DECIZIE   Nr. 6 din  4 februarie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, ale art. 279 alin. 2 lit. b) si ale art. 409 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 112 din 18 martie 1999

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Ion Bonini         - procuror
    Maria Bratu        - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, ale art. 279 alin. 2 lit. b) si ale art. 409 din Codul de procedura penala, ridicata de Todor Florin in Dosarul nr. 1.118/1997 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita. Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei. In sustinerea concluziilor se arata ca exceptia privitoare la dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. b) este neintemeiata. Plangerea prealabila este o conditie pentru punerea in miscare a unor actiuni penale, neavand legatura cu principiul publicitatii sedintei, prevazut la art. 126 din Constitutie.
    In ceea ce priveste exceptia vizand dispozitiile art. 409 din Codul de procedura penala, reprezentantul Ministerului Public arata ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale, deoarece, potrivit art. 128 din legea fundamentala, impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii, aceste conditii fiind reglementate de dispozitiile art. 410 din Codul de procedura penala. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, acesta mentioneaza ca, prin Decizia nr. 73/1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constitutionala a statuat ca aceste dispozitii sunt constitutionale, iar, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 noiembrie 1998 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedura civila si "a prevederilor Codului de procedura penala", exceptie ridicata de Todor Florin in Dosarul nr. 1.118/1997 al acestei instante.
    Fara a mentiona textele constitutionale care ar fi incalcate, autorul exceptiei afirma ca dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila impiedica accesul persoanei la justitie, intrucat confera numai procurorului general dreptul de a ataca prin recurs in anulare hotararile judecatoresti ilegale. Se mai afirma, de asemenea fara indicarea textelor considerate incalcate, ca aceleasi dispozitii legale sunt contrare si dispozitiilor din Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale privitoare la accesul la toate mijloacele procedurale in apararea drepturilor si intereselor sale, dispozitii care, potrivit art. 20 alin. (2) din Constitutie, au prioritate fata de legile interne, atunci cand sunt in dezacord cu acestea.
    Desi instanta de judecata a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate "a prevederilor Codului de procedura penala", din notele scrise, depuse la dosar de autorul acesteia, rezulta ca exceptia se refera numai la art. 279 alin. 2 lit. b) si la art. 409 din acest cod. Cu privire la dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. b) se sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat permit magistratilor incalcarea prevederilor art. 126 din Constitutie referitoare la publicitatea sedintelor de judecata, iar, cu referire la art. 409 din acelasi cod, se arata ca acestea contravin prevederilor constitutionale, deoarece impiedica accesul liber la justitie si la folosirea cailor de atac.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiilor de neconstitutionalitate Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ arata ca "dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila si prevederile Codului de procedura penala sunt constitutionale". In incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale nu se face nici o referire concreta la textele din Codul de procedura penala considerate neconstitutionale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere comunicat de Guvern se arata, referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ca aceasta a fost solutionata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, in sensul ca dispozitiile legale atacate sunt constitutionale, deciziile Curtii fiind obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Codului de procedura penala, se retine numai exceptia privind dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. b), considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare art. 126 din Constitutie, si se apreciaza ca aceste dispozitii nu contravin art. 126 din legea fundamentala, intrucat reglementeaza procedura plangerii prealabile si nu aduc atingere in nici un mod publicitatii sedintei de judecata. Art. 290 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala prevede ca sedintele de judecata sunt publice, iar, conform art. 197 alin. 2 din acelasi cod, nerespectarea dispozitiilor privitoare la publicitatea sedintei de judecata atrage sanctiunea nulitatii absolute si deci nu se poate sustine ca prevederile art. 279 alin. 2 lit. b) din Codul de procedura penala ar putea incalca principiul constitutional al publicitatii sedintei de judecata, inscris la art. 126 din legea fundamentala.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Avand in vedere ca autorul exceptiei, in notele scrise depuse la dosar in motivarea exceptiei, se refera la dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila, precum si la cele ale art. 279 alin. 2 lit. b) si ale art. 409 din Codul de procedura penala, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra acestor dispozitii legale, chiar daca in incheierea prin care a fost sesizata instanta judecatoreasca a mentionat, sub acest din urma aspect, "prevederile Codului de procedura penala".
