurate activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă şi au un conţinut similar cu dispoziţiile art. 165¹ din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Asupra constituţionalităţii acestor din urmă prevederi, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.300/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011. Cu acel prilej, Curtea a arătat că „textele de lege criticate au urmărit chiar îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi.“ Cu privire la dispoziţiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, criticate din perspectiva instituirii unei discriminări, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 274/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, constatând următoarele: Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 alin. (1) faptul că pensionarii sistemului unitar de pensii publice ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă şi, respectiv, cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă. Categoriile de persoane care nu beneficiază de măsura de majorare prevăzută de reglementarea mai sus menţionată sunt acelea pentru care, la recalcularea pensiilor, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special, precum şi persoanele pensionate după 1 aprilie 2001 şi pentru care la deschiderea drepturilor de pensie s-au utilizat alte stagii complete de cotizare. În speţa respectivă, Curtea a reţinut că autorului excepţiei de neconstituţionalitate i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, printr-o decizie emisă în baza unui act normativ cu caracter special, începând cu data de 1 iulie 2008, iar în considerarea activităţii desfăşurate în condiţii speciale, prevăzute de actul normativ amintit, stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor de pensie l-a constituit stagiul de 25 de ani. Astfel, Curtea a constatat că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu putea beneficia de majorarea prevăzută de Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare şi nu se aplică în situaţia în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special. Prin urmare, Curtea a constatat că aplicarea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii diferite nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, critica de neconstituţionalitate formulată fiind, astfel, neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Referitor la critica privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a stabilit în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, „cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil“. Astfel, garantarea dreptului de proprietate nu implică dreptul la o pensie într-un anumit cuantum. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 privind nivelul de trai, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 725/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 22 august 2011, „atât asigurarea unui anumit nivel de trai, cât şi instituirea unor măsuri de protecţie socială, altele decât cele nominalizate de Constituţie, reprezintă o obligaţie de mijloace a statului, fără un conţinut fix şi care este influenţată direct de condiţiile social-economice în care se adoptă astfel de măsuri“. În ce priveşte dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea abuzului de drept, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă. 2. Referitor la critica autorilor excepţiei privind modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 de către Casa Judeţeană de Pensii Bihor, Curtea constată că nu poate analiza acest aspect, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 93/2000, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, „interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă procesului de aplicare a legii“. Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt beneficiari ai pensiei pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, şi şi-au desfăşurat activitatea în locuri încadrate în grupa I de muncă. Aşa cum arată instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, calculul cuantumului pensiei acestora a fost făcut prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 ani, stagiu special şi redus, stabilit prin sentinţe civile ale Tribunalului Bihor şi prin decizii ale Curţii de Apel Oradea. Referitor la interpretarea dată dispoziţiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 - sub aspectul considerării stagiului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 ca făcând parte sau nu dintr-un „act normativ cu caracter special“ - nu există o practică unitară la nivelul ţării, iar Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu judecarea unui recurs în interesul legii, care este în curs de soluţionare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Bondar, Viorel Borodan, Iosif Ciuciu, Teodor Simion Costa, Vasile Frater, Emilia Hava, Alexandru Mela, Irina Viorica Mocsi, Ilie Nas, Miron Olar, Liviu Paşca, Dumitru Petrică, Gheorghe Preoteasa, Petru Vana, Sandor Varga şi Ianoş Viland în Dosarul nr. 4.882/111/2012 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 ianuarie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean