DECIZIE   Nr. 6 din 27 septembrie 1999

ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 636 din 27 decembrie 1999

    Sub presedintia vicepresedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi si la participarea procurorului la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate.
    Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ion Ionescu.
    Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se decida in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, iar participarea procurorului nu este obligatorie la judecarea cererilor de retrocedare a bunurilor expropriate.

    SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
    1. In conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ori de cate ori bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
    In aplicarea prevederilor cuprinse in acest text de lege instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.
    Astfel, unele instante, invocand principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie si prin art. 1 din Codul civil, au decis ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai in cazul exproprierilor de bunuri imobile efectuate dupa intrarea in vigoare a acestei legi.
    Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile si in cazul in care masura exproprierii a fost luata anterior adoptarii acestei legi, daca scopul exproprierii nu a fost realizat.
    In justificarea acestui punct de vedere s-a relevat ca textul art. 35 din Legea nr. 33/1994 contine norme de procedura care sunt de imediata aplicare, astfel incat privesc atat raporturile juridice ivite dupa intrarea in vigoare a legii respective, cat si situatiile juridice existente la data intrarii ei in vigoare.
    Aceste din urma instante au procedat corect.
    Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privata constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, ale art. 481 din Codul civil si ale art. 1 din Legea nr. 33/1994, o masura cu caracter exceptional de restrangere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusa decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita conform legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca "daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot cere retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica".
    Prin aceasta reglementare se da astfel posibilitatea sa se revina asupra exproprierii dispuse pentru cauza de utilitate publica atunci cand, din diverse motive, nu au inceput lucrarile pentru aducerea la indeplinire a scopului in care s-a facut exproprierea si nici nu a fost manifestat interesul de realizare a acelui scop printr-o noua declarare de utilitate publica.
    Firescul acestei prevederi, pentru situatiile ivite dupa exproprierile efectuate in temeiul Legii nr. 33/1994, pune insa problema modului de a se proceda in cazul in care bunurile imobile au fost expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi.
    In legatura cu aceasta chestiune, este de observat ca prin art. 1 din Codul civil este consacrat, in concordanta cu prevederea inscrisa la art. 15 alin. (2) din Constitutie, principiul neretroactivitatii legilor.
    Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai dupa promulgare si dupa aducerea ei la cunostinta prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, ea ramanand in vigoare pana cand intervine o alta lege care o abroga pe cea anterioara in mod explicit sau implicit. Drept consecinta, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare.
    Dar, in masura in care raporturile juridice nu erau inca pe deplin constituite in momentul intrarii in vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decat in limitele determinate de legea noua si nu vor produce decat efectele pe care aceasta lege le ingaduie.
    De aceea, in determinarea campului de aplicare a legilor in timp trebuie sa se tina seama nu numai de prioritatea pe care o are legea noua fata de cea veche, ci si de siguranta raporturilor sociale, care impune sa nu fie desfiintate sau modificate, fara un motiv deosebit de ordine sociala, drepturile care, in momentul intrarii in vigoare a legii noi, erau deja concretizate in acte de vointa sau in raporturi definitiv incheiate valabil dupa legea existenta in momentul incheierii lor.
    Norma neretroactivitatii, inscrisa in art. 1 din Codul civil, se refera la toate raporturile nascute sub legea veche care nu si-au epuizat toate efectele. Dar, daca legea noua nu poate fi interpretata in sensul retroactivitatii cu privire la aceste raporturi, in schimb este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi. Evident, printre acestea sunt si situatiile durabile de fapt, care, potrivit legii noi, ar urma sa produca efectele constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi nesusceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.
    Toate aceste situatii nu intra in campul de actiune al retroactivitatii legii, ci privesc aplicarea imediata a dispozitiilor noii legi. Or, aplicarea imediata a legii noi constituie principiul, iar supravietuirea legii vechi, exceptia.
    Fara a admite ca legea noua poate fi interpretata in sensul de a guverna si asupra trecutului, principiul aplicarii imediate presupune intrarea in vigoare a noilor dispozitii pentru toate situatiile ale caror efecte nu erau susceptibile sa se produca sub imperiul legii vechi.
    Ca urmare, in cazul in care legea ulterioara modifica efectele viitoare sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publica, dispozitia din legea ulterioara se aplica si la efectele actului anterior nerealizate inca sub vechea lege, intrucat ordinea publica trebuie sa aiba in esenta ei un caracter de unitate si de uniforma obligativitate pentru toti.
    Or, situatia reglementata prin art. 35 din Legea nr. 33/1994 are in vedere tocmai efecte nefinalizate dupa emiterea actului de expropriere intemeiat pe dispozitiile legale anterioare, asa incat, cu privire la aceste efecte nerealizate inca, se impune sa actioneze dispozitiile legii noi.
    Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferentiata a aceleiasi situatii juridice, in raport cu data exproprierii, ceea ce ar fi profund inechitabil si contrar spiritului legii noi.
    De altfel, daca legiuitorul ar fi avut in vedere supravietuirea lipsei posibilitatii de a se cere retrocedarea imobilului neutilizat in termen de un an in scopul pentru care a fost expropriat, ar fi reglementat aceasta interdictie prin noua lege. Dar, nereglementand-o, se impune concluzia ca dispozitia noua, potrivit careia fostii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor expropriate, pentru care nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica, in cazul neutilizarii acestora in scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, inscrisa la art. 35 din Legea nr. 33/1994, este aplicabila si in cazul bunurilor imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, evident numai in cazul in care nu s-a realizat inca scopul exproprierii.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
    2. S-a constatat, de asemenea, o practica neunitara si in legatura cu participarea procurorului in procesele privind cererile de retrocedare a imobilelor expropriate.
    Astfel, unele instante au considerat ca in aceste cazuri participarea procurorului la proces este obligatorie, iar alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca participarea procurorului la proces nu este obligatorie.
    Aceste din urma instante au procedat corect.
    Prin Legea nr. 33/1994 sunt prevazute urmatoarele cazuri in care instantelor judecatoresti le revine competenta de a solutiona litigii in legatura cu aplicarea dispozitiilor acestei legi: competenta curtilor de apel de a judeca, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, contestatiile impotriva hotararilor comisiei instituite pentru solutionarea intampinarilor privind propunerile de expropriere (art. 20); competenta tribunalului de a solutiona cererile de expropriere (art. 21 - 29) si competenta tribunalului de a solutiona cererile de retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36).
    Or, din aceste trei categorii de litigii de competenta instantelor judecatoresti, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 23 alin. 1 participarea obligatorie a procurorului numai la solutionarea cererii de expropriere.
    Cum participarea procurorului in proces este obligatorie numai in cazurile prevazute in lege, iar prin art. 36 din Legea nr. 33/1994, in care este reglementata competenta de solutionare a cererii de retrocedare a imobilelor nationalizate si nici prin vreo alta dispozitie din aceasta lege nu se face referire la obligativitatea participarii procurorului in asemenea cauze, este in afara de orice indoiala ca participarea procurorului la solutionarea cererilor mentionate nu este obligatorie.

    In consecinta, in conformitate cu art. 26 lit. b) din Legea nr. 56/1993, republicata, si cu art. 329 din Codul de procedura civila, mai urmeaza a se decide ca, la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate, participarea procurorului nu este obligatorie.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    IN NUMELE LEGII
    DECIDE:

    Admite recursul in interesul legii, in sensul urmator:
    1. Stabileste ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii.
    2. La judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica la data de 27 septembrie 1999.

          Vicepresedintele Curtii Supreme de Justitie,
                         Paul Florea

                              Prim magistrat asistent,
                              Ioan Raileanu