    I. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996, constatand ca aceste dispozitii sunt constitutionale. In considerentele Deciziei nr. 73/1996 Curtea a retinut ca: "Punerea in discutie a constitutionalitatii prevederilor art. 330 din Codul de procedura civila ar insemna de fapt repudierea a insesi institutiei recursului in anulare. Or, nici un temei constitutional nu poate fi invocat pentru a se sustine incompatibilitatea constitutionala a recursului in anulare." De asemenea, cu privire la critica adusa textului in sensul ca declararea recursului in anulare, fiind de atributul exclusiv al procurorului general, ar contraveni dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privitoare la egalitatea in drepturi, in considerentele aceleiasi decizii se arata ca: "Aceasta egalitate nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferentiat, tinand seama de natura autoritatilor publice si de <<atributiile>> acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercita atributii, nu drepturi subiective." Aceasta solutie a Curtii Constitutionale a fost reconfirmata prin numeroase alte decizii ulterioare si, intrucat nici exceptia din dosarul de fata nu aduce elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii, urmeaza a fi respinsa.
    II. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. b) din Codul de procedura penala, si aceasta este neintemeiata, urmand a fi respinsa.
    Acest text legal prevede: "Plangerea prealabila se adreseaza: [...]
    b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor infractiuni decat cele aratate la lit. a)."
    Se constata ca plangerea prealabila este si aici, ca in toate cazurile prevazute de lege, o conditie pentru punerea in miscare si exercitarea actiunii penale si nu are nici o legatura cu publicitatea sedintei de judecata, prevazuta la art. 290 alin. 1 din Codul de procedura penala si ridicata la rangul de principiu constitutional prin dispozitia art. 126 din legea fundamentala. In cazul in care procurorul ar considera ca nu este cazul sa puna in miscare actiunea penala, partea interesata se poate plange impotriva actelor procurorului in procedura prevazuta la art. 275 - 278 din Codul de procedura penala, iar daca este nemultumita de solutionarea plangerii sale, ea se poate adresa justitiei in temeiul art. 21 din Constitutie. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, statuand ca art. 278 din Codul de procedura penala este constitutional numai in masura in care nu opreste persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei in temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeaza sa se aplice in mod direct. Autorul exceptiei avea deci la dispozitie caile legale pentru a se plange impotriva refuzului de trimitere in judecata la care se refera.
    III. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409 din Codul de procedura penala referitoare la recursul in anulare in procesul penal, autorul exceptiei sustine ca ele contravin acelorasi prevederi constitutionale ca si dispozitiile art. 330 din Codul de procedura civila referitoare la recursul in anulare in procesul civil.
    Textul art. 409 din Codul de procedura penala prevede: "Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie orice hotarare definitiva."
    Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 128 din Constitutie privitoare la folosirea cailor de atac, deoarece aceste cai de atac pot fi exercitate in conditiile legii, iar legea a incredintat Ministerului Public dreptul si indatorirea de a promova, in conditiile legii, recurs in anulare, atunci cand exista vreunul dintre cazurile prevazute la art. 410 din Codul de procedura penala. Recursul in anulare, avand un caracter exceptional, nu putea fi lasat la dispozitia partilor, deoarece in acest fel s-ar fi pus in pericol stabilitatea si siguranta ordinii de drept restabilite prin justitie. Asadar rezulta ca si exceptia referitoare la aceste dispozitii este neintemeiata, urmand a fi respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila, ale art. 279 alin. 2 lit. b) si ale art. 409 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Todor Florin in Dosarul nr. 1.118/1997 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 februarie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu